Propuneţi un sondaj
Sondajele Didactic.ro
Cât de fericit sunteţi la şcoală?
Sunt fericit în cea mai mare parte a timpului.
17.67% ( 191 voturi )
Sunt relativ fericit, dar am rezerve faţă de programa neadecvată, lipsa educaţiei practice, birocraţia şcolară.
43.2% ( 467 voturi )
Nu sunt fericit deoarece nu am condiţii bune de lucru, salarizarea nu este pe măsura muncii şi respectului de care ar trebui să se bucure cadrul didactic în societate.
31.54% ( 341 voturi )
Sunt foarte nefericit, intenţionez să părăsesc învăţământul.
7.59% ( 82 voturi )
Nr. total voturi: 1081 Sondaje anterioare
Propus de: ioana_popescu | 25.10.2016 / 6249 vizualizări
34 comentarii
Comentarii (34)
Alegerea ne apartine! Eu ma bucur de fiecare clipa cu copiii mei!!!
De parca exprimarea ramâne nesancționată... Vorbeam cu un domn profesor mai în vârstă și spunea că-și imagina învățământul altfel după anii 1990- cel puțin legat de exprimarea liberă fără repercursiuni. M-a sfătuit: ,, taci... și mergi mai departe , toate trec- iar de ascultat doleanțele, ți se ascultă, însă tot ca ei se face... ( a se lua notă la ,, consultarea " programelor școlare etc.) - cred că are în mare dreptate!
repercusiuni..............................
Poate era bine sa adaugati si cat de de coplesiti am devenit din cauza hartiilor pe care trebuie sa le facem. De modul nedrept de acordarea gradatiilor, de INSPECTORATELE OBEDIENTE si de marea POLITIZARE A INVATAMANTULUI.
Desigur, am uitat cum este sa fii PROFESOR.
Ce bine ca ati uitat!
Avem dreptul sa spunem lucrurilor pe nume.
Cum să nu fim fericiți? În fiecare an se schimbă directorul școlii pentru că nu corespunde standardelor politice ale primarului stăpân, la clasa a IV-a încă nu avem manuale noi, în clase sunt elevi cu CES, ADHD, nu avem psiholog școlar, nicio șansă pentru profesori de sprijin. Lucrăm într-o oră ca la patru clase simultane plus una de școală specială, adică de centru de educație incluzivă. În fiecare an sunt găsiți copii cu păduchi, purecii sar peste tot, unii copii nu știu ce înseamnă să facă baie, dar ni se cer sute de pagini de portofoliu, de salarii nu mai zic. Mai încape multă fericire, nu?
Sigur.!!!!Picioare in dos de la toata lumea:isj, director, primarie si uneori parinti.DAR!Orice sut in fund , e un pas inainte!Deci, motiv de fericire!
Schimbati tara sau planeta! Poate atunci veti fi fericita! Probleme exista in toate domeniile nu doar in invatamant! Sper ca nu v-ati ales aceasta profesie de dragul directorului scolii si a primarului! Suntem foarte multi care mergem zilnic cu cea mai mare bucurie catre unitatea scolara la care lucram cu dorinta de a ne continua munca si de a lasa amprenta noastra pe copilasii care ne considera persoanele in care au cea mai mare incredere! Va doresc sanatate, fericire , oprimism si ganduri bune!
Sunt ........ incredibil de fericit, n-am dreptul la cuvant, nimic din ce fac nu este bun, se vorbeste enorm de frumos cu mine, nimeni nu ma jigneste atitudinal si faptic, totul e foarte legal etc
La o varsta... peste 35 ani de prestatie cu pui de oameni, care vin direct din poala mamei la mine, fiecare clipa impreuna cu ei este mai mult decat pretioasa!
Este un mare privilegiu sa fiu in mijlocul lor!
Bineînțeles, numai acești pui de oameni ne motivează să mergem mai departe și ne fac zilele frumoase!
Ma bucur sa vad ca mai exista o farama de bucurie si de daruire! Felicitari!
Nu aş putea să fiu fericit când încă mai sunt elevi care nu vin la şcoală pentru că nu au cu ce să se încalţe, încă mai sunt copii flămânzi cărora nu le poţi cere să-şi argumenteze părerea despre cutare text. Şi multe alte situaţii...
Eugen Ionescu ( ,, Regele moare") ne îndeamnă să privim nu în sus, ci în jos şi atunci vom înţelege adevărata dimensiune a fericirii.
În general sunt fericit la școală și îmi place ceea ce fac.
Sunt f fericita pt ca imi place ceea ce fac,imi place drumul pe care l-am ales si este o adevarata onoare sa stii ca oamenii se bazeaza pe tine atunci cand vine vorba de educatie.placerea de a te afla in mijlocul elevilor este unica,de nedescris ...
Și eu sunt foarte fericită. Iubesc fiecare clipă pe care o trăiesc alături de elevii mei. Ei îmi dau seva de a trăi, sunt veseli, frumoși, sunt minunați! Nu aș putea să fac altă meserie, pentru că pe aceasta o iubesc necondiționat.
