Dezvoltarea creativităţii la preşcolari între teorie şi practică, Ed. Sava Carmen, GPN Mănăstirea Humorului, jud. Suceava

În contextul social actual, creativitatea este o caracteristică a personalităţii din ce în ce mai solicitată. Fiecare instituţie cere angajaţilor săi soluţii cât mai creative la rezolvarea problemelor ivite în activitatea de zi cu zi. De altfel concurenţa acerbă care a apărut în ultimii ani, ce vizează captarea consumatorului din diverse puncte de abordare, reclamă idei noi, interesante care să incite. În condiţiile în care societatea cere anumite valori, şcoala, pentru a-şi demonstra utilitatea, trebuie să-şi plieze oferta educaţională în concordanţă cu necesităţile momentului.

Nu este cu nimic greşit ca educarea creativităţii să înceapă cât mai devreme. Trebuie totuşi să se ţină cont de modul în care se realizează acest lucru. Mai întâi, cred că este de datoria fiecărui cadru didactic de a se informa referitor la aspectele teoretice ale conceptului. Apoi, în funcţie de specificul clasei, de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor, de condiţiile şi oportunităţile zonei din care provin copiii şi nu în ultimul rând de disponibilitatea cadrului didactic, se pot realiza acţiuni concrete care să conducă spre dezvoltarea potenţialului creativ al copiilor. Să nu uităm că fiecare persoană dispune de predispoziţia de a crea, care se va dezvolta cu siguranţă într-un mediu propice. Activităţile care vizează stimularea creativităţii copiilor trebuie cuprinse atât în cadrul educaţiei formale, cât şi în cadrul celei nonformale, deoarece copilul trebuie să se manifeste liber, în contexte diverse, fără a exista factori inhibatori care ar putea conduce la blocarea procesului de creaţie. Ştim cu toţii că fiecare copil dispune de o fantezie debordantă, că la această vârstă restricţiile de ordin intern sunt foarte reduse, în concluzie perioada preşcolară poate reprezenta vârsta optimă de start pentru încurajarea şi formarea unei personalităţi creative.

Propun în continuare câteva exerciţii de stimulare a creativităţii posibil de desfăşurat cu copiii preşcolari şi nu numai.

CEVA… - Exerciţiul se desfăşoară în aer liber. Copiii primesc o formă de carton din care s-a decupat talpa piciorului fiecăruia. Privind prin talpă fiecare trebuie să spună „ceva” pe care ar putea călca după cerinţa educatoarei: ceva verde, ceva ascuţit, ceva care mişcă, etc. La final se aşează tălpiţa pe jos şi se descoperă elemente reale posibil de călcat.

UMBRE ŞI FORME - Dintr-un punct fix o echipă de copii va construi cu pietricele conturul umbrelor unor jucării, în vreme ce o altă echipă va ghici ce jucărie a fost folosită drept model. Apoi fiecare copil va încerca construirea unor forme fără model, verificând apoi cu ajutorul obiectelor dacă au reuşit să le redea.

PICTORUL DISTRAT - Pe o măsuţă este aşezată o coală mare de carton alb, pensoane şi vopsele. Copiii dansează în jurul măsuţei iar la întreruperea muzicii cel ce se va afla pe cercul roşu (o bucată de material pe care educatoarea o aşează în diferite părţi ale mesei) va trebui să traseze cu pensonul o dungă pe foaia mare, fără restricţii de culoare, formă, mărime, direcţie, etc. Atunci când foaia este suficient de acoperită cu culoare, copiii vor fi chemaţi să descopere şi să contureze diverse obiecte din amestecul rezultat anterior.

O GHICITOARE - Fiecare copil are în mână o figură geometrică pe care trebuie să o aşeze jos, unde doreşte – se vor aşeza pe rând. La final se va încerca denumirea obiectului rezultat.

NU UN CASTEL! - Exerciţiul se realizează în perechi. Fiecare pereche va avea la îndemână pătrate şi triunghiuri din hârtie colorată de diferite dimensiuni (care vor releva puternic posibilitatea construirii unui castel). Li se va cere să realizeze cu acestea ceva, orice în afara unui castel.

