AŞEZĂRI UMANE DE PE VALEA IALOMIŢEI

AŞEZĂRI UMANE DE PE VALEA IALOMIŢEI

Tatiana COSTACHE1

1Şcoala Vasile Cârlova,Târgovişte

1. Introducere
Valea Ialomiţei, străbate trei unităţi naturale distincte:munte, deal şi câmpie constituind o realitate geografică, caracteristică spaţiului României cu o arhitectură specifică în care se reliefează unitatea dintre diversele componente naturale ale peisajului. Valea Ialomiţei,o zonă de deosebită originalitate din punct de vedere al autenticităţii relaţiilor rural – urbane, are o poziţie în teritoriu României care determină caracterul funcţional al aşezărilor legăturile lor cu aşezările învecinate sau chiar mai îndepărtate( fig.1).

Fig.1. Valea Ialomiţei - poziţie geografică

Bazinul Ialomiţei se învecinează în nord cu bazinul Oltului, în vest cu bazinul Argeşului, iar la nord-est cu bazinul Siretului. Bazinul Ialomiţei face parte dintre acele unităţi naturale care îmbină trăsăturile esenţiale ale peisajului României cu o serie de caractere particulare evidente. Identitatea sa fizico-geografică constituie o expresie a asocierii specifice a mai multori factori : poziţia în teritoriu, extinderea spaţială (în plan orizontal şi vertical), repartiţia şi ponderea celor trei diviziuni naturale ce îl compun.
Limita bazinului hidrografic Ialomiţa, în zona superioară (cumpăna apelor) o constituie crestele masivelor muntoase Leaota, Bucegi, Clăbucet şi Ciucaş din Carpaţii Meridionali şi dealurile subcarpatice. În zona inferioară, delimitarea bazinului hidrografic Ialomiţa este realizată la vest şi sud de înălţimile din Câmpia Vlăsiei şi Moştiştea, iar spre nord de culmea Istriţei şi slabele denivelări din Câmpia Bărăganului.
Etajarea structurii fizico-geografice, însuşire principală a teritoriului aferent bazinului Ialomiţei, comună însă întregului edificiu natural al ţării noastre, este consecinţa amplei desfăşurări altitudinale a reliefului.
Relieful constituie principalul factor care favorizează sau restricţionează dezvoltarea unei zone, acesta determinând locul, numărul şi modul de dispunere al aşezărilor umane şi tipul de actvităţi economice care pot fi practicate, în funcţie de resursele existente.
Caracteristicile favorabile ale cadrului natural al Bazinului Ialomiţei au făcut posibilă locuirea sa încă din cele mai vechi timpuri după cum ilustrează şi descoperirile arheologice ( neolitic, bronz ).
Aşezările umane sunt localizate în procent de peste 70% în unitatea de câmpie,care deţine şi 60 % din suprafaţa bazinului ialomiţean, restul sunt localizate în zona de dealuri subcarpatice, zonei montane fiindui caracteristice aşezările temporare cu funcţii în special turistice.
Sectorul montan ( fig.2) din bazinul hidrografic al Ialomiţei este alcătuit din M. Leaota, Masivul Bucegi, M. Gârbovei (M. Baiului), Masivul Ciucaş-Zăganu şi culmile sale sudice (M. Grohotişu şi M. Tătaru), care aparţine laturii externe a Carpaţilor de Curbură.

Fig.2. Valea Ialomiţei în Culoarul Carpatic
Relieful carpatic, de o pronunţată amplitudine altimetrică (1800-2505 m ), determină etajarea întregului înveliş fizico-geografic, inclusiv sub raportul gradului de antropizare . O caracteristică importantă a peisajului carpatic ialomiţian decurge din dominaţia culmilor cu orientare sudică, sud-estică şi sud-vestică. Aceasta constă în coborârea etajelor pe versanţi cu asemenea expunere şi în apariţia unor particularităţi climatice, hidrologice, floristice etc.
Subcarpaţii, cărora le revine 25% din întinderea bazinului Ialomiţean, au o desfăşurare altimetrică între 200-300 metri şi 800-900 metri şi se detaşează prin complexitate sutructuralo-litologică şi morfologică. ( fig. 3 ).

Fig.3. Valea Ialomiţei în unitatea Dealurilor Subcarpatice

Câmpiile deţin ponderea majoritară (60%) în bazinul Ialomiţei, iar apartenenţa lor la subunităţi diferite ale Câmpiei Române explică existenţa contrastelor locale pregnante într-o regiune marcată în deosebi de omogenitatea peisajului. ( fig. 4)

Fig.4. Valea Ialomiţei în spaţiul Câmpiei Române
Prin aşezarea în partea central-sud-estică a ţării, Bazinul Ialomiţa are un climat temperat-continental, cu diferenţieri între partea nord-vestică (temperaturi mai scăzute şi precipitaţii mai mari cantitativ) şi partea sud-estică (temperaturi mai ridicate şi un grad mare de ariditate). Caracteristicile climatice, în special etajarea se resfrâng în mare măsură asupra structurii agriculturii ,condiţionând posibilităşile de practicare ale acesteia, dar şi asupra turismului, determinând un flux turistic sezonier. Nu toţi indicatorii climatici au aceeaşi importanţă pentru agriultură, turism şi implicit pentru dezvoltarea economică a unei zone.
Temperatura şi precipitaţiile au un rol important asupra activiţăţilor economice spre deosebire de vânt şi fenomenele meteorologice (ceaţa, grindina etc.) care produc doar anumite modificări ale acestor activităţi.
Râul Ialomiţa, vecin cu Argeşul, Oltul şi Buzăul, prin afluenţii săi închide şirul sistemelor fluviatile sudice. Acest râu îşi are izvorul din versantul sudic al munţilor Bucegi, în jurul altitudinii de 2390 m, de sub Piatra Obârşiei şi se varsă în fluviul Dunărea.

