Identificarea abilităților practice la copiii cu dizabilități, integrarea lor în învățământul de masă

Identificarea abilităților practice la copii cu cerințe educaționale speciale, reprezintă un pas esențial în construirea unui traseu educațional personalizat, care să le valorifice potențialul și să le faciliteze integrarea în învățământul de masă. Acești copii au nevoi specifice de sprijin, care pot varia de la dificultăți de învățare, tulburări de comportament, dizabilități intelectuale sau fizice, până la tulburări din spectrul autist. Cu toate acestea, în ciuda provocărilor întâmpinate, mulți dintre acești copii dispun de abilități practice remarcabile, ce pot fi cultivate și dezvoltate prin metode educaționale adaptate.
Procesul de identificare a acestor abilități presupune o evaluare atentă și complexă, care implică colaborarea dintre cadrele didactice, specialiștii în psihopedagogie, părinți și, dacă este cazul, terapeuți. Prin intermediul unor instrumente precum observația sistematică, fișele de evaluare funcțională, interviurile și activitățile practice, se pot descoperi aptitudinile individuale ale copilului: îndemânarea manuală, orientarea spațială, capacitatea de concentrare, creativitatea, sensibilitatea artistică sau interesul față de activități tehnice și gospodărești.
Este esențială crearea unui climat școlar pozitiv, în care fiecare elev să se simtă acceptat, valorizat și încurajat. Colegii de clasă trebuie educați în spiritul empatiei și toleranței, învățând să coopereze și să colaboreze cu colegii lor care au nevoi speciale. Astfel, integrarea nu este doar o măsură administrativă sau o obligație legală, ci o oportunitate de creștere umană și socială pentru întreaga comunitate școlară.
Succesul incluziunii şcolare eficiente depinde, în primul rând de atitudinea pozitivă a cadrelor didactice faţă de incluziunea şcolară, a elevilor față de un copil cu dizabilitate, adesea o imitație fidelă a atitudinii cadrului didactic cu privire la acest copil, iar abilitățile practice pot deveni o punte între copilul cu dizabilități și colegii săi, oferindu-i ocazia de a se remarca, de a fi util și de a-și construi o imagine pozitivă despre sine. Fie că este vorba despre pictură, îngrijirea plantelor, lucrul manual sau folosirea tehnologiei, aceste competențe trebuie susținute constant și integrate în activitățile de zi cu zi, contribuind la dezvoltarea autonomiei personale și profesionale.
În concluzie, identificarea și valorizarea abilităților practice ale copiilor cu dizabilități reprezintă cheia unei integrări reale și eficiente în învățământul de masă. Printr-o abordare individualizată, deschidere, empatie și implicare, școala devine un mediu în care diversitatea nu este o barieră, ci un atu, iar fiecare copil are șansa de a-și atinge potențialul.
Acest elev a dat dovadă de abilități practice, tehnice și grafice bine dezvoltate. Deși, foarte emotiv, l-am implic în mai mult actvități pe care mi le-am propus, astfel am studiat comportamentul, atitudinea, pasiunea sau respingerea, implicarea, neimplicarea, dăruirea,etc.. Stările au fost diferite, renunțarea a fost des activată dar nu arenunțat. Am mers mai departe și l-am implicat într-un concurs de desen, cu o temă dată, căreia i-a făcut față cu brio aș spune eu. Datorită emoțiilor, în timp ce-și prezenta lucarea s-a blocat, dar a depășit momentul cu un pic de ajutor.
Reacția copilului: ,,doamna, sunteți supărată pe mine că nu m-am descurcat mai bine?”
Răspunsul meu: ,,nu, ai avut cea mai frumoasă și cea mai complexă lucrare, vei vedea la final un rezultat bun.”
Barierele emoțiilor, fricii, teama de eșec, etc., au fost spulberate.
A dat dovadă că este un luptător și că-și dorește să reușească.
A obținut PREMIUL III la Concursul Interjudețean ”Ridică-te și luptă”, secțiunea Desen.