Desigur ,e mai comod sa alegi o metoda standard si sa (nu) o aplici ,dar ,dupa o intreaga viata de autodidact ,singura modalitate viabila pentru un invatamant de calitate (dar in acelasi timp si cea mai scumpa) ,cuprinde etapele:

1.Fiecare scoala sa aiba o biblioteca generoasa cu lucrari scrise pe intelesul elevilor ,si acces liber la raft pentru cei care doresc sa invete.Cartile trebuie sa cuprinda un numar suficient de mare dintre titlurile in limbi straine ,deoarece la noi carti pedagogice de stiinta nu exista ,si degraba nici nu vor exista ,din pacate.Accesul sa fie permis doar pentru elevii si profesorii scolii respective ,iar fondurile ,cu putin efort ,le pot suporta parintii.In doi trei ani fiecare scoala poate avea o biblioteca foarte buna ,daca se vrea asta.

2.Profesorii trebuie sa aiba materia asimilata ,pentru a putea preda liber la clasa ,deoarece elevii sunt de tipuri psihologice diferite ,iar metoda de predare nu poate fi si unica si eficace.Deci trebuie o adaptare continua la elev ,pedagogie pozitiva ,pentru ca fiecare sa iasa de la ora pe deplin satisfacut.Altfel se creeaza ziduri insurmontabile intre elevi si profesori ,numarul de tigari aprinse in cancelarie fiind direct proportional cu grosimea acestor ziduri.

3.Profesorii sa scrie cursuri proprii ,cu materia pe care dansii o considera esentiala pentru elevi.Fiecare profesor sa aiba propriul curs ,disponibil si de citit in biblioteca si de cumparat.Cursurile sa fie platite de stat ,in plus fata de salariu,si sa se reinnoiasca periodic ,dar cu pastrarea disponibilitatii si acelora vechi(deoarece de multe ori pot fi mai bune).

Mentionez ca am fost un elev bun ,dar ca niciodata nu am putut invata dupa o unica sursa ,desi de obicei explicatiile profesorilor buni le intelegeam.Manualele ,indiferent cum vor fi scrise ,nu vor fi niciodata suficiente pentru ca un elev sa inteleaga materia.Solutia la inchistarea mintii este libertatea de lectura ,libertatea in general ,inteleasa in sensul crestinesc.

Doamne ajuta!

Poate e mai buna o combinatie. Profesorii sa poata recomanda si alte surse alternative de documentare sau aprofundare dintr-o biblioteca mai mare, de exemplu a MEC.

Dacă am privi realist școala românească am observa că majoritatea cadrelor didactice (educatori, învățători, profesori) se țin de manual ca de sfintele moaște. Îmi pare rău să o spun dar calitatea resursei umane în învățământ a scăzut simțitor în ultimii ani nu doar calitatea profesională/ intelectuală ci și cea umană (și uneori nu neaparat calitatea ci motivația). Foarte multe cadre didactice vin la școală sa ia un salariu și apoi pleacă repejor acasă că ”au probleme”. Această problemă nu va fi rezolvată de programe sau manuale.
Așadar ne aflăm în situația de a inventa programe/ manuale pe care să le înțeleagă/aplice și cadrele care ”vin la serviciu” dar care să ofere și cadrelor responsabile (ca să nu spun dedicate că unora li se poate părea exagerat) posibilitatea dezvoltării unor programe / auxiliare la manuale adaptate clasei pe care să le poată utiliza fără teama că va veni un director/ inspector din prima categorie să îl întrebe de ”unde a scos dumnealui/ ei chestiile astea”.
Oricâte biblioteci, acces la reviste de specialitate am avea va fi întotdeauna nevoie de oameni care să citească, înțeleagă, prelucreze informațiile într-o nouă formă utilă clasei și să le aplice. Uitați-vă în jur. Câți colegi ar fi dispuși la acest efort?
Îmi cer scuze dacă prin această postare supăr oamenii care își fac cu drag meseria de cadru didactic nu acesta este scopul, ci acela de a face o scurtă radiografie realistă.

Ar mai fi o idee ,pragmatica de acesta data.

In facultati exista asa numitele indrumare ,unele din ele sub forma unui ghid pas cu pas ,necesar pentru rezolvarea unor probleme -tip.

Este greu intr-adevar sa nu despici firul in patru in anumite probleme ,totusi un punct de vedere minimal si (relativ) unanim acceptat ,ar putea fi trecut scurt si clar ,in manuale de tip indrumar.

Aceasta ar fi cea mai simpla si eficienta solutie ,de moment ,desigur.

Toate bune!

Doamne ajuta!