Fig.5. Bazinul hidrografic Ialomiţa – categorii de ape

Populaţia Văii Ialomiţei formează o parte componentă a mediului geografic românesc, distinctă atât în succesiunea timpului, cât şi în repartiţia spaţială, ca produs şi totodată ca factor activ de transformare a peisajului geografic. Pe baza cunoaşterii particularităţilor geografice ale distribuţiei populaţiei se poate diferenţia peisajul umanizat de cel natural, ca o realizare milenară a omului.
Originea şi evoluţia populaţiei Văii Ialomiţei se înscrie şi se integrează întru totul în ansamblul populaţiei teritoriului României.
Elementul cel mai important în evoluţia fazelor umanizării, a proceselor de populare a Văii Ialomiţei, îl constituie faptul că acest teritoriu s-a înscris ca parte integrantă, inseparabilă, de la început, în cadrul vetrei genetice a geto-dacilor. Valea Ialomiţei a prezentat în decursul istoriei o importanţă majoră, exercitând influenţe care au definit civilizaţia materială şi spirituală a poporului român.
Văile râurilor, în ansamblul lor, nu oferă peste tot posibilităţi egale sau potenţiale similare de aşezare, circulaţie, pentru activităţi economice pe seama resurselor locale. Astfel, specifică este alternanţa de convergenţe, dispersii şi discontinuităţi în privinţa condiţiilor de locuire şi de circulaţie, de activităţi economice, generând, pe alocuri, deosebiri sau asemănări, datorită unor influenţe care în anumite puncte şi areale înscriu diferenţe de ritm, varietate şi volum, creând, uneori, chiar confluenţe antropice.
Valea Ialomiţei, în genere, nu a respins, ci a atras populaţia.Repartiţia populaţiei, a înregistrat un fenomen de pendulare între cele trei sectoare ale Văii Ialomiţei ( exemplu :zona montană unde populaţia a pendulat pe fundul văilor largi şi al depresiunilor, pe de o parte, şi rama muntoasă împădurită, pe de altă parte), fenomen determinat de o serie de factori social-politici şi economico-geografic.
Elementul dominant în dinamica peisajului geografic îl reprezintă aşezările omeneşti. Cele înfiripate iniţial de-a lungul Văii Ialomiţei ,la limita pădurilor sau poienilor din păduri în zona montană sau în preajma apei în celelalte sectoare, au fost primele puncte de sprijin ale îndelungatei, dar permanentei şi fermei acţiuni de umanizare a Văii Ialomiţei, de utilizare a naturii din jur, cu toate resursele sale.
Alături de condiţiile naturale şi de condiţiile tehnologice, un rol de seamă în imprimarea trăsăturilor şi particularităţilor geografice ale aşezărilor din Valea Ialomiţei l-au înscris preocupările economice ale locuitorilor. Aşezările, situate iniţial pe malurile apelor şi în preajma pădurii, şi-au extins ulterior vetrele la intersecţia drumurilor cu apele flotabile, iar mai târziu cât mai aproape de şosele şi de căi ferate, care oferă posibilităţi pentru dezvoltarea industriei şi a serviciilor.
Activităţile economice au constituit elementul determinant al dezvoltării funcţiilor aşezărilor. De la caz la caz, există astăzi pe Valea Ialomiţei aşezări rurale având ca funcţie de bază zootehnia (păstoritul), economia forestieră, industria, turismul, dar şi unele funcţii complementare, de interes local, din domeniul culturii, comerţului, administraţiei. De regulă, însă, activităţile economice se împletesc, ceea ce face ca profilul economic să fie zootehnic-industrial, în timp ce în marile depresiuni, majoritatea aşezărilor rurale au ca funcţie dominantă agricultura.
Aşezările umane de pe valea Ialomiţei sunt grupate în aşezări rurale şi urbane care se află pe teritoriul administrativ a patru judeţe Dâmboviţa, Ialomiţa, Ilfov şi Prahova ( fig.6 )

Fig.6. Ponderea aşezărilor din Valea Ialomiţei pe judeţe

Bibliografie

Cândea, Melinda, Bran, Florina ,2001, Spaţiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Editura Economică, Bucureşti.
Cucu, V., 1976 ,Geografie şi urbanizare,Editura Junimea ,Iaşi.
Cucu, V., 1981, Geografia populaţiei şi aşezărilor umane, EDP, Bucureşti.
Cucu, V.,2000, Geografia aşezărilor rurale, Editura Domino, Târgovişte.
Cucu V., 2001 , Romania Geografie umană şi economică, Ed : Oraj.
Cucu, V., 2002, România .Geografie umană şi economică,Editura Transversal Târgovişte.
Cucu V., 2010,Geografie şi dezvoltare regional, Ed. Transversal,Târgovişte.
Gâştescu, P., 1998, Hidrologie,Edit.Roza Vânturilor, Bucureşti.
Ielenicz M.,1999,Dealurile şi podişurile României, Ed.. Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti.
Ielenicz M., Pătru I.G., Ghincea M.,2003, Subcarpaţii României pag. 25, Ed. Universitară, Bucureşti.
Ielenicz, M., Pătru, Ileana,2005, România. Geografia fizică, vol. I, Editura Universitară, Bucureşti.
Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M.,1974, Relieful României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.