Aplicarea cunoștințelor învățate și dezvoltarea abilităților parctice pentru copiii cu CES

Aplicarea cunoștințelor învățate și dezvoltarea abilităților parctice pentru copiii cu CES

Pițur Elena Ofelia
Liceul Tehnologic Crâmpoia, Olt, Crâmpoia
Material destinat învățământului profesional și tehnic din industria textilă și pielărie.

Aplicarea cunoștințelor învățate și dezvoltarea abilităților parctice pentru copiii cu CES

Se vorbește despre integrarea copiilor cu CES în învățământul de masă. Este o provocare pentru unii dintre noi, pentru alții poate că este dificil, în funcție de disciplina pe care o predă fiecare. Metodele de lucru cu acești copii diferă de la o situație la alta, deoarece tulburările de comportament pe care le prezintă fiecare copil, ne pot afecta buna desfășurare a orelor de curs.
Întâlnim la clasă, trei tipuri de dificultăți de comportament:
● nivel scăzut de dificultate, unde comprtamentul este neadecvat și se manifestă prin
intervenţiile inoportune şi întreruperea celorlalţi;
● nivel mediu de dificultate, comportamentul este provocator şi se manifestă prin strigăte, ceartă cu profesorii, intimidarea celorlalţi elevi;
● nivel ridicat de dificultate, copilul are un comportament distructiv accentuat și se manifestă prin sfidare, hărţuială, agresiune şi violenţă.
Sunt recomandate următoarele strategii de lucru:
● valorificarea permanentă a elementelor pozitive pe care elevii le au;
● observaţiile sau avertismentele verbale să fie clare, exprimate între patru ochi şi fără o frecvenţă prea mare care poate declanşa conduite opuse;
● elevii să fie incluşi în grupe de lucru, să primească responsabilităţi clare explicate şi să fie apreciaţi, valorizaţi şi evidenţiaţi în faţa colegilor la fiecare reuşită;
● la alegerea sarcinilor, elevii să fie consultaţi şi să se ţină seama de opţiunile lor;
● comunicarea nonverbală, ascultarea activă, politeţea şi respectul, corectitudinea, promptitudinea, fermitatea în rezolvarea problemelor.
Pentru a realiza integrarea copiilor cu CES în învățământul de masă, trebuie să acţionăm asupra diferitelor nivele de dezvoltare a personalităţii lor, şi anume: la nivel biologic, la nivel psihic, la nivel social.
Scopurile principale ale relaţiei dintre şcoală, familie şi comunitate, în vederea integrării copiilor cu nevoi speciale sunt:
• informarea şi sensibilizarea comunităţii locale cu privire la nevoile copiilor cu nevoi speciale și integrarea lor pentru a preveni abandonul şcolar;
• sporirea conştientizării din partea comunităţii şcolare a necesităţii implicării în transformarea şcolii într-o şcoală integrativă;
• implicarea și responsabilizarea celorlalți elevi de a fi alături de copiii cu nevoi speciale, să-i ajute și să-i prin sprijine la nevoie;
• schimbarea mentalităţii şi atitudinii opiniei publice faţă de copiii cu nevoi speciale.
Pentru a avea rezultate, este necesar să adaptăm curriculum la nevoile copilului. Acest lucru se face în descrierea planului educațional individualizat, unde se va menționa pentru fiecare modul al disciplinei predate, inclusiv pentru stagiile de pregătire practică, următoarele:
• Obiectivele
• Metodele de lucru și strategiile folosite
• Materialele didactice utilizate
• Evaluarea, - menționa perioada, instrumentele folosite și criteriile de evaluare.
Orele de instruire practică devin riscante și periculoase pentru acești copii. Depinde noi să-i instruim cât mai bine pentru a preveni accidentele de muncă care pot avea un efect negativ destul de puternic asupra psihicului lor. Instructajul SSM la locul de muncă este esențial. Reamintirea riscurilor de accident și a zonelor cele mai periculoase în spațiul de muncă, repetiția, supravegherea, îi vor da siguranță. Pentru a ne asigura că înțeleg ce ne dorim de la ei, le captăm atenția și ne asigurăm că nu au alte preocupări. Nu-i forțăm să lucreze, nu insistăm, dar ne asigurăm că nu părăsesc sala de clasă.
Pentru a îndepli sarcina de lucru primită, îl/ o încurajăm, supraveghem, intervenim dacă este cazul, îl/o lăudăm, și-i lăsăm să lucreze îi ritmul lor. Acest ritm de lucu se adaptează la nevoile copilului, cu respectarea fazelor de lucru și a mânuirilor specifice operațiilor tehnologice.
Acest elev prezintă un grad de dificultate scăzut și mi-a pemis să colaborăm. Uneori m-a surprins, alte ori a trebuit să fiu foarte răbdătoare. Rezultatele au fost bune. Familia a copilului a colaborat cu școala și a înțeles că este important să-l determinăm să vină la cursuri, chiar
dacă uneori pare greu nu este imposibil de Este o performanță și pentru mine ca profesor dar și pentru el ca elev, pentru că am reușit împreună, să avem rezultate bune. A susținut Competențele Profesionale Nivel 3, s-a descurcat foarte bine practic și mulțumitor la partea teoretică.
Fiecare copil are o abilitate care trebuie descoperită și valorificată iar comunicarea, este pârghia esențială dintre profesor și elev.

Bibliografie :
● Badea, E., Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului de la 3 la 18 ani, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999
● Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, strategii și stiluri, Editura Aramis, București, 2000
● Gherguț A., Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii de educație integrată, Editura Polirom Iași, 2001
● CJRAE-OLT