Idei de amenajare a spațiului disponibil la nivelul unității școlare și alte locații optime/posibile pentru educația outdoor

La prima vedere spațiile destinate activităților educaționale de tip outdoor pot fi percepute ca fiind inaccesibile unei majorități importante a instituților de învățămâmt, în special ale celor aflate în marile orașe, aglomerări urbane, cu acces îngreunat la spații verzi, păduri, livezi, grădini botanice, etc. În acest sens, rolul determinant al profesorului – educator este acela de a identifica maximul potențial din fiecare facilitate oferită și de a manifesta un spirit proactiv în găsirea celor mai bune soluții la îndemână pentru constituirea cadrului necesar educației outdoor.
La nivelul instituțiilor școlare se pot construi și amenaja o varietate de spații adecvate activităților de tip outdoor. În continuare voi exemplifica o parte din experiența personală și din bunele practici identificate în stagiul de documentare:
Grădina (stratul) de legume. Deși pare greu la prima vedere, ideea amenajării este una sustenabilă și ușor de pus în practică, cu multiple oportunități și beneficii pentru demersul educațional. Foarte ergonomică, un strat de 10 mp poate oferi copiilor posibilitatea să observe, planteze, ude, numească, guste, culeagă, picteze principalele semințe și legume timp de trei sezoane. Materialele necesare se reduc la câteva borduri sau limitatoare de spațiu, pământ fertil de la o seră din apropiere, semințe de sezon și multă pasiune pentru plante. Spațiul poate fi folosit continuu, în fiecare an, diversificând culturile, sau utilizând un mini solar, prilej cu care se pot transmite cunoștințe suplimentare despre biologie și fizică primară, matematică, nutriție, educație muzicală, etc.
Stratul de flori. Similar grădinii de legume, stratul de flori poate fi amenajat în modalități multiple și ergonomice, central sau pe marginea spațiilor de joacă utilizând ghivece suspendate, materiale reciclabile (cauciucuri, sticle), borduri profilate sau alte aranjamente creative. Paleta florală, provenită din semințe și răsaduri este foarte diversificată și oferă prilejul experimentării și observării întregului spectru cromatic, al diferitelor specii florale, alături de starea de bine indusă de ambientul de ansamblu creat.
Traseul sportiv – aplicativ. Foarte ușor de realizat, acest traseu poate urma o linie curbă prin curtea grădiniței, care parcurge spații fără risc de accidentare, pe care se dispun obstacole accesibile preșcolarilor (linia de start, tubul flexibil, linia de sfoară curbă, jaloane, gărdulețe joase, scândură de echilibru, zonă de alunecare pe un material de protecție, zona de pași între repere zig-zag, bară limbo, labirint, linia de sosire). Copiilor le sunt dezvoltate simțul de echilibru, coordonarea, stima de sine și încrederea în forțele proprii, calitățiile motrice, spiritul de competiție și de echipă.
Liziera de copaci. În orice curte a oricărei grădinițe, pe banda perimetrală se pot planta puieți și arbuști, cu ajutorul organizațiilor de medii locale sau în cadrul proiectelor de împăduriri sau plantări peisagistice. Acest tip de spațiu ne educă copiii de la plantare, responsabilizare, îngrijire până la cultura ecologică primară necesară la această vârstă. Un element important de avut în vedere este protecția puieților nou plantați împotriva ruperii accidentale de către copii sau a tăierii lor pe timpul tunderii gazonului împrejmuitor.
Picnicul. Acest tip de activitate oferă ocazia lucrului în grupuri mici, pe marginea unor pături, în aer liber, prilej cu care se pot transmite cunoștințe despre igiena acestui tip de activități, maniere comportamentale, nutriție sănătoasă, organizare a lucrului, estetică ambientală.
Filigorie/pergola. Oferă avantajul desfășurării tuturor activităților de tip indoor, în mediu semi-deschis în orice condiții de timp și anotimp. Poate fi considerată costisitoare din punct de vedere al resurselor materiale întrebuințate, însă prezintă avantaje multiple dintre care cel mai important ar fi facilitarea accesului chiar și pe timp nefavorabil, prilej cu care se pot observa principalele fenomene meteorologice, dar și expunerea organismului în aer liber pe întregul parcurs al activității didactice.
