Dimensiunea Ergonomică a spațiului de clasă

Dimensiunea Ergonomică a spațiului de clasă

Problemele structurii ergonomice nu pot fi considerate ca secundare
sau lipsite de importanţă pentru succesul activităţii la
catedră a cadrului didactic. Suporturile investigaţionale moderne
aduc probe certe în favoarea acestor dimensiuni, considerându-le
fundamentale în economia generală a procesului didactic, ca proces
managerial. Analiza unor subiecte, cum ar fi: dispunerea
mobilierului din sala de clasă, vizibilitatea, în sensul
poziţionării elevilor în bănci şi pavoazarea sălii de clasă,
au determinat reconsiderarea unor structuri dimensionale ale
managementului clasei de elevi. Un subiect predilect al
preocupărilor privitoare la ergonomia spaţiului de învăţământ
- clasa - este cel al modularităţii mobilierului şcolar, astfel
încât, acesta să poată fi organizat şi reorganizat, compus şi
descompus, funcţie de sarcina didactică fundamentală şi de
stilul educaţional al cadrului didactic. Spre exemplu, o dispunere
a mobilierului în manieră tradiţională, favorizează mai ales
expunerea cadrului didactic şi atitudinea pasivă a elevilor şi se
pretează la activităţi educaţionale de tip predare-învăţare,
prelegere. Din contră o dispunere a mobilierului pe sistem semicerc
sau chiar oval, schimbă accentul interpersonal al relaţiei
educaţionale, favorizând şi încurajând interacţiunile
permanente şi activismul elevilor. Deoarece spaţiul nu-mi permite,
nu pot să aranjez mesele din clasă aşa cum mi-aş dori, ele sunt
aranjate în mod tradiţional pe trei rânduri. La începutul anului
şcolar am adoptat acest mod de aranjare împreună cu părinţii
şi am fost mulţumită că am reuşit să am spaţiu de trecere pe
lângă fiecare măsuţă. Aranjând în modul acesta mesele pot
trece şi ajuta fiecare copil atunci când e nevoie, elevii sunt în
clasa I, îi pot verifica la munca indepandentă, la temele pentru
acasă. Elevilor mei le face plăcere să lucreze în echipe şi
pentru asta grupez măsuţele câte două, obţinând grupe de 4
elevi. Sunt de peste 25 de ani în această unitate de
învățământ, mobilierul a fost modernizat dar, totuși o altă
dispunere ar fi fost mai potrivită dacă mesele ar fi fost de alt
model. E bine că elevii colaborează, se ajută între ei, spiritul
competitiv lăsând locul într- ajutorării și colaborării. Mi-ar
plăcea ca elevii să aibă mai mult spaţiu de mişcare,
materialele să poată fi vizualizate cu ușurință, să fie
spațiu pentru realizarea de expoziții cu produsele muncii lor și
să se poată realiza activități diversificate. Poate aceasta se
va putea realiza după ce se va regândi componența claselor de
elevi, ca număr de elevi, ca și cadre care lucrează la o clasă(
profesor de sprijin, laborant, psiholog). Dar, personal, nu cred că
voi mai apuca acest mod de organizare deoarece sistemul de
învățământ se reorganizează continuu.
Analizele de nivel managerial nu exclud variabilele de mediu
cultural-estetic ale clasei de elevi.
Cadrul didactic trebuie să respecte din punct de vedere
managerial ideea prin care clasa, ca grup organizat, poate să se
identifice la nivelul culturii manageriale prin intermediul unui
element de individualizare şi să-şi eficientizeze structura
grupală interioară prin intermediul unui spaţiu (pereţii sălii
de clasă, alte piese de mobilier decât cele strict şcolare)
amenajat după legile instructiv-educative, estetice dar, nu în
ultimul rând, şi după cele manageriale.

Profesor înv.
primar, ANA PLEȘCA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ, comuna
Ion Creangă/ Neamţ