POTENȚIALUL DEMOGRAFIC AL MARILOR REGIUNI GEOGRAFICE

Carpații Românești, spațiu autentic de convergenţă funcțională între mediul fizic și cel uman. Carpații Românești constituie un domeniu de afirmare a valorilor etnice românești, un domeniu de autentică conservare a valorilor ancestrale specifice etniei românești.
Subcarpații și podișurile
În potențialul uman al României, Subcarpații și podișurile dețin un loc bine determinat atât sub aspectul ponderilor populației față de alte regiuni ale țării precum și prin densitățile mult superioare față de media țării.
Subcarpaţii, cărora le revin 25% din întinderea bazinului Ialomiţean, au o desfăşurare altimetrică între 200-300 metri şi 800-900 metri şi se detaşează prin complexitate sutructuralo-litologică şi morfologică.

Valea Ialomiţei în unitatea Dealurilor Subcarpatice
• Câmpiile O pozitie distinctă, sub raportul potenţialului demografic o reflectă regiuniile de câmpie, la care adunăm şi Delta Dunării. Câmpiile deţin ponderea majoritară (60%) în bazinul Ialomiţei.
• Caracteristicile climatice, se resfrâng în mare măsură asupra activităţii economice ,a structurii agriculturii ,condiţionând posibilităţile de practicare ale acesteia, dar şi asupra turismului, determinând un flux turistic sezonier.
• Nu toţi indicatorii climatici au aceeaşi importanţă pentru agriultură, turism şi implicit pentru dezvoltarea economică a unei zone. Temperatura şi precipitaţiile au un rol important asupra activiţăţilor economice spre deosebire de vânt şi fenomenele meteorologice (ceaţa, grindina etc.) care produc doar anumite modificări ale acestor activităţi.
• Prin aşezarea în partea central-sud-estică a ţării, Bazinul Ialomiţa are un climat temperat-continental, cu diferenţieri între partea nord-vestică (temperaturi mai scăzute şi precipitaţii mai mari cantitativ) şi partea sud-estică (temperaturi mai ridicate şi un grad mare de ariditate).
• Râul Ialomiţa, vecin cu Argeşul, Oltul şi Buzăul, prin afluenţii săi închide şirul sistemelor fluviatile sudice . Acest râu îşi are izvorul din versantul sudic al munţilor Bucegi, în jurul altitudinii de 2390 m, de sub Piatra Obârşiei şi se varsă în fluviul Dunărea.