Instalațiile sportive (terenul de badminton, panoul de baschet, porțile de mini fotbal, alte jocuri). Aceste instalații pot fi montate fără consumarea permanentă a unui spațiu, din elemente modulare sau suspendate în poziții fixe și facilitează jocul individual și pe echipe atunci când condițiile de vreme permit.
Căsuțele pentru păsărele. Căsuțele se pot confecționa într-o multitudine de forme și pot fi expuse în locuri potrivite cuibăritului pentru păsărele. Se recomandă ca ele să fie montate la înalțimi inaccesibile copiilor și folosite pentru observație, relatare, discuții libere.
Căsuța de pitici. Demers ambițios, căsuța de pitici poate fi amenajată din lemn sau lut, folosind multe materiale reciclabile și din natură, în diferite forme de design ecologic, cu acoperiș verde, etc. Căsuța de pitici îi va ajuta pe preșcolari să se transpună în lumea poveștilor și a basmelor, să aibă un univers al lor. Elementul primordial de avut în vedere este siguranța, de aceea se recomandă consultarea unui proiectant înaintea demersului de contrucție.
Zona umedă. Până când grupa de preșcolari va ajunge în zone cu lacuri, pâraie sau mlaștini, un colț al curții grădiniței poate reproduce un habitat umed, cu un mic heleșteu, pante acvatice și pești colorați. Locul trebuie să permită doar accesul însoțit al copiilor. Ca dezavantaje putem enumera: dificultățile legate de filtrarea apei și strămutarea peștilor și broaștelor testoase într-un acvariu sau planetarium, pe timpul iernii.
Bivuacul. Bivuacul reprezintă un loc important în cultura turistică și de recreere a tinerilor. Prin urmare copiii pot învăța de la vârste mici regulile de campare și pregătirea unei tabere. Corturile, hamacele și umbrarele dispuse în jurul steagului taberei pot crea atmosfera unui bivuac, cadru adecvat pentru învățarea regulilor de campare.
Din registrul spațiilor amenajate mai putem enumera roata olarului, pomul fructifer, ceasul floral,observatorul, etc.
Alte locații optime pentru activitățile educative outdoor sunt enumerate în continuare:
- Livadă sau plantație de pomi fructiferi, disponibilă trei anotimpuri (primăvară, vară, toamnă);
- Pajiște, fâneață, spațiu verde fără obstacole;
- Crâng, poiană în apropierea localității;
- Marginea unei păduri, de preferat cu drum forestier (căi de acces);
- Malul unui pârâu;
- Fermă agricolă;
- Complex hipic;
- Parcuri tematice;
- Zone de belvedere din parcurile aflate în apropiere;
- Grădină botanică;
- Grădină zoologică;
- Muzeul civilizației tradiționale populare;
- Seră de flori și de legume;
- Observatorul astronomic.
Educația outdoor se deosebește de celelalte metode de predare pentru că oferă profesorului posibilitatea de a identifica diferite probleme de comportament ale copiilor. Observarea modului în care copiii acționează față de activitatea propusă poate fi relevantă pentru identificarea unor comportamente agresive sau probleme de integrare – urmăriți ca fiecare copil să participe activ, să-și asume responsabilități și să răspundă rolurilor și sarcinilor primite, iar dacă orbservați copii pasivi, alocați-le timp în plus, încurajați-i să se implice, apelați la sprijinul celorlați copii. Activitățile outdoor transpun copilul în diferite ipostaze, în acest fel profesorul are posibilitatea de a identifica, observa un copil problemă.

Bibliografie:
1. Coordonatori Bucică, L., Bran, D., Caranda., Ghe., Turan, N., (2010 – 2012), Manual de educație outdoor, Lifelong Learning Programme, www.edu-catunele.ro;
2. Louv, R., (2010), Last child in the woods, Atlantic Books, Main edition