INTELIGENȚĂ ȘI INSTRUIRE DIFERENȚIATĂ

Dacă recunoaștem acest lucru, cred că vom avea cel puțin o mai
bună șansă de a ne ocupa în mod adecvat de problemele pe care le
întâmpinăm în viață”.(Howard Gardner, Teoria Inteligențelor
Multiple, 1983)
Descoperirile lui Gardner au fost preluate cu mare interes
de comunitatea educațională internațională, care era obișnuită
cu un alt mod de a aborda inteligența, ca fiind unică,
masurabilă, indicator al succesului academic.
Cel mai adesea oamenii accepta o definire a inteligenței care este
sinonimă cu scorul unui test tradițional de inteligență, test
creat de Alfred Binet și Theodore Simon în 1905, la Paris, pentru
a evalua rezultatele academice ale elevilor și a determina care
dintre parizienii din clasele primare vor reuși și care vor avea
parte de eșec. Descoperirea lui Binet a devenit cunoscută sub
numele de “test de inteligență” și s-a bucurat de un real
success în toată lumea.
Foarte curând însă acest test a fost folosit pentru a măsura
inteligența omului, adică indicele nivelului de dezvoltare al
inteligenței stabilit prin raportarea vârstei mentale la vârsta
cronologică exprimată printr-un raport înmulțit cu 100. Testul
Stanford-Binet pleacă de la premisa conform căreia oamenii se nasc
cu o “cantitate fixă de inteligență” al cărui nivel nu se
schimbă pe parcursul vieții și care se constituie din abilități
logice și verbale.
După teoria lui Gardner, oamenii au cel puțin opt inteligențe,
fiecare corelată cu o zonă specifică de pe creier. Pe baza
schemei criteriilor pentru o inteligență, H. Gardner a identificat
opt inteligențe. la care a adăugat-o pe a noua. Lista nu e menită
a fi finală sau exhaustivă. Problema nu este numărul exact al
inteligențelor, ci “pluralitatea” intelectului. Fiecare
persoană are un potențial biologic brut. Ne diferențiem datorită
profilelor inteligenței particulare, cu care ne-am născut și a
modului în care ne dezvoltăm.
Potrivit teoriei lui Gardner, fiecare persoană are un profil unic
de inteligență, manifestat în moduri diferite:
1. Inteligența corporal-kinestezică: aptitudinea de a folosi
corpul pentru a exprima idei și sentimente și a rezolva probleme.
Cuprinde abilități fizice cum ar fi coordonarea, flexibilitatea,
viteza și echilibrul.
2. Inteligența intrapersonală: aptitudinea de a întelege punctele
tari, punctele slabe, stările sufletești, interesele, dorințele
și intențiile. Cuprinde abilități pentru a înțelege
asemănările și diferențele față de alții: ce vă place, ce
nu vă place, ce simțiți într-o situație , cum vă comportați
când sunteți triști. Elevilor cu o astfel de inteligență
trebuie să le încurajăm dorința de a-și investiga și exprima
preferințele, de a vorbi despre ei înșiși, de a-și înțelege
stilurile de învățare.
3. Inteligența interpersonală: aptitudinea de a înțelege
stările sufletești, sentimentele/emoțiile, motivațiile și
intențiile altei persone. Aceasta cuprinde abilități cum ar fi
răspunsul eficace dat altor persoane într-un mod pragmatic.
Elevii aceștia trebuie antrenati să participe în proiecte comune,
să lucreze pe echipe, să se asculte unii pe ceilalți, să fie
empatici, să rezolve împreună conflicte și probleme.
4. Inteligența lingvistică: aptitudinea de a folosi eficace
cuvintele, atât oral, cât și în scris. Cuprinde abilități cum
ar fi aptitudinea de a vă aminti informații, de a convinge pe
cineva să vă ajute, de a comunica ușor (în diferite limbi). Unor
astfel de elevi le trebuie creat un mediu bogat, prin material la
care să se uite sau să le asculte și despre care să scrie,
trebuie să inițiem multe oportunități pentru interacțiunea
între elevi, elevi-profesori.
5. Inteligența logico-matematică: aptitudinea de a folosi eficace
