Articolele Cancelariei Naţionale
În ultimii ani s-au înmulţit incidentele dintre elevi, abaterile acestora de la o conduită corectă şi firească, conformă cu statutul lor, dar având circumstanţa vremurilor în care trăim, incidente ce creionează trăsăturile unei instabilităţi emoţionale, ale disperării şi neglijenţei în familii şi comunităţi.
În societatea noastră aflată în continuă dezvoltare, copiii interacţionează firesc cu un flux de informaţie tot mai intens. Dezvoltarea tehnologică, precum şi avalanşa de evenimente care se succed continuu duc la necesitatea ca părinţii şi dascălii să pună accent pe educaţia antiincendiu, care este o parte esenţială din informaţiile necesare unui copil.
În configuraţia oricărei culturi, arta are un statut de excelenţă: este cea mai înaltă formă a creaţiei umane, întrucât este plăsmuitoare de lumi şi sensuri, este cea mai liberă activitate umană, cea mai îndepărtată de scopuri practice imediate.
Autismul pare să fie prezent peste tot în jurul nostru în ultima vreme – în ziare, la TV, şi din ce în ce mai des în şcoli. Informaţiile arată că rata prezenţei sale este în creştere rapidă, şi fiecare dintre noi cunoaşte deja cel puţin un copil având acest „spectru“ de probleme.
În contextul social actual, creativitatea este o caracteristică a personalităţii din ce în ce mai solicitată. Fiecare instituţie cere angajaţilor săi soluţii cât mai creative la rezolvarea problemelor ivite în activitatea de zi cu zi.
Toleranţa ar putea însemna faptul de a recunoaşte şi a accepta modul de a fi al altor persoane sau grupuri, adică faptul de a nu interzice, a nu împiedica şi a nu interveni în comportamentul respectivei persoane sau a grupului. Este vorba de respectarea libertăţii celuilalt, a modului său de a gândi, simţi şi acţiona, a convingerilor sale.
Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii. Copiii nu trebuie educaţi pentru lumea de azi, deoarece nu se ştie cum va fi lumea lor şi e nevoie să fie învăţaţi să se adapteze. În sistemul educaţional, într-o societate viitoare, este nevoie de stimularea creativităţii şi acest lucru este posibil numai prin promovarea interdisciplinarităţii.
Comentarii (6)
Articolul despre autism este extrem de prost scris. In afara de faptul ca preia pasaje strict medicale din domeniu,si nici acelea documentate suficint, restul este pur si simplu de nedescris. Termenii sunt aleatori,"boala", " fixatii", " copii inalt functionali", "obsedati" nu respecta dreptul la imagine al persoanelor cu particularitati de dezvoltare, dar mai ales nu respecta imaginea acestor persoane. Nu inteleg de ce astfel de articole, fara minimum de documentare, chiar jignitoare, ajung sa fie publicate intr-o revista a cadrelor didactice, fie ea si numai online. Inteleg goana dupa puncte, dar putina decenta nu strica!
Felicitări pentru articolul"Literatura şi cinematografia"!Sigur spaţiul restrâns al revistei nu a permis adâncirea unor observaţii dar este un subiect care merită abordat cu elevii.
eu doresc sa comentaz articolul d/nei Stanuta. Este un nume foarte rar si as vrea sa ia legatura cu mine pentru a discuta pe forum.
Trimite-mi mp pe forumul didactic, am ID-l stanuta_grigorica si vorbim.
Articolul nu este scris de un specialist in autism ci de un invatator care s-a lovit de astfel de cazuri, s-a documentat si a realizat acest material. Daca nu a multumit exigenta unor cititori, regret...M-am straduit sa exprim cu citate din bibliografia mentionata dilemele care exista in abordarea acestei probleme medicale dar si educationale.
