Autocunoașterea

AUTOCUNOAŞTEREA
Ing. Palcuie Daniela
COLEGIUL ENERGETIC – RM. VÂLCEA

Cunoaşterea de sine, ca act de reflectare a personalităţii complexe a unui individ în propria-i conştiinţă, presupune şi o bună capacitatea de auto- analiză, realism, intuiţie, luciditate, interiorizarea şi utilizarea corectă pentru sine a criteriilor de evaluare, responsabilitate. Pentru ca autocunoaşterea să fie obiectivă, individul trebuie să aibă maturitatea psihologică să o facă, să cunoască şi să interpreteze corect reperele sau indicatorii definitorii ai personalităţii, metodele şi tehnicile individuale de evaluare, mecanismele de compensare şi auto-stimulare ale unor trăsături insuficient dezvoltate etc.
Autocunoaşterea reprezintă un produs al maturizării şi diversificării experienţelor sinelui în contact cu lumea şi un proces discontinuu de acumulări, restructurări, adaptări reciproce ale individului la relitatea socială.
Nicicând pe deplin împlinită, autocunoaşterea se configurează prin proiecţii succesive ale individului în spaţiul său de exprimare, ca reflectare şi autoreflectare ideatică / acţională.
Autocunoaşterea se învaţă şi şcoala este principalul loc de realizare a acestui proces, alături de familie, cerc de prieteni etc. În măsura în care individul consideră realiste mesajele evaluatorii care-i parvin şi aderă la acestea, se conturează treptat o imagine de sine în conformitate cu aceste informaţii. În sfera mesajelor externe de confirmare (sau nu) a capacităţilor şi trăsăturilor proprii, orice persoană include şi propriile constatări, ca urmare a activităţii sale încununate de succes sau eşec.
Dată fiind importanţa autocunoaşterii la vârsta şcolarităţii, am considerat util să amintim, fie şi minimal, câteva aspecte generale ale acestei problematici. Rămâne în grija noastră, a profesorilor să ducem elevii pe acest drum al autocunoașterii, prin metode și mijloace adecvate procesului. În final se pune întrebarea ”Ce trebuie să ştie şi să ştie să facă elevii” pentru o ”autocunoaştere, autodecizie, autoevaluare ” mai bună.
să-şi dezvolte şi să-şi interiorizeze deprinderile de (auto)cunoaştere a caracteristicilor şi abilităţilor personale (la sine şi la alţii),
să probeze înţelegerea relaţiei între calităţile şi aptitudinile personale şi diferite domenii ale muncii,
să fie capabili să se descrie în termeni pozitivi (calităţi, deprinderi şi aptitudini existente şi exersate)şi să-şi poată recunoaşte anumite puncte slabe, nedezvoltate sau ne-exersate încă,
să ştie în ce constă starea de sănătate fizică, psihică, emoţională şi cum să o păstreze astfel,
să fie capabil să-şi asume responsabilităţi, sarcini, obligaţii, îndatoriri, faţă de sine, familie, şcoală, comunitate,
să poată să demareze, să menţină şi să dezvolte relaţii de comunicare, sprijin reciproc, cooperare cu familia sa, colegii, alte persoane,
să fie capabil să identifice situaţiile problematice ivite, să le găsească soluţii şi să se implice în rezolvarea lor,
să demonstreze capacitatea de a asculta pe alţii, de a înţelege mesajele lor şi a le exprima pe ale sale,
să fie capabili să aleagă acele module optionale de educaţie şi formare profesională care-i sunt potrivite sau răspund intereselor sale.
Roluri diferite îndeplinite în viaţă:
 să poată exemplifica şi demonstra prin exemple personale în ce constă rolul de elev,
 să fie capabil să-şi asume pe deplin rolul de elev,
 să-şi contureze o imagine clară cu privire la propria-i carieră (formare iniţială, perfecţionare, promovare, modificarea rolurilor sociale),
 să poată explica şi exemplifica legătura între învăţarea diferitelor discipline din şcoală şi diferite profesii, precum şi exercitarea cu succes a acestora,
 să cunoască elementele de bază ale mediului socio-cultural şi economic în care trăieşte (ţară, localitate, sistem economic, bani, salariu, taxe, limbă, conaţionali de peste graniţă, religie, unele aspecte legale cu privire la drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, ale celor care muncesc etc.),
 să ştie să descrie diferite alte roluri pe care le vor avea ca: elevi, studenţi, absolvenţi, membri ai familiei, părinţi, angajaţi, membri în diferite grupuri (sportive, politice, profesionale, ale comunităţii), ca pensionari etc.,
 să poată exemplifica / demonstra conştientizarea diferitelor stereotipuri cu privire la muncă (bănoasă, curată, de prestigiu etc.),
 să se poată imagina, sub aspectele sale principale, în viitorul rol profesional spre care tinde (loc de muncă, şefi, colegi, salariu, program, sancţiuni, familia proprie, timp liber, boli profesionale, obligaţii profesionale şi sociale, accidente, dezavantaje, şomaj etc.),
 să poată anticipa, în linii mari, ce se va întâmpla cu sine, cu colegii, cu profesiile, cu familia sa, cu ţara / localitatea sa etc. peste / 10 / 20 de ani.