Vale Ialomiţei în spaţiul Câmpiei Române
Bazinul Ialomiţei prin aşezarea sa geografică a putut beneficia de complementaritatea resurselor naturale specifice fiecărei unităţi de relief,acestea fiind favorabile apariţiei şi dezvoltării aşezărilor omeneşti, a închegării unei vieţi economice deosebit de viabile şi viguroase.
• Favorizate din punct de vedere a poziţiei geografice au fost aşezările situate în punctele de convergenţă ale unor drumuri comerciale. Valea Ialomiţei, cea mai importantă arteră de circulaţie din toată provincia – a fost străbătută de importante artere comerciale şi nu numai. Până acum doua secole unele drumuri din acest bazin purtau denumiri legate de exploatarea resurselor: drumul sării, drumul oilor, drumul untului etc.
• Aşezările umane formate pe malurile Ialomiţei, s-au dezvoltat mai întâi ca târguri de vite, cereale, centre meşteşugăreşti şi agricole, apoi ca noduri de comunicaţie, centre industriale şi de servicii. Astfel, oraşul Slobozia s-a format în sec XVI pe un grind alungit din lunca inundabilă a Ialomiţei, la răscrucea drumurilor longitudinale cu cele transversale din Bărăgan şi era alcătuit iniţial din ţigani robi şi din ţărani iobagi, legaţi de pământurile mănăstireşti ce aparţineau domnitorului Matei Basarab. Din cauze diferite unele aşezări au dispărut, altele şi-au schimbat denumirile, multe sate au fost mutate sau sparte şi împrăştiate în alte aşezări . Astfel vechile sate de la gura Ialomiţei : Călăreni şi Lumineni, Blagodeşti şi Corneni, atestate în sec XV au dispărut de pe harta actuală a României, la fel s-a întâmplat şi cu Târgul de Floci ( atestat în sec XIV ),care a fost incendiat şi distrus în mai multe rânduri.
• Aşezările umane de pe valea Ialomiţei s-au regăsit în numeroase lucrări cartografice :“Harta Stolnicului Constantin Cantacuzino “ ( 1700 )care localizează corect satele Şerbăneşti şi Glodeni, Fieni ,Runcu, Ţâţa, Pietroşiţa, Bezdead precum şi zona montană : Leaota, Monte Butzetziorum ( Munţii Bucegilor ), Ialomiţa, Ialomicioara, Judeţul şi apa Dâmboviţei, drumuri, biserici, poduri.Numeroase sate aflate pa harta Stolnicului ca Kălăeşti, Olăkari au dispărut sau au fost parţial menţinute sub alte denumiri.
• Harta austriacă din 1790 localizează satele Şerbăneşti, Podurile , Glodeni) şi Pucioasa ( Puchozi ) cu o mare precizie . Este redat relieful : Munţii Bucegi şi vârfurile Piatra Arsă , Caraiman , Furnica, reţeaua hidrografică reprezentată prin Ialomiţa şi Bizdidel şi o serie de poteci de legătură cu Transilvania.
• Harta realizată de Friederich Ruhedorh în anul 1788 , Mappa Specialis Walachie, Manuscris, prezintă satele Poduri = Podureni şi Şerbăneşti = Şerbăneşti, care apar prezentate cu semnul de sate . Este prezentat ca drum : via ordinaria – drum normal – drumul Ialomiţei.
• Harta rusească (1835), prezintă aşezările Şerbăneşti şi Glodeni, Podurile, Pucioasa, Maluri cu o mare exactitate. Harta plasează munţii Leaota, Bucegi, apele Ialomiţa,Bizdidel,pădurile,stânele,drumurile, potecile munţilor, podurile.Aşezările: Podurile de Sus, Zărăfoaia, Cufurita, Zăpodia , Cătunul de Lângă Apa Vâlcana au dispărut din reţeaua actuală de aşezări a ţării.
Valori toponimice-originea numelor
Denumirea râului Ialomiţa este foarte veche, geţii apoi romanii l-au numit "Naparis" nume de origine greacă,consemnat pentru prima dată de Herodot, "Ilonca" în 1358 iar în cadrul toponimiei noastre, parţial slavizate, a apărut în dialectul locuitorilor de pe valea Ialomiţei, mai întâi apelativul „Ialovniţa”, întâlnit în unele documente vechi radicalul „ialov”, însemnând în limba slavonă- loc sterp- pentru ca în decursul timpului să se transforme în „Ialomniţa”, iar mai apoi în “ Ialomiţa” .
Poporul i-a mai spus într-o vreme şi „Galbenul” datorită faptului că transportă o mare cantitate de aluviuni (loess şi humă), dar această denumire nu a durat mult timp.
Atesatrea evoluţiei istorico –geografice şi a proceselor de umanizare în diferite perioade istorice
Valea Ialomiţei a fost locuită cu aşezări de mai lungă sau mai scurtă durată Izvoarele arheologice din spaţiul subcarpatic, demonstrează prin descoperirile întâmplătoare care s-au făcut pe raza aşezării Glodeni Vale, constând în ciocane de piatră frumos şlefuite şi perforate, râşniţă din piatră piese aflate în colecţia Muzeului Judeţean, Dâmboviţa) prezenţa şi convieţuirea umană încă din neolitic .
În bazinul Ialomiţei sunt atestate arheologic străvechi vetre de locuire concentrate îndeosebi la contactul dintre deal şi munte (Moroieni) sau de-a lungul văilor, pe pantele dealurilor (Runcu), Cucuteni, Muşcel, Adunaţi, Pietroşiţa, Bezdead sau în sectorul de câmpie (Slobozia). Aceste aşezări sunt străvechi vetre de locuire, atestate arheologic prin descoperirile de la Valea-Tâţii (neolitic şi bronz),Pietroşiţa şi Moroieni (aşezări dacice, aşa păstrându-se prin tradiţie „drumul dacilor), Buciumeni şi Fieni (sec. IV-VI ), Doiceşti şi Viforâta (bronz), care s-au afirmat pe plan economic şi cultural în sec. XIV-XV.
Formarea şi dezvoltarea aşezărilor omeneşti sunt fenomene legate de evoluţia socială şi de formarea civilizaţiilor, iar acestea sunt în anumite relaţii complexe cu mediul.
Relieful constituie principalul factor care favorizează sau restricţionează dezvoltarea unei zone, acesta determinând locul, numărul şi modul de dispunere al aşezărilor umane şi tipul de actvităţi economice care pot fi practicate, în funcţie de resursele existente.
BIBLIOGRAFIE
• Bailly, A. ş.a. (1991), Les concepts de la géographie humaine, Ed. Masson, Paris.
• Băcănaru, I. (1966), Probleme actuale în geografia satului din România, SCGGG, Gografie, vol. VIII, Iaşi.
• Bălteanu, D., Popescu, Claudia, 1994, Dezvoltarea durabilă – de la concept la o posibilă strategie de dezvoltare a României, SCG, t.XLI, București
• Bălteanu, D., Popescu, Claudia (1966), Dezvoltarea durabilă în context geografic est-european, Terra, XXVI-XXVII.
• Bâzâc, Gh. (1983), Influenţa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, Edit. Acad. Rom., Bucureşti.
• Beaujeu-Garnier, J. (1971), La géographie, méthodes et perspectives, Ed. Masson, Paris.
• Bold, I., (1973), Organizarea teritoriului, Editura Ceres, București.
• Cândea, Melinda, Bran, Florina (2001), Spaţiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Editura Economică, Bucureşti.
• Cândea, Melinda, Bran Florina (2006), Organizarea, amenajarea şi dezvoltarea durabilă a spaţiului geografic, Editura Universitară, Bucureşti.
• Cucu, V., ( 1976 ),Geografie şi urbanizare,Editura Junimea ,Iaşi.
• Cucu, V., 1981, Geografia populaţiei şi aşezărilor umane, EDP, Bucureşti.
• Cucu, V., ( 1984 ),Aşezările umane- categorii geografice fundamentale ,în BSSR,vol.VII,Bucureşti.
• Cucu, V. (2000), Geografia aşezărilor rurale, Editura Domino, Târgovişte.
• Cucu V. ( 2001 ), Romania Geografie umană şi economică, Ed : Oraj.
• Cucu, V., 2002, România .Geografie umană şi economică,Editura Transversal Târgovişte.