STUDIUL EXPERIMENTAL PRIVIND IDENTIFICAREA ȘI AMELIORAREA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ LA ȘCOLARUL MIC.

STUDIUL EXPERIMENTAL PRIVIND IDENTIFICAREA ȘI AMELIORAREA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ LA ȘCOLARUL MIC.

Scopul cercetării presupune studiul unor aspecte legate de procesul comunicării, alăturate activităților instructiv-educative, realizate de către copiii de vârstă școlară mică ce posedă tulburări de limbaj.
Motivația care a stat la baza întemeierii acestui studiu este destul de complexă, având ca factori contribuitori în evidențierea acesteia:
 nevoia de a cunoaște principalele modalități de manifestare a comunicării nonverbale în cadrul contextului educațional;
 dorința de a descoperi elemente din comportamentele copiilor cu tulburări de limbaj, elemente ce pot îmbunătăți procesul comunicării interpersonale;
 dorința de a utiliza în activitățile instructiv-educative, modalități de autoevaluare a propriilor comportamente și atitudini ale copiilor cu tulburări de limbaj;
 intenția de a propune un proiect de intervenție psihopedagogică, intervenție care să permită stimularea și antrenarea școlarilor mici cu tulburări de limbaj cu scopul de a identifica anumite modalități de ameliorare a problemelor întâmpinate de aceștia prin utilizarea povestirilor, a jocurilor didactice ce dețin un scop terapeutic;
 dorința de a stimula copiii, cu ajutorul cadrului didactic, în crearea unui mediu favorabil comunicării totale;
 dorința de a provoca atitudinile pozitive ale școlarilor mici cu tulburări de limbaj față de activitățile desfășurate în școală, față de persoanele din jurul lor și nu în ultimul rând, față de ei înșiși.

4.1 Metodologia cercetării

Lucrarea de cercetare a fost întemeiată prin două principii, și anume:
1. Rolul comunicării în dezvoltarea școlarului mic, și în relaționarea potrivită cu cei din jur, de a realiza o bună integrare în societate.
2. Dificultățile în comunicare și tulburările de limbaj se oglindesc negativ, într-un mod tulburător asupra conduitei copilului, provocând posibile frustrări sau izolări ale acestuia.

Astfel, cu ajutorul acestor factori și principii ai studiului, s-au stabilit în elaborarea acestuia, următoarele obiective:
a. în plan teoretic
1) pătrunderea și precizarea conținutului conceptelor de ”comunicare totală” și ”comunicare eficientă”;
2) semnalarea specificului legăturii dintre valoarea comunicării și nivelul imaginii de sine;
3) remarcarea relației dintre deficiențele de comunicare, tulburările de limbaj, și nivelul de eficiență al conduitei interpersonale.
b. în plan practic
1) crearea și verificarea modelului de intervenție psihopedagogică sistematică, bazat pe adecvarea mijloacelor comunicării nonverbale și para-verbale la vârsta mintală a copiilor;
2) corectarea tulburărilor de limbaj descoperite prin susținerea terapiei corectiv-educative și crearea unui mediu educațional propice comunicării totale.

4.2 Stabilirea ipotezelor

Alături de metodologia cercetării s-au formulat următoarele ipoteze:
 Ipoteza 1 – se prezumă faptul dacă tulburările de limbaj nu prezintă cauze iremediabile, atunci acestea pot fi mai ușor corectate, mai ales dacă la tratamentul logopedic se adaugă și programul psihopedagogic de intervenție adecvat vârstei școlarilor mici, întemeiat pe conceptul de ”comunicare totală”;
 Ipoteza 2 – dacă se îndreaptă tulburările de limbaj și dificultățile în comunicare, atunci acestea se vor ameliora atât din punct de vedere al comportamentului interpersonal al școlarilor mici dar și din punctul de vedere al imaginii de sine a acestora;
 Ipoteza 3 – dacă în activitatea instructiv-educativă desfășurată în școala primară alături de comunicarea verbală se utilizează și mijloacele comunicării nonverbale, atunci rezultatele terapeutice și formative vor fi superioare în comunicarea verbală.

