UN NOU MOD DE ORGANIZARE A ÎNVĂŢĂRII - ABORDAREA INTEGRATĂ

UN NOU MOD DE ORGANIZARE A ÎNVĂŢĂRII -ABORDAREA INTEGRATĂ

Profir Adrian, Școala Gimnazială “Episcop Iacov Antonovici” Bârlad

Domeniul educaţiei nu poate rămâne inert la provocările multiplelor transformări ale societăţii ultimelor decenii.
Elevii trebuie să dobândească aptitudini şi competenţe strategice pentru a face faţă incertitudinilor şi schimbărilor continue ale lumii de azi, cunoştinţe şi abilităţi mai largi decât cele furnizate de specializările anterioare. Compartimentarea instruirii, produsă de modelul pe discipline, se transferă în plan cognitiv prin operarea cu structuri foarte clar delimitate, situate în interiorul „teritoriilor” disciplinare. Problemele concrete de viaţă însă, pe care trebuie să le rezolvăm în fiecare zi, au un caracter integrat; buna lor soluţionare, indiferent că este vorba de probleme foarte simple sau foarte complicate, implică apelul la cunoştinţe, deprinderi, competenţe care nu pot fi încadrate în contextul strict al unui obiect de studiu sau altul.
A face faţă solicitărilor şi provocărilor lumii contemporane înseamnă capacitatea de a face transferuri rapide şi eficiente între diversele „sertare” disciplinare, a colecta, a sintetiza şi a pune la lucru împreună cunoştinţe, deprinderi şi competenţe dobândite prin studierea diverselor discipline.
Succesul şcolar este dat de capacitatea elevului de a „performa” în cadrul diverselor structuri şi contexte disciplinare, pe când succesul în viaţa personală, profesională şi socială este dat tocmai de capacitatea de a ieşi din „cutia” disciplinară, de capacitatea de a realiza conexiuni şi transferuri rapide care să conducă la rezolvarea eficientă a problemelor concrete cu care se confruntă. Dacă instruirea de tip disciplinar pune în prim-plan rigurozitatea şi caracterul academic al achiziţiilor educaţiei, abordarea integrată a curriculum-ului şi ipostaza sa particulară reprezentată de temele cross-curriculare pornesc de la problemele semnificative ale lumii reale şi de la nevoile de învăţare ale elevilor în contextul lumii de azi
Abordarea integrată a cunoașterii nu este un element de noutate, dacă avem în vedere că vechii greci subliniau importanța transmiterii cunoașterii ca un tot unitar. Abordările integrate propun interactivitatea, interconexiunile, juxtapunerile de sens și interese, stiluri de învățare, încurajând promovarea unor perspective largi de înțelegere a realității și de cunoaștere a ei. Eficiența metodelor se observă cel mai bine în gradul de participare a elevilor la procesul învățării, este luată în studiu activizarea elevilor, înțeleasă ca o condiție sine qua non a creșterii randamentului școlar
Astăzi, mai mult ca oricând, adolescentul trebuie să şi asume roluri şi responsabilităţi, să ia decizii pentru cei din jur, să răspundă rapid şi bine la diversele provocări ale vieţii; succesul şi performanţa apar doar dacă deţine cunoştinţe integrate, dacă priveşte realitatea ca o imagine unitară şi dacă gândeşte flexibil şi creator. Pornind de la aceste realităţi în învăţământul românesc s a declanşat o reformă a conţinuturilor, o reformă la nivel curricular; aşa a apărut abordarea conţinutului învăţării din perspectiva interdis¬ciplinară şi transdisciplinară.
Dicţionarul de neologisme de F. Marcu şi C. Manea defineşte interdisciplinaritatea ca „stabilirea de relaţii între mai multe discipline sau ştiinţe“.Specialiştii în curriculum definesc acest termen ca formă de cooperare între discipline/ştiinţe, respectând logica fiecărora în parte, adaptată particularităţii legii didactice; vizează formarea la elevi a unei imagini unitare a realităţii şi a unei gândiri integratoare; în acelaşi timp, este privită şi ca o modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării şi ca o conexiune de limbaje explicative menite să spargă graniţele dintre discipline. Conform acestei definiţii complexe, interdisciplinaritatea presupune din start două puncte de plecare forte:
• O cultură interdisciplinară bogată a profesorului;
• O muncă consecventă şi serioasă în echipă.
Predarea conţinuturilor din perspectiva interdisciplinară are avantaje multiple:
• Permite elevului să acumuleze informaţii ce pot fi aprofundate în anii următori;
• Descoperă taine ale temei in discuţie;
• Creează ocazia de corelare a limbajelor diferitelor disci¬pline;
• Permite aplicaţia cunoştinţelor în practică;
• Favorizează o economie de timp de învăţare conform raportului dintre cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare.
