“Şcoala părinţilor” sau colaborarea strânsă între familie, şcoală şi comunitate, Prof. psiholog Gruia Anca-Gabriela, Colegiul Naţional “George Coşbuc” Năsăud

Tendinţa actuală a sistemului de învăţământ pune accentul pe stabilirea unor parteneriate puternice între şcoală şi comunitatea locală. Prin acestea se urmăreşte optimizarea şi creşterea calităţii procesului educativ.

Una dintre premisele ce trebuie îndeplinite pentru atingerea obiectivului primordial al şcolii, de proces formativ centrat pe elev, capabil să valorizeze tipuri diverse de elevi şi abilităţi, să răspundă nevoilor comunităţii şi să infuzeze societatea cu persoane competente pentru viaţa privată, profesională şi publică, este stabilirea de legături puternice între profesori şi părinţi, ca părţi active în cadrul procesului de formare a viitorilor adulţi.

Din punctul de vedere al consilierului şcolar, implementarea unui program de tipul “Şcoala părinţilor” este una dintre modalităţile de a contribui la îndeplinirea obiectivului major al şcolii.

Trainingul Părinţilor Eficace a fost implementat în SUA în urmă cu 46 de ani şi a fost adoptat de zeci de ţări din lume. Un astfel de program îşi propune să înzestreze părinţii cu acele cunoştinţe, abilităţi şi deprinderi de care au nevoie pentru a-şi ajuta copilul să se dezvolte într-o manieră sănătoasă fizic, psihic şi social. Rolul de părinte nu este unul simplu; fiecare copil este unic şi părintele trebuie să ştie cum să-şi adapteze metodele de disciplinare la nevoile individuale ale acestuia, astfel încât să-l sprijine în a-şi dezvolta potenţialul.

“Şcoala părinţilor” cuprinde sesiuni de informare sau sesiuni practice de formare de abilităţi şi deprinderi care vor susţine o dezvoltare optimă a copilului. La aceste întâlniri sunt de regulă invitaţi specialişti în problematica vizată: medici, psihologi, psihiatri, asistenţi sociali, logopezi, jurişti.
Care este câştigul şcolii şi al comunităţii în urma unui astfel de program? Beneficiile sunt complexe: directe şi indirecte, vizează atât rezultate observabile în prezent sau viitorul apropiat cât şi evitarea unor probleme în viitorul mai îndepărtat. De exemplu, participarea mamei elevului la o sesiune de informare pe tema alimentaţiei sănătoase susţinută de un nutriţionist, poate duce la schimbarea atitudinii acesteia faţă de modul în care găteşte, pregăteşte pachetul copilului pentru a doua zi la şcoală etc. Acesta este un factor de schimbare a comportamentului alimentar al copilului. Adoptarea unei alimentaţii sănătoase încă de la o vârstă fragedă scade riscul instalării mai târziu a unor boli, inclusiv a unor tulburări ca anorexia sau bulimia, care îşi pot pune puternic şi negativ amprenta asupra dezvoltării întregii personalităţi a individului.

Beneficiile pentru părinţi sunt directe: vor avea mai multe cunoştinţe despre cum să optimizeze dezvoltarea cognitivă, socială sau emoţională a copilului, vor învăţa cum să gestioneze anumite comportamente neadecvate ale copiilor, vor putea comunica cu învăţătoarea/profesorii într-un alt fel de cadru: relaxat, informal. Avantajul acestor întâlniri este comunicarea eficienta între părinţi şi cadrele didactice.

Atât în străinătate, cât şi la noi în ţară, unii părinţi au privit şi privesc la început cu scepticism un astfel de program. Neavând experienţa acestui tip de întâlniri, s-ar putea să nu ştie cum i-ar putea ajuta; alţi părinţi se pot simţi jenaţi sau ruşinaţi să vorbească despre dificultăţile lor, gândindu-se că un părinte trebuie să ştie singur, întotdeauna ce să facă; alţii pot avea convingeri de tipul: “eu ştiu cel mai bine cum să îmi cresc copilul!”, “nu am nevoie de sfaturi!”. Multe dintre blocajele părinţilor sunt de obicei înlăturate după prima întâlnire, momentul în care ei percep că beneficiul este mai mare decât “pierderea”.

Pentru copii, beneficiile sunt indirecte, pe termen scurt şi lung: reducerea comportamentelor problematice, învăţarea unor comportamente adaptative. Acestea duc la îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii, cu colegii de clasă şi cadrele didactice, facilitând, în fapt, întreg procesul instructiv-educativ.

Pentru cadrele didactice, beneficiile sunt de asemenea indirecte şi se referă la optimizarea comunicării cu familia elevului, la susţinerea în procesul de instruire a copilului, la atingerea unui nivel mai înalt de management al clasei.

Activităţile desfăşurate la “şcoala părinţilor” pot varia de la şcoală la şcoală, de la comunitate la comunitate, în funcţie de necesităţile specifice. Iată câteva exemple de activităţi ce au fost propuse pentru acest program la Colegiul Naţional “George Coşbuc”, Năsăud, jud. Bistriţa- Năsăud:

Activităţi informative - având drept scop transmiterea unor informaţii legate de:

• Drepturile şi responsabilităţile pe care le implică statutul de elev
• Disciplinarea pozitivă
• Organizarea eficientă a timpului liber
• Orientarea şcolară şi profesională
• Stilul de viaţă sănătos

Activităţi formative - consilierea psiho-pedagogică ce urmăreşte dezvoltarea de atitudini, abilităţi şi deprinderi eficiente în practicile parentale. Activităţile vizează :

• Tehnici de comunicare şi relaţionare eficientă
• Modalităţi de soluţionare creativă a conflictelor
• Adaptarea şcolară a copiilor
• Luarea deciziilor şi acţiunea în momente cheie ale formării şi dezvoltării copiilor
• Metode şi tehnici de cunoaştere a copilului
• Modalităţi de intervenţie educativă în cazul copiilor aflaţi în situaţii de risc (abandon şcolar, delincvenţă, consum de substanţe, etc. )

Pentru întreaga comunitate, câştigurile sunt multiple. În primul rând, cresc şansele ca şcoala să “furnizeze” persoane mai pregătite pentru a se adapta la nevoile societăţii. În al doilea rând, este facilitat accesul părinţilor la specialişti care le pot oferi consultanţă în probleme specifice, şi prin aceştia, la instituţiile sau organizaţiile pe care le reprezintă ( Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică, alte organizaţii guvernamentale si nonguvernamentale). Nu în ultimul rând, sesiunile de tip “şcoala părinţilor” permit experienţierea unui alt tip de comunicare între părinţi, cadre didactice şi specialişti, unde se adresează întrebări deschise şi se primesc răspunsuri sincere, venite din experienţă sau din expertiză, unde se conlucrează pentru interesul copilului.

BIBLIOGRAFIE

Băban, A. (coord.) - Consiliere educaţională, Imprimeria Ardealul, Cluj Napoca, 2001.
Lemeni, G., Miclea, M. (2004) - Consiliere şi Orientare (ghid de educaţie pentru carieră), Ed. ASCR, Cluj-Napoca, 2004
Organizaţia “Salvaţi Copiii” (Bucureşti) - Vârsta şcolară: ghid pentru părinţi, 2008
www.capp.ise.ro
www.euroguidance.ise.ro
www.counseling.org