ÎNTÂLNIREA CU…TEXTUL LITERAR
(abordare interdisciplinară)
PROF. DRD.ŢARAN LUMINIŢA, LB. ROMÂNĂ
PROF. LEHACI MAGDA, LB. ENGLEZĂ
ŞCOALA CU CALSELE I-VIII, NR. 4,
„TEODOR ŞTEFANELLI”,
CÂMPULUNG MOLDOVENESC,
JUD. SUCEAVA
I. ARGUMENT
În plin secol al informaţiei, educaţia presupune o regândire metodică şi procedurală, centrată pe elev, în deplină concordanţă cu realitatea socio-culturală i-mediată. Pentru ca educaţia să nu rămână doar la statutul teoretizant, şablonard, care să formeze automatisme şi ticuri didactice, trebuie să facă posibilă trecerea de la o ştiinţă monodisciplinară la un învăţământ integrat, prin abordarea inter-, intra- şi trans-disciplinară a conţinuturilor învăţării.
Lucrarea propune un posibil demers interdisciplinar, prin interferenţa metodologică a disciplinelor aflate în aceeaşi arie curriculară, dar şi din arii curriculare diferite, în vederea dezvoltării competenţelor comunicaţionale, transpunând, la nivel imaginar, contextul socio-cultural, perceput ştiinţific.
II. INTERDISCIPLINARITATEA-„INTEGRAREEA SOCIALĂ A CUNOAŞTERII”
D-a lungul timpului, interdisciplinaritatea a fost înţeleasă ca un principiu de restructurare a conţinuturilor învăţării, fiind susţinută de sofiştii greci care, prin „enkyklios paidea”, propunea elevului un cadru unitar al educaţiei, dar a fost definită şi ca modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării, fiind aplicată în planuri, programe şi manuale şcolare, la începuturile istorice ale învăţământului.
În ultimul deceniu, interdisciplinaritatea a fost considerată unnou cadru epistemologic şi un factor normativ al demersului paideutic. Conceptul pedagogic de interdisciplinaritate a fost definit din dublă perspectivă: epistemologică-înţeleasă ca intersecţie teoretico-metodologică a disciplinelor; pragmatică (engineering)-la nivel aplicativ, prin valorificarea soluţiilor elaborate de mai multe discipline.
Astfel, „interdisciplinaritatea reprezintă o modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării, cu implicaţii asupra întregii strategii de proiectare a curriculum-ului, care oferă o imagine unitară asupra fenomenelor şi proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învăţământ şi care facilitează contextualizarea şi aplicarea cunoştinţelor şcolare, în diferite situaţii de viaţă.”
Abordarea unei perspective interdisciplinare asupra conţinuturilor învăţării are drept scop dezvoltarea unei gândiri integratoare, prin formarea unei imagini unitare asupra realităţii. Interdisciplinaritatea nu anulează statutul celorlalte discipline, ci presupune existenţa unor multiple corelaţii: conceptuale, aşa-numitele „noduri de coeziune”, metodologice, prin transferul unor metode de la o ştiinţă la alta, axiologice, prin transformarea valorilor în modele atitudinale şi comportamentale sau constituirea unor noi discipline, prin integrarea mai multor ştiinţe. Pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ, interdisciplinaritatea trebuie să fie corelată cu alte principii didactice şi metodologice care stau la baza unui sistem de învăţământ deschis şi activ, în deplină concordanţă cu realitatea socio-culturală: educaţia permanentă, proiectarea curriculum-ului în echipă, predarea-învăţarea centrate pe elev, învăţarea în grupe mici, învăţarea în clase-bilbiotecă, predarea-învăţarea în echipă, I.A.O., centrarea pe efectele educative ale procesului de învăţământ, promovarea metodelor activ-participative.