Scoala romaneasca este o scoala cu o traditie solida si cu rezultate remarcabile, cu multi profesori cu har si dedicatie. Trebuie sa existe o diversitate, atat in manuale cat si in programele scolare, respecatndu-se cerintele PIRLS si un program-cadru.
Nu trebuie sa adoptam un alt model educational, de exemplu mult laudatul model finlandez, pentru ca acel model functioneaza acelui tip de societate, acelei culturi.
Trebuie sa uniformizam exigentele la toate scolile, sa penalizam esecul scolar prin repetentie si sa fim mai fermi in ceea ce priveste felul in care trebuie sa fie respectata scoala si cerintele ei. Avem multi analfabeti functionali pentru ca pe noi ne intereseaza doar ca acestia sa participe la ore, le dam note care le permit sa ajunga pana in clasa a XII, desi acestia au pierdut atatia ani din viata la o scoala mult prea permisiva. Suntem mult prea interesati in a combate abandonul scolar, in loc sa ii penalizam pe cei care nu vin la scoala prin amenzi mari. Din cauza faptului ca se incearca diminuarea abandonului scolar, multi profesori sunt prea permisivi in notarea elevilor.
Parintii trebuie sa se lase ghidati de cerintele scolii si nu scoala sa se adapteze la mofturile asociatiilor de parinti. Acest model occidental este necesar, acolo unde parintele trebuie sa motiveze de ce elevul a intarziat la scoala, de ce vine nepregatit la scoala.
Scolile ar trebui sa contina tot materialul necesar unei bune functionari, materiale didactice, o biblioteca moderna, un decorator pentru clasele primare, asistenta psihologica reala si directori fermi si exigenti.
Avem scoli cu mult personal auxiliar care nu face mare lucru. Responsabilul cu informatica ar trebui sa lucreze pentru mai multe scoli, femeile de serviciu ar trebui sa faca cu adevarat curatenie, bibliotecara ar trebui sa aiba carti pe care sa le poata oferi elevilor. Scolile ar trebui sa aiba un mediu mult mai atractiv, cu sali de clasa moderne. Profesorii ar trebui sa aiba la dispozitie tot materialul necesar pentru a putea preda la ore. Bani, mai multi bani in scoli pe materiale didactice atractive. Totul porneste de la saracie!
O scoala saraca nu poate sa performeze la cerintele societatii de azi.
Atat elevii cat si profesorii trebuie sa fie stimulati avand acces la tot materialul necesar unei predari-invatari performante.
Programele scolare ar putea sa fie personalizate in functie de specificul scolii, respectandu-se un program-cadru.
In fine, nu as dori sa continui cu factorii ce au contribuit la performantele scolare atat de slabe ale elevilor, dar fara un invatamant puternic si solid orice societate e in deriva.

As vrea sa punctez cateva chestiuni.

Modelele de invatamant din diverse tari ,sunt si ele ...modele ,abstractizari.

Nu stiu daca vreodata vreun profesor poate preda dupa un model ,deoarece realitatea transcende orice model.

Deci trebuie comunicare reala cu elevul ,sa vrei sa il inveti ,sa-l obisnuiesti cu limbajul mai precis ,mai riguros ,al stiintei ,si obligatoriu...insist...

,sa nu-l certi daca greseste ,deoarece il pierzi.

Tinerii ,in ciuda faptului ca sunt orgoliosi si doresc sa para uneori baieti rai ,sunt la varsta vulnerabilitatii sufletesti ,notele mici nu-i stimuleaza in vreun fel ,ci doar ii inhiba autistic ,si refuza comunicarea cu profesorul ,sau ii poarta pica ori dumisale ,ori colegului care a luat nota mai mare.

Deci consider ca dupa predarea "la comun" ,cand asculti invatacelul ,trebuie sa-i sistematizezi usor materia ,il pui pe fagasul corect ,si il lasi sa rezolve singur problema respectiva.

Uneori pe la olimpiade sunt probleme simple dar formulate alambicat ,pentru a incurca sau deruta.

Eu sunt pentru predarea clara ,in miezul filosofic al problemei ,usor de inteles ,si apoi extinderea la diferite cazuri generale.

Vorba multa ,saracia omului.

Carti de bine de rau ,macar in engleza ,se mai gasesc ,unele chiar free ,in sensul ca nu necesita vreun drept de autor pentru a fi lecturate.

Pe de alta parte elevul alfabetizat informatic si cu parinti intelegatori ,isi poate singur cumpara unele carti bune.

Datoria profesorului este condensarea eficace a materiei ,aceasta este predarea ,o initiere...

Apoi elevul zboara singur in deplina libertate ,,, exact asta nu se face ,informatia este o anumita structurare a datelor ,in conformitate cu specificul uman ,si nu doar date una peste alta ,care acum abunda.

Bani trebuie ,desigur ,dar si bunavointa ca materialele respective sa ajunga fara restrictii la elevi ,iar pe de alta parte trebuie zis ca acestia ,cand sunt micuti ,nu pot citi dupa carti serioase.

Profesorii trebuie nu sa ceara, ci sa-si exercite efectiv drepturi ,nu de agenti de educatie ai guvernelor ,ci de formatori de caractere ,de Educatori in adevaratul sens al Cuvantului.

Dincolo de o nota la examene care poate fi arbitrara si dependenta de un bioritm adesea sinusoidal ,aprecierea profesorului de la clasa ar trebui sa primeze in alegerea viitoarei cariere.

Altfel fragmentand fiecare legatura a elevilor cu scoala si punandu-i sub autoritatea doar a examinatorilor ,pe durata catorva zile ,statistic nerelevant ,le stergi cu buretele toata munca de 12 ani ,plus ca ii stresezi peste masura de mult.

Deci invatamantul trebuie umanizat ,depolitizat si sa devina efectiv o a doua familie ,in stransa legatura cu familia naturala ,traditionala si cu Biserica.

Toate bune!

Doamne ajuta!

Invatamantul nu va putea progresa atat timp cat notele din catalog nu reflecta nivelul cunostintelor elevului! A pune note mari e un lucru foarte comod pentru profesori. Nu au nici-un stres nici cu elevii si nici cu parintii lor! Dar notele mari nemeritate au un efect foarte nociv. Il fac pe elev sa considere ca invatatura este un lucru inutil si ca analfabetii sunt intelectuali. Lipsa de cultura si de cunostinte tehnice ale absolventilor este boala invatamantului romanesc. Deja sunt multi profesori fabricati la aceasta scoala! Ce credeti ca pot produce ei?