Lucrarea de cercetare s-a desfășurat conform procedurii practice, în mai multe etape:
Etapa I – s-a desfășurat în perioada 17 iunie 2012 – 12 septembrie 2012 și a fost consacrată studiului bibliografic, al materialelor de specialitate necesare cercetării și precizarea aspectului experimentului.
Etapa a II-a – s-a desfășurat în perioada septembrie 2012 - 31 octombrie 2012, cu scopul de a identifica subiecții cu tulburări de limbaj din cadrul școlarilor mici, urmat de aplicarea programului de examinare pregătitor în vederea descoperirii tulburărilor de limbaj la școlarii mici, selectarea subiecților din rândul grupului de elevi examinați pentru alcătuirea eșantioanelor.
Etapa a III-a – desfășurată în perioada 1 noiembrie 2012 – 12 ianuarie 2013 și a vizat următoarele sub-etape:
- în prima subetapă s-a propus pre-testarea copiilor de vârstă școlară mică din lotul experimental, în menirea de a evidenția caracteristicile comunicării verbale, nonverbale și interpersonale;
- a doua subetapă a avut în vizor școlarii mici din lotul de control ce a fost destinată punerii în aplicare a ”Grilei de evaluare a nivelului de inter-relaționare și participare a copilului la acțiunile grupului, de identificare a tipurilor comportamentale și conduitelor manifestate de copilul cu tulburări de limbaj, în cadrul activităților instructiv-educative” (Ionescu, E., 2013, p.73), urmărindu-se verificarea fidelității acestui instrument de evaluare.
Pentru a ajunge în etapa următoare, s-a aplicat schema Test-Re-test, corespunzând astfel criteriilor de validitate și fidelitate. Trebuie menționat că lotul de control s-a alcătuit pentru validarea structurii Grilei menționate anterior.
Etapa a IV-a – s-a desfășurat în perioada 15 ianuarie 2013- 20 februarie 2013 fiind elaborată și aplicată conform modelului de intervenție sistematică în comunicarea școlarilor mici cu tulburări de limbaj (Tabelele nr. 1 și 2) (Ionescu, E., 2013, p. 73)
Rezultatele acestei cercetări dovedesc că în prezent, comunicarea didactică la nivelul școlar primar, se bazează în mare măsură pe componenta verbală, fapt ce provoacă în cazul copiilor cu tulburări de limbaj, să apară încetiniri în dezvoltarea trăsăturilor pozitive de personalitate, precum: comunicativitatea, sociabilitatea, adaptabilitatea socială și emoțională, încrederea în sine, empatia, comportamentul asertiv, ș.a.m.d., avansând în schimb unele caracteristici negative precum izolarea, închiderea în sine, lipsa încrederii în sine, egoismul, anxietatea, lipsa de comunicare, etc.
Totodată, aceleași rezultate demonstrează și progresul obținut în urma aplicării instrumentelor necesare studiului, respectiv: fișa logopedică (Anexa 7), fișa de observație psihopedagogică, grila de evaluare a adaptabilității sociale și emoționale a școlarilor (Anexa 3), grila de observare a comportamentului non-verbal (Anexa 4), și nu în ultimul rând, Planul de Intervenție Personalizat (Anexa 5), progres care s-a dovedit a fi în proporție de aproximativ 70% în favoarea ameliorării tulburărilor de limbaj la școlarii mici.
Așa cum a rezultat pe parcursul desfășurării Planului de Intervenție Personalizat, școlarii mici sunt acum mult mai receptivi la însușirea elementelor motorii ale comunicării nonverbale. Așadar, utilizarea unor astfel de programe și instrumente specifice copiilor cu tulburări de limbaj, adaptate vârstei cronologice a subiecților, sporesc vizibil procesul instructiv-educativ și previn într-o mare măsură fenomenele de eșec sau abandon școlar.
Consider că, pentru a menține sau a avansa starea actuală a școlarilor cu tulburări de limbaj, o stare care, așa cum am menționat anterior, s-a dovedit a fi în curs de ameliorare, este necesar ca învățătoarea sau chiar familia copiilor în cauză să opteze pentru utilizarea și aplicarea poveștilor și jocurilor terapeutice, deoarece acestea au rolul de stimula comunicarea totală a copiilor, de a dezvolta comportamentul prosocial, sau motivația pentru a participa la diverse activități sau dialoguri.