III. COMPETENŢA DE COMUNICARE
Ieşind din tiparele tradiţionalismului, învăţământul actual reprezintă o structură didactică deschisă, construit pe un nou sistem comunicaţional, corelat cu cel informaţional. Promovând comunicarea interpersonală, bazată pe relaţiile elevi – cunoaştere - profesori, elevi – cunoaştere - elevi, elevi – cunoaştere - multi-media (societate informaţională), prin extinderea interactivităţii în cadrul practicii şcolare, sistemul de învăţământ devine procesual, prin adoptarea unei comunicări multidirecţionale şi polifuncţionale. Condiţie fundamentală desfăşurării procesului de învăţământ, comunicarea devine o valoare umană şi socială, având multiple valenţe: sursă de informaţie şi purtătoare de mesaje, sursă generatoare de învăţare, factor de stimulare a interactivităţii, intervenţie de dirijare şi control asupra învăţării şi condiţiilo învăţării, sursă a dezvoltării interrelaţiilor şi interacţiunilor socio-umane, acţionând ca factor creator de context socio-afectiv.
Construct dinamic şi interpersonal, competenţa de comunicare reprezintă capacitatea de a produce şi interpreta mesajele, corelând semnificaţia cu specificitatea contextului. Având la bază cele patru tipuri ale cunoaşterii procesuale – savoir, savoir-faire, savoir être, savoir-devenir - , competenţa de comunicare a fost structurată în şase componente:
1. componenta cognitivă . capacitatea de a opera în vederea producerii şi comprehensiunii limbajului;
2. componenta enciclopedică – cunoaşterea aspectelor lingvistice, textuale şi discursive, specifice unor domenii diferite;
3. componenta ideologică – reacţia la idei, valori, opinii, prezente în discurs;
4. componenta literară – creativitatea verbală;
5. componenta socio-afectivă – concepţii, sentimente, valori ce influenţează comportamentul verbal al individului.
III. ATELIER INTERDISCIPLINAR
Considerând competenţa de comunicare ca fiind un ansamblu de cunoştinţe (savoirs) şi o totalizare a capacităţilor de a utiliza cunoştinţe (savoir-faire), în vederea construirii situaţiei de comprehensiune sau de producere a limbajului , în perioada alocată recapitulării finale, a organizat un atelier interdisciplinar în care s-au valorizat cunoştinţele dobândite în decursului anului şcolar, în vederea procesualizării competenţei de comunicare.
În acest sens, am stabilit o tipologie funcţională a competenţei de comunicare, în deplină concordanţă cu realitatea i-mediată. Astfel, tipologia comunicaţională adoptată a fost:
1. competenţa socială
2. competenţa discursivă
3. competenţa culturală
4. competenţa axiologică
Premisa de la care am plecat în momentul organizării atelierului interdisciplinar a fost faptul că textul literar reprezintă un tot unitar care găzduieşte diverse teme, trecute prin filtrul ficţiunii, cu rădăcini în realitate şi având rolul unei călăuze gnoseologice pentru societatea i-mediată.
Atelierul s-a desfăşurat în perioada evaluării finale şi a avut ca obiectiv fundamental dezvoltarea competenţei de comunicare, iar produsul activităţii interdisciplinare a fost „Un ghid turistic pentru Tărâmul Literaturii”.
Atelierul s-a desfăşurat pe durata a două ore, la clasa a VIII-a, activitatea interdisciplinară fiind organizată pe patru grupe mobile, drumul spre Textul literar presupunând valorizarea contextului socio-cultural, prin intermediul unui complex comunicaţional.
Pentru a dezvălui coordonatele spaţio-temporale ale textului ficţional, grupele de lucru au fost stabilite în funcţie de tipologia competenţei de comunicare propuse, fiecare tip de comunicare fiind ipostaziată prin intermediul scrierii specifice. Astfel, drumul spre Textul literar presupune o cunoaştere în trepte, având ca temelie textul nonficţional:
1. competenţa socială – scrierea funcţională
2. competenţa discursivă – scrierea reflexivă
3. competenţa culturală – scrierea imaginativă
4. competenţa axiologică – scrierea despre textul literar
Cele patru grupe funcţionale, menite să dezvăluie caracteristicile literaturii ca spaţiu ficţional, au fost propuse în vederea dezvoltării competenţei de comunicare.
