Atunci când distracţia şi jocurile se mută afară, la fel se poate întâmplă şi cu matematică, iar aceasta va deveni distractivă și interesantă
METODE ALTERNATIVE DE PREDARE - MATEMATICĂ OUTDOOR
Învăţământ gimnazial | Matematica
Propus de: adrian_pro | 16.08.2024 10:48 | Revista cadrelor didactice nr. 109/2024 | 217 vizualizări
METODE ALTERNATIVE DE PREDARE
MATEMATICĂ OUTDOOR
Profesor PROFIR ADRIAN,
Școala Gimnazială Episcop Iacov Antonovici
Modul natural al copiilor de a învăța despre ceea ce îi
înconjoară nu este acumularea de cunoștințe pe domenii ale
științei, ci integrarea informațiilor, priceperilor,
capacităților diverse în jurul unor teme care le-au stârnit
interesul sau a unor elemente de viață socială.
Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline
științifice diferite, care se realizează în principal
respectând logica științelor respective, adaptate
particularităților legii didactice și-l ajută pe elev în
formarea unei imagini unitare a realității, dezvoltându-i o
gândire integratoare.
Una dintre cele mai bune modalități de a ajuta copiii să învețe
matematică cu ușurință este prin folosirea jocului didactic.
Atunci când distracţia şi jocurile se mută afară, la fel se
poate întâmplă şi cu matematică, iar aceasta va deveni
distractivă și interesantă.
De curând, am finalizat un curs de formare numit „Strategii
experiențiale”, unde jocul a căpătat noi valențe, devenind
metodă a învățării experiențiale. Educația experiențială
aduce în prim-plan o abordare diferită față de teoriile clasice
ale educației. Acest tip de educație promovează implicarea
activă a elevilor în procesul de învățare.
În derularea unei activități experiențiale, profesorul este un
facilitator, iar rolul lui este să găsească activități care
măresc încrederea și încurajează elevii să se dezvolte ca un
grup unit. Pentru a conduce un joc în mod eficient, facilitatorul
trebuie să-i facă pe participanții la joc să aibă încredere
în el. Profesorul facilitator concepe jocul sau adaptează un joc
având un anumit scop, un obiectiv de învățare. Rolul
facilitatorului este acela de a ajuta elevii care participă la joc
să conceptualizeze experiențe, astfel încât să aibă date
concrete pe baza cărora să tragă concluzii și să generalizeze.
Fără reflecție nu putem învăța din experiență, trăim
experiența și atât. De aceea, la finalul unui joc se realizează
debrief-ul (momentul de reflecție). Pentru ca această metodă să
devină o experienţă relevante de învăţare, este nevoie să
urmăm cele 4 etape: etapa experimentării, a reflecţiei, a
generalizării şi a transferului/aplicării.
În cele ce urmează puteţi găsi câteva idei de jocuri/
activităţi de exterior prin care copiii pot exersa sau îşi pot
însuşi cunoştinţele matematică. Cele mai multe dintre ele își
au originile în jocurile tradiționale și variante ale acestora
pot fi regăsite pretutindeni în lume. Multe dintre jocuri au fost
sau pot fi ajustate pentru a le da posibilitatea copiilor să
coopereze și să se bazeze unii pe ceilalți pentru a reuși.
Elevii din clase mai mari pt fi solicitați pentru a-i învăța
regulile pe cei mai mici. În acest mod ei își vor reactualiza
cunoștințele despre joc, cei mici îl vor învăța și toți
își vor îmbunătăți abilitățile de comunicare.
De ce afară? Majoritatea jocurilor sunt tradiționale și multe au
existat de secole într-o formă sau alta. Este o șansă de a
respira aer curat și de a angaja elevii în experiențe practice de
matematică într-un context care nu le este familiar multora dintre
ei. Unii copii care se luptă cu matematica în interior, pot avea o
experiență mult mai plăcută afară. De la izbucnirea epidemiei
de COVID-19, dovezile emergente arată că a fi în aer liber este
mai sigur. Rata de transmitere pare să fie semnificativ mai
scăzută în exterior și, prin urmare, ar trebui să profităm de
orice ocazie de a desfășura activități în aer liber.
