Elementele decorative

Arta decorării produselor de îmbrăcăminte constă în utilizarea unor detalii sau elemente accesorii, funcţionale şi/sau ornamentale, în scopul înfrumuseţării, creşterii atractivităţii, punerii în valoare etc.

Elementele sau părţile accesorii ale unui produs de îmbrăcăminte sunt cele care nu alcătuiesc structura sa de bază, cum ar fi, de exemplu, gulerele, manşetele, clapele, epoleţii etc., iar detaliile sunt elemente decorative adăugate produsului de îmbrăcăminte (broderii, panglici, dantele etc.).

Designerul, atunci când doreşte să decoreze un produs de îmbrăcăminte, are în vedere o serie de aspecte, similare celor ce intervin în selectarea materialelor textile, cum ar fi:

• elementele decorative trebuie să accentueze produsul de îmbrăcăminte sau să-l facă neaşteptat, neobişnuit, deci, în final, să determine creşterea volumului potenţial al vânzărilor;
• modificarea costurilor, datorate utilizării unor astfel de elemente, să se încadreze în anumite limite, pentru a nu conduce la o creştere exagerată a preţului produsului de îmbrăcăminte;
• realizarea elementelor decorative să nu conducă la o întârziere a producţiei;
• culorile şi dimensiunile elementelor decorative să completeze întregul şi să sublinieze, să întărească, sau să „înfrumuseţeze“ proporţiile îmbrăcămintei;
• elementele decorative să fie compatibile cu instrucţiunile de întreţinere ale materialului pe care îl ornamentează.

Materialul textil

Educarea sau formarea ochiului în abilitatea de a selecta acele materiale textile, cu anumite desene sau cu o anumită structură, care atrag un număr mare de consumatori, este extrem de importantă şi considerată a fi un „talent special”.

În designul vestimentar, alegerea materialelor, corelarea proprietăţilor acestora cu caracteristicile modelelor, este vitală; ea este condiţionată şi de diferitele tipuri de pieţe de desfacere, de anumite concepte privind „imaginea” unor case de modă sau firme, de „principiile” artei, de tipul şi structura produsului de îmbrăcăminte, ocazia purtării, de principiile „modei de calitate” etc.

Materialul textil este elementul (suportul) cu ajutorul căruia se creează şi se realizează noile modele; selectarea acestuia şi evoluţia formei sau stilului noilor produse alcătuiesc o grupă de noţiuni care trebuie considerate, întotdeauna, împreună.

Culoarea

Culoarea, cea mai complexă, probabil, dintre toate elementele plastice şi, în acelaşi timp, cea mai stimulativă, variază enorm în cele trei dimensiuni ale sale.

Frumuseţea produselor este realizată, fără îndoială şi prin culoare.

Pentru alegerea, „ordonarea” şi combinarea culorilor, în crearea unui model, a unei compoziţii decorative sau într-un ansamblu vestimentar, este necesar să fie cunoscute o serie de aspecte legate de însuşirile culorilor, a relaţiilor dintre ele şi a efectelor pe care le produc.

Atunci când este creat un nou produs, un nou model, trebuie alese şi culorile cele mai potrivite, care să fie corelate cu forma şi specificul funcţional, cu destinaţia produsului şi cu silueta acestuia, cu întregul ansamblu în care se va încadra etc.

Înlănţuirea zonelor colorate, pe suprafaţa unui produs sau într-un ansamblu de produse, se face după anumite „legi”, cum ar fi reflexia, contrastul şi armonia culorilor, raportul dintre suprafeţele colorate etc.

Expresivitatea culorii este determinată de intensitatea şi luminozitatea acesteia, de contextul în care se încadrează etc.

Spaţiul şi suprafaţa

Suprafaţa şi spaţiul sunt elemente critice în designul vizual.

Suprafaţa este potenţialul total în design, este aria în care şi din care este construită compoziţia; spaţiul este, la rândul său, un ingredient fundamental din care se naşte designul, mai mult chiar, unii teoreticieni definesc designul ca fiind: „un mod de organizare a spaţiului“.