DACĂ AR AVEA UN ALT NUME - Copiii au în faţă imagini cu personajele din poveşti. Vor fi invitaţi să le dea un alt nume decât cel pe care îl au, care să reflecte o caracteristică a acestora desprinsă din poveste.

INVENTĂM NUME - Fiecare copil va desena un chip de băiat şi unul de fată pe o foaie. Li se va cere apoi să le dea un nume de care nu a auzit nimeni celor două personaje.

CE MAI POŢI FACE CU? - Li se cere copiilor să se gândească la utilizări neobişnuite pe care le-ar putea avea obiectele uzuale (exemplu: un pahar ar putea fi casa unei familii de gândaci).

COPACUL CU IDEI - Pe un panou în formă de copac educatoarea aşează în partea dinspre rădăcină jetoane ilustrând diverse obiecte. Întrebarea adresată copiilor este ce idei le vin privind o imagine şi cum cred că va arăta acel obiect „crescut” şi ajuns pe ramuri? (exemplu: o minge ilustrată jos poate duce la: un joc de fotbal, un cadou de ziua unui copil, un accident rutier dacă locul de joacă nu este adecvat, etc.)

INVENTĂM UN ANIMAL - Copiii vor trebui să realizeze un animal folosind părţi componente ale corpului de la alte animale. La final îi vor da un nume, un loc unde să trăiască, o utilitate, care să justifice combinarea părţilor corpului.

SĂ ÎNCHIDEM CERCUL - Exerciţiul se va desfăşura pe o perioadă mai mare de timp. Pe un panou aşezat la îndemâna copiilor educatoarea va trasa un cerc cu diametrul de aproximativ un metru. Ea va plasa un obiect în locul din care a început desenarea cercului. Copiii vor trebui să aşeze obiecte în continuare, cu condiţia de a găsi legături năstruşnice între obiectul anterior şi cel pe care-l vor aşeza ei (exemplu: o cană se leagă de un chibrit pentru că bei un ceai făcut la flacără, sau ambele au aceeaşi culoare în componenţă, etc.).

CE I-AI SPUNE... - Jocul poate lua diverse forme în funcţie de context, sau de conţinutul învăţării. Astfel copiii trebuie să imagineze un dialog cu diverse personaje, cu animale sau plante, cu obiecte de igienă, etc. educatoarea fiind partenerul de dialog imaginar la început, acest rol putând fi luat de un copil cu o imaginaţie bogată, capabil să susţină dialogul cu un coleg, după ce tehnica a fost deprinsă.

CE VEZI? - Copiii primesc imagini cu diverse contururi ale obiectelor uzuale din viaţa de zi cu zi aşezate cu capul în jos. Ei trebuie să completeze desenul pentru a obţine un alt obiect, fără să întoarcă foaia, deci fără a folosi obiectul desenat aşa cum sunt ei obişnuiţi.

CÂND POATE FI.... - Se atribuie unui obiect o caracteristică pe care acesta nu o are în realitate, iar copiii sunt solicitaţi să găsească situaţii în care acel lucru ar fi posibil (exemplu: Când poate fi un câine albastru, sau invizibil, etc.).

CONTINUĂ LANŢUL! - Educatoarea sau un copil începe „lanţul” prin enunţarea unei propoziţii. Copiii trebuie să continue lanţul prin alcătuirea propoziţiei următoare de la ultimul cuvânt al celei precedente. (exemplu: Cerul este albastru. Albastru fular are Andrei. Andrei vine la noi. Noi mergem la bunici. Etc.)

SALUTUL - Copiii trebuie să salute un personaj din poveste cu replici care nu se potrivesc conţinutului poveştii (exemplu: Bună ziua, doamnă capră! Am aflat despre cei trei iezi ai dumneavoastră, ascultători care nu au deschis uşa la nimeni.).

Toate aceste exerciţii au fost lucrate cu copiii şi s-au dovedit deosebit de atractive pentru aceştia, iar soluţiile pe care preşcolarii le-au dat n-au făcut decât să confirme disponibilitatea acestora spre joc, cu consecinţe pozitive asupra devenirii micuţilor.

Educatoare Sava Carmen
GPN Mănăstirea Humorului, jud. Suceava