1. X și O- unul dintre cele mai cunoscute jocuri ale tuturor
timpurilor.
Scopul jocului: realizarea unei linii de 3 pietricele, vertical,
orizontal sau pe diagonală. Materiale necesare: creta, 5 pietre
pentru jucatorul 1, 5 conuri pentru jucătorul 2.
Instrucțiuni
1) Desenați un tabel de 3x3 pe pământ cu creta.
2) Fiecare jucător pune pe rând o piatră în tabel.
3) Primul jucător care a făcut o linie de pietricele/conuri
învinge.
2. Jocul celor cincisprezece Acesta este un joc de strategie prin
numărare pentru doi jucători.
Scopul jocului: să fii primul jucător care face o linie dreaptă
de trei numere ce însumează 15, fie pe verticală, pe orizontală
sau pe diagonală.
Materiale necesare: cretă, un set de cifre de la 1 până la 9.
Cifrele pot fi înlocuite cu boabe de fasole, pietricele etc.
Instrucțiuni
1) Desenați un tabel de 3x3 pe pământ cu creta.
2) Fiecare jucător pune pe rând o cifră în tabel. Primul număr
nu poate fi plasat în pătratul central.
3) Primul jucător care a făcut o linie care totalizează 15
învinge.
3. Jocul lui Nim Un joc de strategie pentru doi jucători.
Scopul jocului: să te asiguri că adversarul tău rămâne cu
ultima pietricică de ridicat.
Materiale necesare: 20 pietricele
Instrucțiuni
1) Se pun cele 20 de pietricele pe pământ.
2) Pe rând, fiecare jucător alege să ridice 1, 2 sau 3
pietricele. Jucătorul care o ridică pe ultima pierde jocul.
Observații.
• Există un truc pe care îl puteți folosi pentru a vă asigura
că nu pierdeți. Vezi dacă îl poți descoperi!
• Ce se întâmplă dacă trei oameni joacă pe rând în loc de
doi? Cum se poate aplica strategia?
• Ce se întâmplă dacă schimbați numărul de pietricele
folosite?
• Înregistrați modelul jocului folosind operații de scădere.
J1 = Jucătorul 1, J2 = Jucătorul 2
J1: 20 – 3 = 17
J2: 17 - 2 = 15
J1: 15 – 1 = 14
J2: 14 - 1 = 13
J1: 13 – 3 = 10
J2: 10 – 2 = 8
J1: 8 – 3 = 5
J2: 5 - 3 = 2
J1: 2 – 1 = 1 Jucătorul 1 câștigă în 5 mutări
4. Vânătoarea de unghiuri
După ce au învăţat despre tipurile de triunghiuri şi ştiu să
le diferenţieze, copiii pot ieşi afară la o vânătoare de
triunghiuri. Mai exact, aceştia vor ieşi în grădină, în parc
sau la un loc de joacă unde vor căuta diferite tipuri de
triughiuri pe care vor trebui să le măsoare şi să spună ce tip
de triunghi este fiecare.
5. Jocul formelor
Tot în aer liber, copiii pot încerca să facă forme 2D în două
feluri: cu propriile corpuri – de exemplu, se pot aşeza pe jos
pentru a forma un triunghi din corpurile lor, sau folosind bucăţi
mari de sfoară. Atunci când este folosită sfoara, va fi mai uşor
să se observe unghiurile figurilor geometrice care au rezultat.
BIBLIOGRAFIE
• Cojocaru Ioana , "Influenţele jocului didactic în procesul
instructiv – educativ " , 1994
• Popovici şi colaboratorii (1971), Culegere de jocuri didactice,
E.D.P.,Bucureşti;


















Comentarii (0)
Nu există niciun comentariu
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.