Spaţiul şi suprafaţa sunt cele ce provoacă imaginaţia şi invită la o anumită „organizare”.

Silueta

Designerul, în domeniul vestimentaţiei, lucrează asemenea unui sculptor, utilizând corpul omenesc ca pe o „armătură” (un schelet) pentru a realiza o „sculptură” realizată din materiale textile moi, care trebuie să sublinieze, să pună în valoare, să înfrumuseţeze figura.

Îmbrăcămintea este întotdeauna tridimensională, ceea ce înseamnă că este percepută spaţial.

Designerul îşi transpune, de obicei, ideile în schiţe (în două dimensiuni), vizualizând cele două vederi, anterioară şi posterioară, şi desenând detaliile.

Materialele textile plane sunt apoi prelucrate pentru a crea o formă tridimensională, produsul de îmbrăcăminte.

Dimensiunile şi forma îmbrăcămintei sunt, mai întâi, percepute prin silueta sau conturul îmbrăcămintei şi apoi sunt urmărite subdiviziunile create de diferite categorii de linii sau de alte elemente ale designului, pentru a capta impresia, imaginea totală.

Elementele care influenţează structura tridimensională sunt dimensiunile sau proporţiile suprafeţelor, modul de utilizare a liniilor, echilibrul şi unitatea elementelor, ritmul şi accentul detaliilor din componenţa produsului etc.

Silueta este cel mai dominant element vizual al unui produs de îmbrăcăminte şi dictează o mare parte a celorlalte elemente de stil care structurează designul.

Forma

În vocabularul curent al criticii de artă, prin formă se înţelege totalitatea mijloacelor de limbaj care alcătuiesc aspectul exterior al unei opere de artă: culoare, linie, volum etc.

În realitate, forma este rezultatul procesului de creaţie în întregimea sa, incluzând şi ideea care a stat la baza operei.

Atunci când se vorbeşte despre formă în domeniul vestimentaţiei, aceasta poate fi analizată sub trei aspecte:

• forma corpului omenesc
• forma exterioară creată de silueta îmbrăcămintei
• linia de contur a părţilor individuale din cadrul siluetei.

Frumuseţea în design este afectată şi de relaţiile dintre aceste trei categorii de forme.

Deci, în designul vestimentar sau în modă, forma poate fi interpretată în diferite moduri:

• „forma este înfăţişarea, aspectul exterior”
• „forma este silueta”
• „forma este modelul după care se realizează produsele”
• „forma este aspectul pe care îl conferă produsele de îmbrăcăminte celui ce le poartă”.

Toate aceste interpretări sunt considerate corecte.

Linia

Linia, acest element „simplu”, prin varietatea combinaţiilor sale, poate conduce la lucruri inimaginabile, plăcute, frumoase, fascinante, şocante, în funcţie de fantezia şi talentul designerului.

Linia este la originea tuturor formelor şi a tuturor stilurilor.

Linia poate fi gândită ca un şir de puncte unite între ele; ea indică poziţia sau direcţia şi posedă, în sine, o anumită forţă dinamică, care tinde să se concentreze spre cele două capete ale sale; această caracteristică conferă liniei drepte o energie specifică.

Elementele designului vestimentar

Elementele designului vizual au fost definite ca fiind ingredientele de bază, componentele sau mijloacele prin care se realizează designul.

Acestea sunt:

• linia
• suprafaţa
• forma
• silueta
• culoarea
• materialul textil
• elementele decorative.

Fiecare dintre aceste elemente posedă anumite caracteristici, fascinante şi excitante, care nu se regăsesc la celelalte elemente.

SARCINĂ DE LUCRU:

Îmbrăcămintea este un mijloc (din multe altele) prin care componentele artistice sunt ilustrate, percepute şi experimentate. Care sunt elementele specifice designului vestimentar?

Postați aici materialele realizate pe această temă în mod interactiv, pe tot parcursul anului școlar 2018-2019, în mod independent, în activități în perechi, în activități de învățare colaborativă în echipe, atât la ore, cât și în cadrul activităților extracurriculare.

Termen: 10.08.2019.

Profesor coordonator,

Andrei Doina.