Prima referire la împodobirea bradului de Crăciun a avut loc la Riga, în Letonia, în anul 1510. în 1521, la Paris, prinţesa Helen de Mecklembourg a dus bradul de Crăciun, după căsătoria cu Ducele de Orleans. O altă referire faimoasă, datează din anul 1601, când un vizitator din Strasbourg, scria că familia sa a împodobit un brad cu „biscuiţi, cu acadele aurite şi flori de hârtie, în toate culorile”. Marea Britanie a introdus bradul de Crăciun în 1841când soţul Reginei Victoria, prinţul Albert a adus un brad la castelul Windsor. Obiceiul bradului de Crăciun a fost adoptat destul de repede de către britanici. Poate cel mai faimos obicei, referitor la bradul de Crăciun provine din Norvegia. Ei dăruiesc în fiecare an un brad Marii Britanii, ca mulţumire pentru ajutorul acordat în timpul celui de-al doilea Război Modial. Bradul este amplasat în centrul Londrei, pe Trafalgar Square, unde sute de oameni asistă în fiecare an la aprinderea becurilor. În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit unul dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât şi în mediul rural, odată cu aşteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj nou, Moş Crăciun.