LECTIA DE CREATIE- ESEU

Lecția de creație- Eseu
Profesor înv. primar, ANA PLEȘCA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ, comuna ION CREANGĂ
Localitatea ION CREANGĂ/ Neamţ

MOTTO: "Fiecare om este creativ;
Trebuie însă ca el să- și dea seama."

Preșcolaritatea și școlaritatea mică cunosc cea mai importantă experiență educațională din viața unei persoane; pe parcursul acestora se înregistrează ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualității umane și unele din cele mai semnificative achiziții cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.
De aceea, nu putem face abstracție de una dintre dimensiunile esențiale pentru întreaga dezvoltare și afirmare a personalității- creativitatea.
Profilul psihologic al preșcolarului și școlarului mic cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea și stimularea potențialului creativ. Avem în vedere dinamismul, impetuozitatea și expresivitatea proprie acestor vârste, acel freamăt permanent sau acea vibrație și efervescență lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ, disponibilități de exteriorizare spontană și autoexpresie însuflețită, analoage oricărui elan creator.
Stimularea creativității este un demers socio- educațional complex ce cuprinde simultan fenomenele de activizare( incitare și susținere), antrenare, cultivare și dezvoltare prin actualizarea virtualităților creative, pentru accederea lor de la posibil la real, prin afirmarea efectivă.
Este necesar să avem în vedere întregul sistem al condițiilor sau factorilor favorizanți afirmării și dezvoltării creativității, cum aar fi:
*Factori structurali, intrinseci creativității;
*Factori de climat general în dezvoltarea și afirmarea personalității copiilor;
*Factori de ambianță psihosocială și, respectiv de climat psihoeducațional- stimulativ pentru afirmarea și evoluția creatoare.
Totodată este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode și procedee specifice de stimulare și antrenare a creativității. Orice fenomen de căutare euristică sau de noi restructurări și reformulări ce pot fi rod al unui efort independent contribuie la antrenarea potențialului creativ.
Receptivitatea și curiozitatea copilului, bogăția imaginației tendința sa spontană către nou, pasiunea pentru fabulație, dorința lui de a realiza ceva constructiv creativ pot fi"alimentate" și împlinite efectiv, pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări și antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în antrenarea și stimularea potențialului creativ propriu vârstelor preșcolare și școlare mici. În același sens, atmosfera sau climatul psihosocial în care își desfășoară activitatea copilul constituie aspectul hotărâtor. Rolul unui climat caracterizat prin deschidere și prin recunoașterea și aprecierea pozitivă ca și prin încurajarea și promovarea efortului creativ pot participa în mod decisiv la dezvoltarea creativității copiilor.
Dezvoltarea capacității de acțiune, îmbogățirea experienței senzoriale ca și evoluția întregului plan al cunoașterii pot oferi elemente care să concure la acea expansiune subiectivă și la acea independență acțională pe care o presupune potențialul creativ al copilului.
Ca strategie generală de acțiune în stimularea creativității în preșcolaritate și școlaritatea mică, este utilă valorificarea în sistemul activităților instructiv- educative a condițiilor și principiilor învățării de tip creativ. Învățarea creativă presupune o serie de condiții privind stimularea creativității cum ar fi:
a) Antrenarea capacității de elaborare verbal- expresivă a unor povestiri libere sau cu început dat, după un șir de ilustrații , după un plan sau după o temă, punând la dispoziția copiilor planșe, machete, siluete, jucării.
b) Interpretarea independentă a unor imagini prin solicitarea de a le conferi cât mai multe titluri posibile.
c) Elaborarea independentă a unor istorioare ce se pot concepe plecând de la diverse modalități de ordonare logică posibilă a unui număr mare de imagini.
d) Desene libere în care să se elaboreze nu numai o idee tematică, dar și unele modele posibile pentru decorarea anumitor spații sau anumitor materiale. Ca și temă care are legătură cu disciplina Cunoașterea mediului se poate da clasei de elevi un set de planșe
