Metode interactive de grup

Metode interactive de grup
“Învățându-l pe altul îl faci mai bogat, fără ca tu să devii mai sărac.”
-Proverb indian-
Procesul de învățământ este constituit din cele trei mari componente, și anume predarea, învățarea și evaluarea. Conceptul de învățare poate fi înțeles ca funcția mintală prin care o persoană obține noi cunoștințe, abilități, valori, sensuri și referințe, folosindu-și capacitatea de a percepe informații. Procesul de învățare are loc pe parcursul întregii vieți și este evidențiat de modificările pe care le produce în comportamentul persoanei.
Predarea poate fi înțeleasă în mai multe moduri: simpla transmitere a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, care apoi trebuie verificate și evaluate; în sens pur metodologic, a expune, a comunica verbal; ca un discurs didactic conceput în scopul instruirii și autoinstruirii elevilor; ca o formă specifică de comunicare culturală; de asemeni, ca un sistem specific de acțiuni menite să inducă învățarea (accentul cade pe receptare, înțelegere, formare de capacități) și ca o simplă mijlocire de date (accentul fiind pus pe informație).
Evaluarea şcolară definește o acțiune psihosocială complexă bazată pe operații de: măsurare/control cantitativ, apreciere calitativă, decizie comunicată în termeni de îndrumare metodologică orientativă cu scop de ameliorare continuă a activității proiectată la nivel de sistem și de proces. Aceasta servește ca o unealtă pentru analizarea eficienței curriculum-ului școlar și a schimbărilor la toate nivelurile. Focusarea pe rezultatele elevilor nu oferă informații despre cauzele pentru care procedurile utilizate de profesori sunt sau nu eficiente.
O strategie de predare reprezintă un set particular de pași pentru evocarea unui set de comportamente dorite de la persoanele care învață (”learners”). Acestea sunt eforturi deliberate din partea profesorului de a varia modul de prezentare către o reprezentare mai adecvată a funcțiilor cognitive și afective necesare pentru obiectivele învăţării. Utilizarea strategiilor de predare-învăţare respectă principiul diferenţierii şi personalizării proiectării şi realizării demersului didactic şi promovarea cooperării în vederea utilizării diverselor abordări didactice necesare ridicării standardelor calităţii procesului educaţional. O relație predare–învățare adecvată implică variația de la o strategie la alta, de la un stil la altul pentru a creea acele climate și a implementa acele strategii care favorizează învățarea diferitelor tipuri de obiective.
Având în vedere programele şcolare de la clasele P-III, care prevăd o predare integrată, eu personal lucrând de trei ani după o astfel de programă, întrucât îndrum o clasă a II-a, mă voi opri la prezentarea unor strategii şi metode de predare integrată.
Strategii și metode de predare integrată
Cele mai productive strategii şi metode de predare integrată, recunoscute ca promotoare ale unei învăţări autentice–eficiente sunt:

 1. Învăţarea prin dezbatere
 Învăţare prin problematizare
 Învăţare prin încercare şi eroare
 Învăţare senzorio-motorie
 Învăţare socială
 2. Învăţarea prin cercetare
 3. Învăţarea prin rezolvarea de probleme
 4. Învăţarea prin descoperire
 5. Învăţarea bazată pe metoda proiectului
 6. Învăţarea bazată pe probleme
 7. Învăţarea aventură/de tip expediţionar
Voi prezenta modul în care am utilizat o serie de metode didactice moderne în scopul activizării elevilor în cadrul procesului de predare-învăţare-evaluare.
Metoda ciorchinelui este folosită individual sau în grup şi constă în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii de idei. Are o multitudine de efecte formative:
- la nivel cognitiv: - stimulează valorificarea cunoştinţelor şi convingerilor personale;
- captează atenţia elevilor;
- dezvoltă gândirea liberă;
- stimulează creativitatea.
- la nivel atitudinal: - stimulează o atmosferă de emulaţie între participanţi;
- stimulează motivaţia elevilor pentru a participa la activitate;
- contribuie la formarea capacităţii de autocunoaştere şi
- autoevaluare, prin comparaţia cu ceilalţi participanţi.
Cvintetul este o poezioară de cinci versuri prin care se rezumă un conţinut de idei.
Activitatea se poate desfăşura individual, în perechi sau în echipă.
Structura cvintetului:
- primul vers este un singur cuvânt-cheie (substantiv);
- al doilea vers este format din două adjective care descriu ceva;
- al treilea vers este format din trei verbe (de obicei la gerunziu);
- al patrulea vers este format din patru cuvinte şi exprimă păreri, sentimente faţă de subiectul în cauză;
- al cincilea vers este un cuvânt care exprimă esenţa problemei;
Exemplu: „O faptă generoasă”, după Edmondo de Amicis
Colegii
Harnici, cuminţi
Recunoscând, muncind, iubind
Prietenii îşi ajută colegii
Buni
Metoda cadranelor este un organizator grafic al informaţiilor dintr-un conţinut dat, pe baza a patru criterii, câte unul pentru fiecare cadran. Este uşor aplicată în momentele de conexiune inversă sau retenţie, dat fiind şi faptul că răspunsurile trebuie oferite în formă cât mai scurtă, mai sintetizată.
I La o librărie s-au încasat într-o zi, 987 lei pentru caiete și cărți. Pentru caiete s-au încasat mai mult cu 47 lei. Cât au costat cărțile? Dar caietele? II