Modul de integrare socio-profesională, planificarea carierei:
• să poată descrie, în elementele lor esenţiale, activităţile profesionale ale fiecărui membru al familiei sale,
• să poată enumera ce „primeşte” şi ce „oferă” fiecare angajat la locul său de muncă,
• să cunoască şi să exemplifice responsabilităţile şi drepturile pe care le va avea ca angajat,
• să cunoască şi să demonstreze – în cadrul diferitelor situaţii de simulare – că poate pune în practică tehnicile de căutare a unui loc de muncă,
• să poată enumera şi exemplifica sursele posibile de satisfacţie ale diferitelor persoane de diferite profesii în şcoală, familie, la locul de muncă, în timpul liber,
• să poată descrie şi exemplifica prin propria persoană valorile, atitudinile, motivaţiile, priorităţile care duc la anumite alegeri
/decizii cu privire la carieră,
• să demonstreze că înţeleg cum deciziile altora le influenţează cariera, precum şi ale sale viaţa altora,
• să poată identifica în propria-i viaţă decizii ale altora şi ale sale şi care au efecte prezente asupra sa sau le vor influenţa pe cele viitoare ale sale,
• să poată exemplifica, pentru diferite situaţii de viaţă, ce decizii alternative ar putea avea,
• să poată demonstra că poate anticipa efectele deciziilor sale,
• să ştie de unde şi cum să obţină informaţiile necesare luării deciziilor importante pentru viaţa sa,
• să fie capabili să se autoevalueze sub diferite aspecte, în mod realist, să-şi recunoască şi îndrepte punctele slabe, să şi le pună în valoare pe cele forte,
• să poată să-şi formuleze câteva obiective de termen scurt, mediu şi lung şi să anticipeze paşii pentru a le îndeplini.
Iată şi o listă orientativă de indicatori de evaluare care pot fi utilizaţi în conturarea unei aprecieri cu privire la eficienţa activităţii:
• sporirea motivaţiei, a efortului şi perseverenţei în muncă,
• sporirea numărului comportamentelor sistematice şi planificate,
• utilizarea spontană a tuturor surselor de informaţii,
• plăcerea lucrului individual şi în grup,
• creşterea nevoii de competiţie,
• creşterea sensibilităţii la relaţii interpersonale noi,
• creşterea numărului de întrebări puse şi a intervenţiilor personale în discuţii,
• sporirea încrederii în sine,
• creşterea toleranţei şi înţelegerii,
• scăderea numărului de apelări la competenţe externe,
• creşterea exactităţii autoevaluării,
• apariţia frecventă a nevoii de experimentare şi verificare personală,
• sporirea numărului de probleme descoperite şi rezolvarea lor,creşterea ca durată, precizie şi sistematizare a comportamentelor de observare,
• utilizarea eficientă şi productivă a instrumentelor şi aparatelor care facilitează învăţarea şi rezolvarea problemelor,
• sporirea numărului de situaţii în care are opinii personale (pe care le susţine argumentat), şi informaţii solide,
• sporirea numărului comportamentelor sistematice în procesul de "fixare" a informaţiilor (notiţe, fişe, diagrame, scheme etc.),
• conturarea unui stil personal de muncă şi învăţare,
• sporirea responsabilităţii şi asumarea spontană de sarcini.
Desigur, că procesul auto-cunoaşterii are dinamica sa marcată de subiectivism, reevaluări, corecţii, confirmări, re-ierarhizări valorice şi se poate concretiza în suport psihologic pentru acţiunea de concretizare a unor proiecte cu privire la carieră sau pot rămâne la un simplu act de introspecţie pasivă.
Bibliografie: CONSILIERE ŞI ORIENTARE-GHID.
Autori: Partea I: dr. Mihai Jigău , Partea a II-a: Petre Botnariuc, Mihaela Chiru, Diana Ghinea, Ana Trandafir