În interiorul fiecărei grupe un om de ştiinţă, un expert în comunicare, traducătorii (lb. engleză/lb. franceză, un director de imagine, aleşi în funcţie de centrul de interes, de cunoştinţele dobândite în timpul anului şi de aptitudini.
Pentru fiecare grupă s-au stabilit itemi corespunzători competenţelor vizate.
GRUPA I - COMPETENŢA SOCIALĂ
1. Omul de ştiinţă: Realizaţi harta imaginară a unui nou continent, Literatura:;
2. Expertul în comunicare: Redactaţi un posibil CV pentru un personaj literar;
3. Traducătorii: Construiţi o listă de cuvinte care să caracterizeze Textul literar/nonliterar;
4. Directorul de imagine: Propune un afiş publicitar pentru spectacolul realizat după o operă literară învăţată/citită, avândurmătorul slogan „One picture is worth a thousand words” („O imagine valorează cât o mie de cuvinte”);
GRUPA A II-A – COMPETENŢA DISCURSIVĂ
1. Omul de ştiinţă: Realizaţi fişa biografică a unui personaj literar îndrăgit;
2. Expertul în comunicare: Redactaţi o pagină de jurnal în care să prezentaţi o zi din viaţa unui personaj literar;
3. Traducătorii: Redactaţi o scrisoare, în lb. engleză/franceză, adresată Doamnei Literatura;
4. Directorul de imagine: Realizaţi un afiş pentru lansarea cărţii „Ghid turistic pentru Tărâmul Literaturii”;
GRUPA A III-A – COMPETENŢA CULTURALĂ
1. Omul de ştiinţă: Analizaţi şi prezentaţi efectele unei posibile dispariţii a Literaturii;
2. Expertul în comunicare: Redactaţi o compunere cu titlul „Tărâmul Literaturii”, utilizând modurile de expunere învăţate, efectul artistic fiind realizat prin animarea figurilor de stil;
3. Traducătorii: Free writing – Scrieţi ce vă sugerează următoarele afirmaţii – „Knowledge is power”/ „Le style c`est l`homme même”;
4. Directorul de imagine: Realizaţi un pliant cu titlul „Literatura”;
GRUPA A IV-A – COMPETENŢA AXIOLOGICĂ (scrierea despre textul literar)
Se alege ca text-suport poezia „Lecţia de citire” de Nichita Stănescu:
Scriere este totul.
Peştele e literă
în alfabetul mării.
O frază sunt păsările-n zbor.
Totul e scriere.
Totul este de citit.
Piatra poate fi citită, –
iar norii ne spun o poveste.
Triste, muncite alfabete,
înşiruind istorii vaste.
Chiar mâna mea ascunde-n sine
uitata scriere a unui imn.
Stau singur şi în gânduri, Doamne,
iar gândurile litere îmi sunt.
Încerc să recompun o frază
dar timpul meu preschimbă scrisul.
O, de-aş putea să te citesc,
O, de-aş putea să desluşesc
aceste stranii alfabete...
1. Omul de ştiinţă: Realizaţi un scurt istoric al scrierii;
2. Expertul în comunicare: Interpretaţi poezia dată, argumentând aparteneţa la gen literar;
3. Traducătorii: Realizaţi o poezie, în vers alb, având ca titlu „To read”/”Lire”;
4. Directorul de imagine: Realizaţi un desen care să ilustreze mesajul poeziei.
În ultima etapă a atelierului interdisciplinar s-a organizat o masă rotundă, prin reunirea celor patru grupe, în vederea redactării Ghidului turistic pentru Tărâmul Literaturii.
Moto-ul ghidului a fost poezia „Comunicare” de Nichita Stănescu: „Se-neacă pe apa solzoasă lumina, / zeule mare! / Acum, chiar acum, când citeşti tu, cititorule / cuvintele acestea / viaţa mea curge în faţa ta / şi viaţa ta curge în faţa cuvintelor mele, / Se-neacă pe apa solzoasă lumina.”