La acestea se adaugă şi avantajele vizând formarea personalităţii elevului pe diverse planuri: intelectual, emoţional, social, estetic şi fizic.Proiectarea unui învăţământ interdisciplinar poate fi promovată atât prin Curriculum ul naţional, cât şi prin abordări organizate în şcoală; concret, un demers didactic interdisciplinar se poate derula prin CDŞ uri; Apa şi viaţa; Proiecte educaţionale interdisciplinare: Matematica şi artele; Orice oră de curs, de exemplu: la momentul de feedback, la lecţia de literatură „Dor de ţară“, de D. Corbea, se desenează pe tablă două cercuri, unul mare, unul mic, intersectate.Cercul mare = Ţara; Cercul mic = PoetuL; Suprafaţa intersectată (comuna) = Dorul. Această figură geometrică comunică metaforic ideea poetică: dorul este puntea de legătură permanentă a poetului aflat departe de ţară, dar mereu prezent în ea prin simţire, dragoste de ţară.Transdisciplinaritatea este privită ca o formă superioară a interdisciplinarităţii şi presupune concepte, metodologie şi limbaj care tind să devină universale (robotizarea, modelizarea, cibernetica, teoria sistemelor, a informaţiei etc.). De asemenea, presupune descoperirea unor noi câmpuri de investigaţie, fiind centrată pe viaţa reală cu multiplele ei probleme. A fost numită şi prin sintagma „o nouă viziune asupra lumii“.
Există discipline reale care nu pot fi studiate temeinic decât transdisciplinar, de exemplu astronomia, care utilizează cunoştinţe temeinice de matematică, fizică, chimie şi geografie.
Matematica, ca disciplina de bază din aria curriculară „Ştiinţe“, devansează teoretic toate disciplinele.
Consideraţii despre importanţa şi valoarea cognitivă imensă a matematicii apar încă din Antichitate. Mare personalitate în domeniu, Pitagora scrisese pe frontispiciul şcolii sale pitagoreice următoarele: „La început a fost 1“. Mihai Eminescu, mare poet, filozof, gânditor, afirma că „matematica este limbajul universal, limbaj de formule, adică de fracţiuni ale celor trei: spaţiu, timp şi mişcare“, iar I. Barbu, poetul şi matematicianul, vorbea despre o gândire matematică într o „prozodie geometrică“ şi de o „mişcare a eului liric prin simboluri“.
Matematica oferă punţi cognitive interdisciplinare pentru toate disciplinele de învăţământ. Iată câteva exemple:Interdisciplinaritatea matematică geografie poate fi prezentă într o lecţie de geografie cu tema „Reprezentarea grafică a unor suprafeţe de pe glob (hărţi şi planuri)“. Utilizând metoda matematică a rapoartelor şi proporţiilor, elevii descoperă că dimensiunile reale prea mari sau prea mici pot fi reduse, respectiv mărite la valori convenite care respectă proporţionalitatea dintre dimensiunea reală şi cea reprodusă. Scara hărţii este o împărţire sub forma unei fracţii de tipul 1/50.000, ceea ce înseamnă că unui centimetru de pe hartă îi corespund 50.000 de centimetri în teren.Metoda matematică de determinare a coordonatelor unui punct din plan/spaţiu se poate aplica la identificarea coordonatelor unui punct de pe hartă/glob. Axele rectangulare vor fi ecuatorul şi meridianul Greenwich, iar punctul lor de intersecţie va fi originea sistemului. Folosind harta sau macheta globului pământesc vom găsi coordonatele oraşului Bârlad
Interdisciplinaritatea matematică informatică este absolut nece¬sară şi mereu prezentă la orele de curs. Calculatorul ajută la rezolvări de exerciţii şi probleme matematice prin diferite programe precum Microsoft Mathematics, SpeQ Mathematics etc.; de asemenea, informatica pune la dispoziţia matematicii editoare de texte matematice şi softuri educaţionale.Prin programul Microsoft Office Word se pot crea tabele, diagrame, forme automate şi organigrame, toate fiind utile în majoritatea ştiinţelor. De asemenea, prin programul Excel se pot realiza diagrame (grafice) de tip coloană, bară, linie, prin puncte, stratificate, inelare, radar, cilindru, con, piramidă etc.
Organizarea învăţării pe criteriul disciplinelor formale clasice devine insuficientă într-o lume dinamică şi complexă,caracterizată de explozia informaţională şi de dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor.O învăţare dincolo de discipline,de rigiditatea canoanelor academice tradiţionale poate fi mai profitabilă din perspectiva nevoilor omului contemporan.

Bibliografie:
1.Bocoş,M.,(2001), Curriculumul şcolar. Conţinutul învãţãmântului, în „Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor ”, M.Ionescu,V.Chiş,(coord.), Editura Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca.
2.Creţu,C.,(1998),Conţinuturile procesului de învãţãmânt, componentã a curriculumului în „Psihopedagogie – pentru examenele de definitivare şi grade didactice ”, C.Cucoş, (coord.), Editura Polirom, Iaşi.
3.Lucian Ciolan, Laura Elena Ciolan, 2006, ,,Demersuri integrate în învățământ”, curs P.I.R.