Modele europene de practici educaţionale în materie de orientare şcolară, Prof. Ciocănea Nora, Liceul Teoretic „Iulia Zamfirescu”, Mioveni, jud. Argeş

Cum să evităm ca orientarea şcolară şi profesională să fie ireversibilă şi dramatică? Cum să oferim elevilor instrumentele de „pilotaj ale propriului parcurs şcolar”, ajutându-i să se orienteze şi nu triindu-i sau selecţionându-i pe baza unor criterii stricte, generale, exterioare? E posibil să concepem o orientare care cuprinde calităţile şi preferinţele individuale?

În majoritatea ţărilor europene, competenţa de a se orienta, autonomia în alegeri figurează în soclul comun pe care elevul trebuie să-l stăpânească la sfârşitul şcolarităţii obligatorii. Această educaţie pentru orientare are ca obiectiv să permită fiecărui elev să analizeze situaţii, să-şi mobilizeze resursele şi să ia decizii, orientându-se pe „pieţele” şcolare şi profesionale de-a lungul întregii vieţi. Dispozitivele şi modalităţile de orientare sunt diferite de la ţară la ţară şi uneori de la regiune la regiune.

Franţa
În Franţa, încă din colegiu, se construiesc primele etape ale orientării elevului. La nivelul fiecărei unităţi şcolare, directorul, în colaborare cu toată echipa educativă, pune în aplicare parcursul de descoperire a meseriilor şi formărilor prin: explorarea diferitelor sectoare de activitate prin vizite, interviuri, anchete, descoperirea căilor de formare, o zi petrecută într-un liceu sau într-un CFA, observarea în mediul profesional (vizite, forum-uri, şedinţe de informare) etc. La terminarea colegiului fiecare elev este capabil să îşi aleagă filiera pe care doreşte să o urmeze, o serie de proceduri având loc în prealabil pe parcursul clasei troisième: momentul reflectării asupra proiectului de orientare şcolară şi interviul individual de orientare (realizat între elev, familie, diriginte şi consilier-psiholog),  momentul alegerii unei orientări provizorii şi propunerea consiliului clasei, decizia de orientare şi înscrierea.

La liceu se continuă acest parcurs: elevii pregătesc alegerea bacalaureatului, petrec o zi într-o instituţie de învăţământ superior, consiliul clasei dă recomandări asupra intenţiilor post-bac. Pentru absolvenţii clasei terminale, este realizat un calendar care va permite acestora să se orienteze către o instituţie de învăţământ superior şi care cuprinde mai multe etape începând cu luna ianuarie a anului şcolar respectiv: interviul individual de orientare, pre-înscrierea pe site-ul admission-postbac.fr, posibilitatea modificării opţiunilor în urma orientării active, în cadrul universităţii (pentru şcolile specializate şi Grandes Ecoles, există proceduri diferite).

Parcursul de descoperire a meseriilor şi formărilor favorizează dobândirea capacităţii elevului de a se orienta de-a lungul vieţii. Toate experienţele şi activităţile elevului de-a lungul acestui parcurs sunt consemnate în Paşaportul de Orientare şi Formare (Passeport Orientation Formation).

Germania
În Germania, orientarea şcolară şi profesională este disciplină de învăţământ predată pe parcursul ultimilor doi ani ai ciclului secundar. Un rol important îl are informarea pre-profesională (ghidul meseriilor), Agenţia Federală pentru locuri de muncă organizând şedinţe de informare şi orientare în cadrul şcolilor. Pot fi realizate stagii practice de orientare sub forma vizitelor de explorare a întreprinderilor, cu o durată de două până la trei săptămâni, permiţându-se astfel elevilor o cunoaştere concretă a universului profesional. În afară de dualitatea şcoală-întreprindere, ceea ce caracterizează sistemul de învăţământ german este orientarea precoce a elevilor: la vârsta de 10-11 ani, după terminarea ciclului primar, în funcţie de Länder, Grundschule (şcoala primară) sau părinţii decid alegerea tipului de învăţământ secundar care va fi urmat de elevi. La sfârşitul şcolarităţii obligatorii (în general la vârsta de 15 ani), tinerii îşi aleg tipul de învăţământ secundar superior, în funcţie de calificările şi autorizaţiile obţinute.

Spania
În Spania, orientarea este considerată un drept al tuturor elevilor, de aceea la nivelul fiecărei instituţii şcolare există servicii specializate în acest sens. La ciclul primar există echipe de orientare educativă şi psihopedagogică precoce, formate din psihologi, psihopedagogi, profesori, tehnicieni ai serviciilor comunitare. La nivelul învăţământului secundar, în fiecare unitate şcolară există un departament de orientare, echipe de orientare psihopedagogigă şi tutori. Pe parcursul întregului ciclu secundar, există 30 de ore de curs obligatorii cu privire la informarea asupra meseriilor. De la liceu la universitate, ministerul, comunităţile autonome, agenţiile sunt cele care au un rol important, realizându-se parteneriate între universităţi şi unităţi şcolare, analize ale locurilor de muncă etc.

Italia
În Italia, descentralizarea a favorizat autonomia şcolilor care le permite să pună în aplicare acţiuni diferite în ceea ce priveşte trecerea de la un ciclu de învăţământ la altul, alegerea filierelor sau a tipului de învăţământ superior. Fiecare şcoală, în funcţie de regiune, poate organiza formări asupra meseriilor, parcursuri de orientare/reorientare, vizite sau stagii în întreprinderi. În general, orientarea şcolară şi profesională este asigurată de o echipă de profesori, dar familia este cea care decide. Pentru reorientarea elevilor se dau examene de integrare şi se urmăreşte multiplicarea stagiilor de formare în întreprindere.
Constatând aşadar locul privilegiat pe care îl ocupă orientarea şcolară şi profesională în cadrul sistemelor de învăţământ europene, rămâne ca şi şcoala românească să-şi mobilizeze resursele şi să acţioneze în sensul unor modalităţi concrete de sprijinire a elevilor în alegerea orientării, vizând mai mult să faciliteze inserţia profesională, răspunzând astfel crizei contemporane a educaţiei şi pieţei muncii.

Bibliografie:

Büchel Felix & al. (2003), Overeducation in Europe, Cheltentham, E. Elgar
Cahuzac René, Riquier Raymond & Thierry Jacques (2007),  Le module de découverte professionnelle (Rapport de l'Inspection générale de l'éducation nationale - IGEN),  Paris, La Documentation française
http://www.education.gouv.fr
Roux Sébastien & Davaillon Alice (2001), « Le processus d’orientation en fin de troisième: observation des comportements des acteurs et analyse des causalités », Éducation & Formations, juillet, n° 60

Prof. Ciocănea Nora, Liceul Teoretic „Iulia Zamfirescu”, Mioveni, jud. Argeş