III 1. Care este suma celor două părți, fiecare egală cu încasările pe cărți?
987 lei - 47 lei = 940 lei
2. Câti lei costă cărțile?
940lei : 2 =470 lei
3. câți lei costă caietele?
470 lei +47 lei = 517 lei Răspuns:
470 lei (cărțile)
517 lei (caietele) IV
Metoda cubului este folosită când se doreşte explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective oferind elevilor posibilitatea dezvoltării competenţelor complexe şi integratoare.
Etape:
- se realizează un cub care are feţele numerotate de la 1 la 6;
- se anunţă subiectul pus în studiu;
- se împarte clasa în 6 grupe care examinează tema din perspectiva cerinţei de pe
una din feţele cubului;
Aspecte concrete din desfăşurarea unei lecţii la clasa a II-a.
Disciplina: Comunicare în limba română
Subiectul: „Crăiasa Zăpezii”, după Hans Christian Andersen
Completarea „ciorchinelui” - în urma discuţiilor în grup, elevii realizează ciorchinele, cu gânduri sugerate de cuvântul iarnă.
Procedeul cubului: activitate pe 6 grupe
Grupul 1 descrie anotimpul de iarnă, folosind 3-4 cuvinte care exprimă însuşiri;
Grupul 2 descrie natura în anotimpul de iarnă;
Grupul 3 înlocuieşte cuvintele vizitiu, gingaşă, încotro, din enunţurile date, cu altele cu acelaşi înţeles, folosite în text;
Grupul 4 precizează lunile de iarnă şi enumeră bucuriile iernii;
Grupul 5 argumentează de ce Crăiasa Zăpezii pare de gheaţă;
Grupul 6 precizează titlul şi autorul şi argumentează de ce textul are titlul „Crăiasa Zăpezii”.
Masă rotundă
Se formează grupe de 3 elevi. Fiecare elev descrie câte un joc de iarnă la alegere, apoi desenează un aspect de iarnă.
Jocuri de rol „Crăiasa Zăpezii la taifas cu copiii”
Explozia stelară Este o metodă de stimulare a creativităţii, o modalitate de relaxare a copiilor care se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri.
Obiectiv: Formularea de întrebări şi realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup, prin interacţiune şi individual pentru rezolvarea unei probleme.precum şi modul de cooperare şi interacţiune.
Exemplu:
Convorbire: Menţinerea sănătăţii
Obiectiv: evidenţierea a cât mai multe soluţii de menţinere a sănătăţii ca răspuns la
întrebările adresate.
Desfăşurare:
1. Se citeşte o ghicitoare. Se discută iar elevii extrag ideea centrală „menţinerea sănătăţii” şi se expune pe steaua mare.
2. Cinci copii aleg câte o steluţă pe care este scrisă întrebarea, apoi fiecare din ei, printr-un joc numărătoare îşi formează grupul preferenţial:Unu, doi, trei, patru, cinci/Vă grupaţi cu toţii aici/Împreună vă jucaţi şi învăţaţi/Întrebări vă adresaţi!
3. Se citeşte întrebarea de pe steluţă şi timp de 5 minute, copiii analizează imaginile, formulează întrebări în concordanţă cu situaţiile problemă descoperite de grup.
4. După expirarea timpului, elevii revin în semicerc şi adresează întrebările
elaborate în grup celorlalte grupuri care răspund întrebărilor sau adresează noi întrebări de acelaşi tip, completând eforturile acestora.
5. Întrebările interesante se scriu pe câte o steluţă care se fixează pe o imagine sugestivă (poster)

Metoda R.A.I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţii elevilor de a comunica prin întrebări şi răspunsuri ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele cuvintele Răspunde – Aruncă – Interoghează Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul activităţii, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii, de către profesorul ce asistă la joc a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi a reactualizării ideilor-ancoră.
Pot fi sugerate următoarele întrebări:
- Ce ştii despre ............ (o anumită temă)?
- Despre ce ai învăţat în această lecţie?
- Care este importanţa faptului că..?
- Cum justifici faptul că......?
- Care sunt consecinţele faptului ....?
- Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată..?
- Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus...?
- Ce ţi-a părut mai dificil..?
- Ce ţi s-a părut mai interesant..?
- De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ai învăţat?
Este o metodă de a realiza un feedback rapid, într-un mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice de evaluare. Elevii sunt încântaţi de această metodă – joc de constatare reciprocă a rezultatele obţinute, modalitate care se constituie în acelaşi timp şi ca o strategie de învăţare ce îmbină cooperarea cu competiţia. chiar şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi şi participă cu plăcere la activitate.
Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat
● metoda prin care se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită
temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsurilor în lecţie;
● este eficientă deoarece are în vedere punerea în valoare a capacităţilor
intelectuale ale elevilor, realizând şi evaluarea critică asupra volumului şi calităţii acestora;
● se întocmeşte un tabel, în care, în prima coloană se scrie ceea ce elevii ştiu deja
despre tema respectivă, a doua coloană cuprinde întrebările pe care şi le pun elevii despre
subiectul abordat, se citeşte textul, după care se revine asupra întrebărilor formulate în
prima coloană la care s-au găsit răspunsurile în lecţie şi se trec în coloana a treia;
ŞTIU/ CRED CĂ ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

Concluzii:
Profesorul are nevoie de:„competenţă relaţională, capacitate de a promova relaţii de cooperare şi competiţie, un stil de lucru cooperant pentru a asigura unitatea clasei, pentru a obţine un înalt grad de coeziune al acesteia, pentru a stimula tendinţele centripete în locul celor centrifuge, pentru a forma conştiinţa comunitară (de grup) a elevilor de care se ocupă” (Cerghit, 2008, p. 183).
Surse bibliografice:
1. Gardner, H.,”Mintea disciplinată”, Ed. Sigma,2004;
2. Singer,M.,Voica,C. „Invaţarea matematicii. Elemente de didactică aplicată.Ghidul Profesorului”,Ed. Sigma,2002.