Elevii au organizat fişele de lucru pe patru capitole, denumite asertiv.
I. LITERATURA ESTE O ŞTIINŢĂ
1. Harta imaginară a Continentului Literaturii
2. Cine este personajul literar?
3. Dispariţia Literaturii
4. Scrierea…de-a lungul timpului
II. LITERATURA ESTE COMUNICARE
1. Faţă în faţă cu personajul literar
2. Jurnalul unui personaj „cuminte”
3. „Tărâmul Literaturii”
4. Întâlnirea dintre Textul literar şi Textul nonliterar
III. LITERATURA ESTE TRADUCERE A SENSURILOR
1. News/Nouvelles – De la Textul ficţional La Textul nonficţional
2. Background/Aux tréfonds… - Scrisoare deschisă…Literaturii
3. Free Writing
4. Re-reading/ La Relecture
IV. LITERATURA ESTE IMAGINE
1. Invitaţie la …LITERATURĂ
2. Alt fel de carte, alt fel de lectură
3. Faces of Literature / Visages de la Littérature
4. Power of sense / Pouvoir du sens
Atelierul interdisciplinar a propus un alt fel de întâlnire cu Ştiinţa Literaturii, într-un spaţiu al comunicărilor posibile, prin punerea în valoare a contextului socio-cultural.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ioan Cerghit, Sisteme de instruire alternative şi complementare, Structuri, stiluri, strategii, Bucureşti, Editura Aramis, 2002.
2. Carmen Creţu, Conţinuturile procesului de învăţământ, componentă a curriculumului, în Psihopedagogie, pentru examenele de defintivare şi grade didactice, Iaşi, Editura Polirom, 1998.
3. Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu, Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, 2003.
4. Mihai Stanciu, Reforma conţinuturilor învăţământului, Cadru metodologic, Prefaţă de George Văideanu, Iaşi, Editura Polirom, 1999.
ÎNTÂLNIREA CU…TEXTUL LITERAR
(abordare interdisciplinară)
PROF. DRD.ŢARAN LUMINIŢA, LB. ROMÂNĂ
PROF. LEHACI MAGDA, LB. ENGLEZĂ
ŞCOALA CU CALSELE I-VIII, NR. 4,
„TEODOR ŞTEFANELLI”,
CÂMPULUNG MOLDOVENESC,
JUD. SUCEAVA
I. ARGUMENT
În plin secol al informaţiei, educaţia presupune o regândire metodică şi procedurală, centrată pe elev, în deplină concordanţă cu realitatea socio-culturală i-mediată. Pentru ca educaţia să nu rămână doar la statutul teoretizant, şablonard, care să formeze automatisme şi ticuri didactice, trebuie să facă posibilă trecerea de la o ştiinţă monodisciplinară la un învăţământ integrat, prin abordarea inter-, intra- şi trans-disciplinară a conţinuturilor învăţării.
Lucrarea propune un posibil demers interdisciplinar, prin interferenţa metodologică a disciplinelor aflate în aceeaşi arie curriculară, dar şi din arii curriculare diferite, în vederea dezvoltării competenţelor comunicaţionale, transpunând, la nivel imaginar, contextul socio-cultural, perceput ştiinţific.
II. INTERDISCIPLINARITATEA-„INTEGRAREEA SOCIALĂ A CUNOAŞTERII”
D-a lungul timpului, interdisciplinaritatea a fost înţeleasă ca un principiu de restructurare a conţinuturilor învăţării, fiind susţinută de sofiştii greci care, prin „enkyklios paidea”, propunea elevului un cadru unitar al educaţiei, dar a fost definită şi ca modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării, fiind aplicată în planuri, programe şi manuale şcolare, la începuturile istorice ale învăţământului.
În ultimul deceniu, interdisciplinaritatea a fost considerată unnou cadru epistemologic şi un factor normativ al demersului paideutic. Conceptul pedagogic de interdisciplinaritate a fost definit din dublă perspectivă: epistemologică-înţeleasă ca intersecţie teoretico-metodologică a disciplinelor; pragmatică (engineering)-la nivel aplicativ, prin valorificarea soluţiilor elaborate de mai multe discipline.
