pare o activitate didactica interesanta. E important şi că aţi relevat ca punct slab caracterul cronofag al metodei inteligentelor multiple. Problema este însă că unele activitati sunt foarte uşoare (vezi numărarea apariţiilor de nume), altele complicate (căutarea unor melodii potrivite - dacă elevii nu au internet pe telefon).
Oare acest caracter cronofag nu ar putea fi eliminat prin sarcini de lucru mai reduse? De ce trebuie ilustrate toate felurile de inteligenta? De pilda de ce e necesar sa stim de cate ori e mentionata Enigel in text? De ce să nu numărăm şi de câte ori a fost folosit pronumele substitut, etc.?
Şi pentru mine s-a mai ridicat o problemă. Cum anume stabilim sarcini proporţionale din toate cele 6 feluri de inteligenţă, având în vedere că nu cunosc pentru literatură o astfel de distribuire. Cu câteva exemple, nu se poate dovedi nimic. Mă întreb cu o abordare actoricească, în ce măsură interpretez un text într-un mod util pentru bac, de pildă. E adevarat, poemul învie, dar într-un fel iese şi din intenţia sa, devenind o minidramă. Nu zic ca nu merită astfel de experimente, dar câţiva elevi mai guralivi ne-ar curma bucuria experimentelor cu întrebarea aceea-cuţit: La ce ne foloseşte?