numerele și de a raționa bine. Cuprinde abilități cum ar fi
înțelegerea proprietăților de bază ale numerelor și
principiului cauzei și efectului, ca și abilitatea de a anticipa,
utilizând mecanisme simple, de tip cauză-efect. Trebuie să le
oferim acestor elevi posibilitatea de a face experimente cu numere,
dar nu numai și de a folosi simple aparate ori programe de
computer.
6.Inteligența muzicală: aptitudinea de a simți ritmul, nivelul
sunetului și melodia. Cuprinde abilități cum ar fi posibilitatea
de recunoaștere a unui simplu cântec și schimbarea vitezei,
tempoului și ritmului unor melodii simple. Pentru astfel de elevi
trebuie să folosim înregistrări pentru a fi ascultate și
invățați cântece noi.
7. Inteligența vizual-spațială: aptitudinea de a simți forma,
culoarea, linia. Cuprinde abilitatea de a reprezenta grafic
idei vizuale sau spațiale. Elevii aceștia trebuie ajutați prin
aplicații vizuale: aranjarea materialelor in spațiu, crearea de
scheme și designul pentru reviste, buletine informative, etc.
8.Inteligența naturalistă: aptitudinea de a recunoaște și de a
clasifica plantele, mineralele și animalele, incluzând rocile,
iarba și toate vietățile de floră sau faună. Înseamnă
aptitudinea de a recunoaște obiecte, cum ar fi: o pereche de
bascheți sau mașinile. Pentru astfel de elevi trebuie să
organizăm activități de concentrare a atenției spre lumea din
afara clasei.
În activitatea didactică, una din cele mai mari provocări în
cunoașterea elevului este identificarea potențialului elevilor.TIM
poate fi o opțiune pentru aplicarea abordării unei teme din
perspective diverse.Acest lucru se poate face numai dacă, cadrele
didactice se vor simți competente pentru organizarea unor astfel de
activități.Indiferent de specificul conținutului activităților
informaționale se recomandă exerciții de proiectare în vederea
dezvoltării competenței de diversificare a strategiei de instruire
prin profilul teoriei inteligențelor multiple. În etapa de
planificare a lecției este importantă enumerarea metodelor și
procedeelor pe care le folosim cel mai des pentru a identifica
tipurile de inteligențe pe care le activăm prin intermediul
acestora.
Cu cât profesorul învață mai mult despre profilul lor de
inteligență multiplă, ei vor deveni mult mai încrezători în
alegerile care le afectează instruirea. Clasa diferențiată ar
trebui să semene cu un “magazin cu autoservire” unde produsele
de strictă necesitate sunt la îndemana fiecaruia , accesoriile ca
și produsele noi, opțiuni.
Este important pentru profesori:
-să înțeleagă profilul de inteligență personală și al
elevilor;
-să conștientizeze cum teoria inteligențelor multiple ajută în
procesul de educație;
-să aplice TIM în activitatea educațională zilnică (planuri de
lecție, curriculum, evaluare);
-să coreleze stilul personal de predare la stilul de învățare
al elevilor;
La istorie, inteligența interpersonală poate fi dezvoltată
astfel:
-prin redactarea unui jurnal: “la intrebările din istoria
traită se pot da răspunsuri?”
-prin analiza unor decizii istorice importante, ținând cont de
părțile lor pozitive, negative, de alte aspecte interesante;
-reflectarea asupra unei teme de tipul: “daca aș fi o
personalitate istorică ce aș dori să fiu și de ce?”

Prof. Bonteanu Raluca Cristina
Liceul Teoretic „Nicolae Cartojan”, Giurgiu

Bibliografie:
1.Cristea, S., (2005). Teorii ale invatarii. Modele de instruire.
Bucuresti: Editura didactica si pedagogica, R.A.
2 .Gardner, H., ((2005). Mintea disciplinata. Bucuresti: editura
Sigma.
3.Ministerul Educatiei si Cercetarii.(2001). Instruirea
diferentiata, aplicatii ale teoriei multiple. Ghid. Bucuresti:
editura Didactica si Pedagogica.