Astfel, „interdisciplinaritatea reprezintă o modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării, cu implicaţii asupra întregii strategii de proiectare a curriculum-ului, care oferă o imagine unitară asupra fenomenelor şi proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învăţământ şi care facilitează contextualizarea şi aplicarea cunoştinţelor şcolare, în diferite situaţii de viaţă.”
Abordarea unei perspective interdisciplinare asupra conţinuturilor învăţării are drept scop dezvoltarea unei gândiri integratoare, prin formarea unei imagini unitare asupra realităţii. Interdisciplinaritatea nu anulează statutul celorlalte discipline, ci presupune existenţa unor multiple corelaţii: conceptuale, aşa-numitele „noduri de coeziune”, metodologice, prin transferul unor metode de la o ştiinţă la alta, axiologice, prin transformarea valorilor în modele atitudinale şi comportamentale sau constituirea unor noi discipline, prin integrarea mai multor ştiinţe. Pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ, interdisciplinaritatea trebuie să fie corelată cu alte principii didactice şi metodologice care stau la baza unui sistem de învăţământ deschis şi activ, în deplină concordanţă cu realitatea socio-culturală: educaţia permanentă, proiectarea curriculum-ului în echipă, predarea-învăţarea centrate pe elev, învăţarea în grupe mici, învăţarea în clase-bilbiotecă, predarea-învăţarea în echipă, I.A.O., centrarea pe efectele educative ale procesului de învăţământ, promovarea metodelor activ-participative.
III. COMPETENŢA DE COMUNICARE
Ieşind din tiparele tradiţionalismului, învăţământul actual reprezintă o structură didactică deschisă, construit pe un nou sistem comunicaţional, corelat cu cel informaţional. Promovând comunicarea interpersonală, bazată pe relaţiile elevi – cunoaştere - profesori, elevi – cunoaştere - elevi, elevi – cunoaştere - multi-media (societate informaţională), prin extinderea interactivităţii în cadrul practicii şcolare, sistemul de învăţământ devine procesual, prin adoptarea unei comunicări multidirecţionale şi polifuncţionale. Condiţie fundamentală desfăşurării procesului de învăţământ, comunicarea devine o valoare umană şi socială, având multiple valenţe: sursă de informaţie şi purtătoare de mesaje, sursă generatoare de învăţare, factor de stimulare a interactivităţii, intervenţie de dirijare şi control asupra învăţării şi condiţiilo învăţării, sursă a dezvoltării interrelaţiilor şi interacţiunilor socio-umane, acţionând ca factor creator de context socio-afectiv.
Construct dinamic şi interpersonal, competenţa de comunicare reprezintă capacitatea de a produce şi interpreta mesajele, corelând semnificaţia cu specificitatea contextului. Având la bază cele patru tipuri ale cunoaşterii procesuale – savoir, savoir-faire, savoir être, savoir-devenir - , competenţa de comunicare a fost structurată în şase componente:
1. componenta cognitivă . capacitatea de a opera în vederea producerii şi comprehensiunii limbajului;
2. componenta enciclopedică – cunoaşterea aspectelor lingvistice, textuale şi discursive, specifice unor domenii diferite;
3. componenta ideologică – reacţia la idei, valori, opinii, prezente în discurs;
4. componenta literară – creativitatea verbală;
5. componenta socio-afectivă – concepţii, sentimente, valori ce influenţează comportamentul verbal al individului.
III. ATELIER INTERDISCIPLINAR
Considerând competenţa de comunicare ca fiind un ansamblu de cunoştinţe (savoirs) şi o totalizare a capacităţilor de a utiliza cunoştinţe (savoir-faire), în vederea construirii situaţiei de comprehensiune sau de producere a limbajului , în perioada alocată recapitulării finale, a organizat un atelier interdisciplinar în care s-au valorizat cunoştinţele dobândite în decursului anului şcolar, în vederea procesualizării competenţei de comunicare.