Cred că se amestecă două lucruri. Bucuria de a lucra cu copiii (pe care dacă nu o ai ... e bine să pleci din sistem) și greața existențială când dai față cu sistemul:
- director mediocru, dar abuziv cu subalternii și lingău târâtor cu superiorii,
- hârtii a căror utilitate o pot înțelege (nu în totalitate) dar care rămân de cele mai multe ori fără finalitate pentru că nu se străduiește nimeni să explice cum se îmbină hârtia făcută de mine cu mai buna proiectare/ orgnizare a activității, cu relaționarea cu părinții, motivarea elevulului, schimbul de experiență cu colegii, etc. (Oricum directorul e prea imbecil să înțeleagă întregul mecanism din care face și el parte și pe care are datoria de a-l face să funcționeze eficient);
- colegii care încearcă să-ți pună piedică dacă gândești altfel,
- inspectorii care sunt mai interesați de hârtii decât de ce faci la clasă (în mare parte și pentru că lor, de asemenea, li se cer hârtii mai de sus);
- părinții care nu înțeleg că ei trebuie să se implice în educația copilului lor dincolo de a-i oferi mâncare și haine și o ceartă dacă aud că odrasla a mai făcut vre-o boacănă la școală,
- salariul care nu prea îmi permite exuberanța de a-mi cumpăra materiale didactice pentru kinderii cu care lucrez (pentru că școala nu are bani ... oare unde s-or fi ducând banii ăștia că nu i-a văzut nimeni);
- comunitatea/ membrii comunității invidioasă/invidioși pe numărul puțin de ore și pe vacanțele noastre, dar care recunoaște deseori sfioasă că nu înțelege cum de avem răbdare cu 20 - 30 de copii când el/ea simte că înebunește cu unul singur acasă.
A nu se lua totul cu titlu de generalitate absolută, există și colegi buni, părinți care apreciază ce facem, inspectori de treabă care trec cu vederea o hârtie lipsă după ce ne văd cum lucrăm la clasă ... are și sistemul momentele lui.
BIne punctat!
foarte buna analiza si din pacate este adevarat!!!
Aici este descris invatamintul din Republica Moldova. Cuvint in cuvint este adevarat.
Ce legatură are fericirea cu învățământul? Fericirea este ceva mult mai profund, mai angelic aș putea spune, deci dragilor nu vă amagiți singuri , învățământul este un loc de muncă care îl faci că ești dedicat acestei meseri sau ai alte motive să fi în învățământ. Nu amestecați lucrurile că s-ar putea să nu mai puteți face deosebire între ele. Fericirea este mai mult decât un lucru, o meserie , un moft pe care ți-l poti satisface. Meditați vă spune un profesor care a terminat psihologia.
... învățământul este un loc de muncă PE care îl faci ...
... sau ai alte motive să FII
În rest, e minunat optimismul! Sper să fie cât mai mulţi astfel de profesori!!!
Stiu ca am datoria morala de a forma oamenii viitorului; sunt fericita si ma simt implinita cand acest lucru se relizeaza, cand ma intalnesc cu fosti elevi care isi amintesc cu drag de mine.Este tot ce conteaza!
Mi se pare destul de bun sistemul de la scoala mea .Nu prea pot sa comentez negativ legat de Scoala ,,Silvania''
este locul unde mă simt înplinită, iubesc la nebunie copiii și disciplina ce o profesez biologia
CUM SA TE SIMTI FERICIT CAND AI IN CLASA 33 DE COPII SI PRINTRE EI COPII CU PROBLEME DE COMPORTAMENT?CAND TU ,CA SI CADRU DIDACTIC NU ESTI RESPECTAT SI SUSTINUT DE CONDUCEREA SCOLII?BA MAI MULT, ESTI DENIGRAT IN FATA COLEGILOR SI PARINTILOR PENTRU SIMPLUL FAPT CA NU MUSAMALIZEZI SITUATIA DE LA CLASA(COPIL CU PROBLEME DE COMPORTAMENT CARE FUGE DIN ORE ,LOVESTE ATAT CADRELE CAT SI COLEGII).CAND TIE DOAR TI SE CERE SI NU TI SE OFERA AJUTOR SI SPRIJIN?DESPRE CE VORBIM?VORBIM DESPRE UN SISTEM DE INVATAMANT ''BOLNAV'',CARE NU MAI OFERA NICI MACAR RECUNOSTINTA SI RESPECT CADRELOR DIDACTICE,OAMENII CARE PRACTICA ACEASTA PROFESIE DIN DRAGOSTE PENTRU COPII...NU PENTRU PUTINII BANI PLATITI DE STAT.
Ma simt fericita si implinita in fiecare zi in care descopar ca elevii mei au mai invatat ceva, ca se bucura sa fie impreuna si considera scoala ca o a doua casa!
Fericirea cred ca e un termen care intruneste toate realizarile pe care le are o persoana in viata. Pentru munca noastra cred ca s-ar potrivi mai bine termenii: multumit, satisfacut ...
Mda... Profesorii din scoala noastra ne impun sa ii respectam, isa ei nu ne respecta pe noi. Sunt in cea mai inteligenta clasa din scoala, dar si din cea mai "cuminte", doar din cauza unora care nu au fost inca mutati disciplinar din mila profesorilor si din bunatatea dirigintei. Au fost iertati de prea multe ori si continua sa ne strice reputatia!!! Consider ca profesorii din scoala noastra acorda respect elevilor cand nu trebuie...
Insa* nu am observat greseala
Eu sunt fericită în fiecare zi pentru ca fac niste copii fericiti! Îmi place meseria si o fac cu mare drag...
Fericirea reală este indisolubil legată de confort. Simt plăcere când lucrez cu elevii mei, dar sunt trist când mă gândesc că cei care vor deveni profesori vor fi hărțuiți și împinși la periferia societății, deci nu pot fi fericit. Oare cine este vinovat? Politicienii? Bancherii? Sau profesorii care le-au dat acestor ”oameni” note de trecere la purtare!?
Eu sunt fericit la scoala si timpul petrecut cu elevii mei mi se pare o binecuvantare.Cu siguranta ca sunt multe de schimbat in sistem,dar aleg sa ma focalizez pe fiecare clipa in parte.
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.