( chipuri și forme abstracte obținute la întâmplare)- găsirea asemănărilor cu lumea din jur, stimulând dezvoltarea imaginației, fanteziei, creativității: "Eu și lumea din jurul meu", "Un buchet de toamnă", "Animalul îndrăgit".
e) Analiza și interpretarea desenelor realizate de copii astfel încât să se releve posibilitățile multiple de utilizare a formelor și culorilor.
f) Desfășurarea diferitelor jocuri didactice sau a unor jocuri de rol care să antreneze gândirea creatoare: "De vorbă cu un norișor", "Peștișorul auriu".
Prin tot ce are specific- manifestarea liberă a opțiunilor, ideea libertății depline în acțiune, spiritul de independență generat și întreținut de ideea realei competențe, realizarea imediată a scopului, caracterul fictiv al acestuia și al acțiunii, precum și al mijloacelor implicate în acțiune, trăirile afective intense în tot timpul acțiunii- jocul permite copilului să întrețină permanent legătura cu realitatea cotidiană, să- i înțeleagă exigențele și să acționeze în modul său propriu și creator în lumea în care trăiește.
g) Analiza unor erori și a posibilităților multiple de prevenire a lor: "Poluarea naturii", "Animale pe cale de dispariție".
h) Enumerarea unor răspunsuri multiple la întrebări posibile (de tipul " de ce?") pe care le pot formula elevii iar în situații mai dificile, învățătoarea: "De ce mor peștii în ape?","De ce bate vântul?", "De ce nu este vremea mereu la fel?".
i) Utilizarea unor procedee de activizare a capacităților de creație în plan verbal- expresiv cum ar fi: alcătuirea unor propoziții multiple plecând de la anumite cuvinte date, solicitarea de a continua în forme multiple anumite începuturi de propoziții sau fraze, solicitări de tipul: "Dați cât mai multe exemple!", "Enumerați cât mai multe obiecte care...!" Aceste solicitări pot fi adaptate la contextul natural- concret al activităților desfășurate în grădiniță și în clasele P - IV.
Există multiple posibilități de formare a unei personalități creative. Consider că una dintre cele mai eficiente, la vârsta preșcolară și școlară mică, este dezvoltarea creativității prin activitățile manuale. Am desfășurat cu elevii clasei a III- a şi a IV- a o activitate ecologică, practică de obținere a hârtiei prin macerarea hârtiei vechi, hârtie pe care au decorat- o la o oră de educație tehnologică iar acea activitate i- a marcat deosebit pe copii, înțelegând că materiile prime naturale nu sunt inepuizabile și că, o datorie civică este educaţia în scopul dezvoltării durabile. Se poate, în acest mod, producând hârtie din hârtia veche, să i se dea o altă utilitate și anume pasta obținută în urma macerării hârtiei vechi să nu se mai lase la uscat ci, să fie folosită drept pastă de modelat, dând frâu imaginației copiilor de a o transforma în obiecte de diferite forme, cu diferite întrebuințări.
Se pot realiza machete precum:"În livadă", "Tablou de primăvară". Copiii sunt invitați să propună modalități de realizare pentru ca lucrările să prindă contur și să semene cu realitatea, dar purtând nota de originalitate a copiilor care au colaborat la crearea lor.
Ridicarea potențialului creativ al copiilor începe de la munca cadrului didactic( pentru aceasta sunt necesare cunoștințe vaste și o bună pregătire).
Este adevărat că stimularea creativității, a originalității și a gândirii critice presupune o serie de riscuri pe care cadrul didactic trebuie să și le asume, conștient fiind că rezultatul final merită un asemenea preț.
A.S. Macarenco aprecia înalt capacitatea pedagogului de a visa împreună cu copiii, de a- i pasiona prin visul său, a- i ajuta să vadă "bucuria de mâine".

"Copilul să nu știe nimic pentru că i- ai spus, ci pentru că a înțeles el însuși; să nu învețe știința, ci s- o descopere"
JEAN- JAQUES ROUSSEAU

BIBLIOGRAFIE
AL. Roșca- Creativitatea, Colecție, Orizonturi, Editura Enciclopedică Română, București, 1972;
U. Șchiopu - Psihologia Copilului, Editura Didactică și Pedagogică, 1967;
C. Cojocaru- Creativitate și Inovație, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975.

FACEM NOI ÎNȘINE HÂRTIE!
1. SE MĂRUNȚEȘTE HÂRTIA VECHE;
2. HÂRTIA VECHE SE LASĂ LA ÎNMUIAT 24 ORE;
3. SE MIXEAZĂ HÂRTIA ÎNMUIATĂ;
4. SE ADAUGĂ CLEI (ARACET);
5. SE PREGĂTEȘTE PLASA PENTRU ÎNTINS AMESTECUL OBŢINUT;
6. COMPOZIȚIA MIXATĂ SE ÎNTINDE PE PLASĂ;
7. DUPĂ USCARE SE PICTEAZĂ/DECOREAZĂ HÂRTIA OBȚINUTĂ