În acest sens, am stabilit o tipologie funcţională a competenţei de comunicare, în deplină concordanţă cu realitatea i-mediată. Astfel, tipologia comunicaţională adoptată a fost:
1. competenţa socială
2. competenţa discursivă
3. competenţa culturală
4. competenţa axiologică
Premisa de la care am plecat în momentul organizării atelierului interdisciplinar a fost faptul că textul literar reprezintă un tot unitar care găzduieşte diverse teme, trecute prin filtrul ficţiunii, cu rădăcini în realitate şi având rolul unei călăuze gnoseologice pentru societatea i-mediată.
Atelierul s-a desfăşurat în perioada evaluării finale şi a avut ca obiectiv fundamental dezvoltarea competenţei de comunicare, iar produsul activităţii interdisciplinare a fost „Un ghid turistic pentru Tărâmul Literaturii”.
Atelierul s-a desfăşurat pe durata a două ore, la clasa a VIII-a, activitatea interdisciplinară fiind organizată pe patru grupe mobile, drumul spre Textul literar presupunând valorizarea contextului socio-cultural, prin intermediul unui complex comunicaţional.
Pentru a dezvălui coordonatele spaţio-temporale ale textului ficţional, grupele de lucru au fost stabilite în funcţie de tipologia competenţei de comunicare propuse, fiecare tip de comunicare fiind ipostaziată prin intermediul scrierii specifice. Astfel, drumul spre Textul literar presupune o cunoaştere în trepte, având ca temelie textul nonficţional:
1. competenţa socială – scrierea funcţională
2. competenţa discursivă – scrierea reflexivă
3. competenţa culturală – scrierea imaginativă
4. competenţa axiologică – scrierea despre textul literar
Cele patru grupe funcţionale, menite să dezvăluie caracteristicile literaturii ca spaţiu ficţional, au fost propuse în vederea dezvoltării competenţei de comunicare.
În interiorul fiecărei grupe un om de ştiinţă, un expert în comunicare, traducătorii (lb. engleză/lb. franceză, un director de imagine, aleşi în funcţie de centrul de interes, de cunoştinţele dobândite în timpul anului şi de aptitudini.
Pentru fiecare grupă s-au stabilit itemi corespunzători competenţelor vizate.
GRUPA I - COMPETENŢA SOCIALĂ
1. Omul de ştiinţă: Realizaţi harta imaginară a unui nou continent, Literatura:;
2. Expertul în comunicare: Redactaţi un posibil CV pentru un personaj literar;
3. Traducătorii: Construiţi o listă de cuvinte care să caracterizeze Textul literar/nonliterar;
4. Directorul de imagine: Propune un afiş publicitar pentru spectacolul realizat după o operă literară învăţată/citită, avândurmătorul slogan „One picture is worth a thousand words” („O imagine valorează cât o mie de cuvinte”);
GRUPA A II-A – COMPETENŢA DISCURSIVĂ
1. Omul de ştiinţă: Realizaţi fişa biografică a unui personaj literar îndrăgit;
2. Expertul în comunicare: Redactaţi o pagină de jurnal în care să prezentaţi o zi din viaţa unui personaj literar;
3. Traducătorii: Redactaţi o scrisoare, în lb. engleză/franceză, adresată Doamnei Literatura;
4. Directorul de imagine: Realizaţi un afiş pentru lansarea cărţii „Ghid turistic pentru Tărâmul Literaturii”;
GRUPA A III-A – COMPETENŢA CULTURALĂ
1. Omul de ştiinţă: Analizaţi şi prezentaţi efectele unei posibile dispariţii a Literaturii;
2. Expertul în comunicare: Redactaţi o compunere cu titlul „Tărâmul Literaturii”, utilizând modurile de expunere învăţate, efectul artistic fiind realizat prin animarea figurilor de stil;
3. Traducătorii: Free writing – Scrieţi ce vă sugerează următoarele afirmaţii – „Knowledge is power”/ „Le style c`est l`homme même”;
4. Directorul de imagine: Realizaţi un pliant cu titlul „Literatura”;
GRUPA A IV-A – COMPETENŢA AXIOLOGICĂ (scrierea despre textul literar)
Se alege ca text-suport poezia „Lecţia de citire” de Nichita Stănescu:
Scriere este totul.
Peştele e literă
în alfabetul mării.
O frază sunt păsările-n zbor.
Totul e scriere.
Totul este de citit.
Piatra poate fi citită, –
iar norii ne spun o poveste.
Triste, muncite alfabete,
înşiruind istorii vaste.
Chiar mâna mea ascunde-n sine
uitata scriere a unui imn.
Stau singur şi în gânduri, Doamne,
iar gândurile litere îmi sunt.
Încerc să recompun o frază
dar timpul meu preschimbă scrisul.
O, de-aş putea să te citesc,
O, de-aş putea să desluşesc
aceste stranii alfabete...
1. Omul de ştiinţă: Realizaţi un scurt istoric al scrierii;
2. Expertul în comunicare: Interpretaţi poezia dată, argumentând aparteneţa la gen literar;
3. Traducătorii: Realizaţi o poezie, în vers alb, având ca titlu „To read”/”Lire”;
4. Directorul de imagine: Realizaţi un desen care să ilustreze mesajul poeziei.
În ultima etapă a atelierului interdisciplinar s-a organizat o masă rotundă, prin reunirea celor patru grupe, în vederea redactării Ghidului turistic pentru Tărâmul Literaturii.
Moto-ul ghidului a fost poezia „Comunicare” de Nichita Stănescu: „Se-neacă pe apa solzoasă lumina, / zeule mare! / Acum, chiar acum, când citeşti tu, cititorule / cuvintele acestea / viaţa mea curge în faţa ta / şi viaţa ta curge în faţa cuvintelor mele, / Se-neacă pe apa solzoasă lumina.”
Elevii au organizat fişele de lucru pe patru capitole, denumite asertiv.
I. LITERATURA ESTE O ŞTIINŢĂ
1. Harta imaginară a Continentului Literaturii
2. Cine este personajul literar?
3. Dispariţia Literaturii
4. Scrierea…de-a lungul timpului
II. LITERATURA ESTE COMUNICARE
1. Faţă în faţă cu personajul literar
2. Jurnalul unui personaj „cuminte”
3. „Tărâmul Literaturii”
4. Întâlnirea dintre Textul literar şi Textul nonliterar
III. LITERATURA ESTE TRADUCERE A SENSURILOR
1. News/Nouvelles – De la Textul ficţional La Textul nonficţional
2. Background/Aux tréfonds… - Scrisoare deschisă…Literaturii
3. Free Writing
4. Re-reading/ La Relecture
IV. LITERATURA ESTE IMAGINE
1. Invitaţie la …LITERATURĂ
2. Alt fel de carte, alt fel de lectură
3. Faces of Literature / Visages de la Littérature
4. Power of sense / Pouvoir du sens
Atelierul interdisciplinar a propus un alt fel de întâlnire cu Ştiinţa Literaturii, într-un spaţiu al comunicărilor posibile, prin punerea în valoare a contextului socio-cultural.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ioan Cerghit, Sisteme de instruire alternative şi complementare, Structuri, stiluri, strategii, Bucureşti, Editura Aramis, 2002.
2. Carmen Creţu, Conţinuturile procesului de învăţământ, componentă a curriculumului, în Psihopedagogie, pentru examenele de defintivare şi grade didactice, Iaşi, Editura Polirom, 1998.
3. Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu, Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, 2003.
4. Mihai Stanciu, Reforma conţinuturilor învăţământului, Cadru metodologic, Prefaţă de George Văideanu, Iaşi, Editura Polirom, 1999.
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.