De la conflict la colaborare, Prof. Felicia Perşunaru, Şc. cu cls I-VIII Găiseni, jud. Giurgiu

“Violenţa este arma celor slabi” (Mahatma Gandhi)

Încă de la începutul civilizaţiei, violenţa a fost o problemă majoră. E dificil să stopezi violenţa când istoria este plină de războaie între naţiuni care şi-au rezolvat conflictele într-un mod nu tocmai amiabil. Violenţa reprezintă o problemă atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru părinţi. O problemă care loveşte oriunde şi oricând.

Profesorul versus violenţa

Învăţându-i pe elevi cum să-şi rezolve conflictele pe cale amiabilă, atmosfera din şcoală este mult mai relaxată, profesorul nu va mai fi nevoit să facă pe poliţistul, având mai mult timp pentru a lucra cu elevii. Cum îi putem ajuta pe copii să devină nişte adulţi responsabili? Doar încurajându-i să se implice activ în propria educaţie. Ca profesor:   

• Fii un role model. Mass – media oferă mult prea multe modele negative, iar tinerii au nevoie să vadă un exemplu pozitiv. 
• Descurajează comportamentul negativ. Dacă vezi un elev care îşi bate joc de un coleg, opreşte-l imediat. De obicei, cei care deprind un comportament violent sunt cei care au fost astfel ridiculizaţi în trecut.
• Încurajează-i pe elevi să vorbească deschis despre violenţă. Fii deschis, rezervă-ţi timp pentru a discuta cu elevii tai despre problemele lor. O bună comunicare este esenţială în prevenirea violenţei.
• Organizează seminarii şi diverse activităţi centrate pe managementul conflictelor şi controlul furiei. Învaţă-i cum să-şi tempereze furia şi să îşi exprime sentimentele fără a apela la violenţă.
• Organizează campanii de conştientizare, implicând elevii în activităţi  anti-violenţă.
• Fii atent la semnalele care avertizează asupra unui apropiat act de violenţă : pierderea bruscă a interesului, obsesia pentru jocurile violente, depresie şi labilitate psihica, discuţii despre moarte şi aducerea unor arme în şcoală, violenţa împotriva animalelor.

O alternativă la metodele tradiţionale pentru combaterea violenţei este Peer mediation.  Această metodă presupune un “consilier” care asistă la discuţia dintre doi elevi aflaţi în conflict, menţinându-se imparțial. Este important ca părţile aflate în conflict să îşi dorească rezolvarea conflictului pe cale amiabilă în detrimentul  metodelor tradiţionale. Pentru început, un grup de elevi sunt selectaţi pentru a fi instruiţi ca peer mediators. Aceştia trebuie să fie reprezentativi pentru grupul din care fac parte, pot fi numiţi de către profesori sau prin vot, de către colegii lor. Acest grup de mediere poate fi organizat ca un club, coordonat de un profesor care va avea rolul de a plasa mediatorii în cazurile conflictuale. De asemenea, tot el se va ocupa de instruirea mediatorilor în vederea asimilării competenţelor de mediere. Medierea între părţile conflictuale se va încheia printr-un contract semnat de cei doi elevi aflaţi în conflict. Dacă acest contract este încălcat, se va relua medierea. Obiectivele acestei tehnici sunt ca elevii:

• să înţeleagă că problemele se pot rezolva prin discuţii.
• să identifice cauzele unui conflict.
• să analizeze conflicte din mai multe puncte de vedere, pentru a le  rezolva într-un mod satisfăcător.
• să utilizeze ascultarea activă şi limbajul neutru pentru a comunica eficient.
• să asculte puncte de vedere diferite.
• să-şi dezvolte gândirea critică şi creativă: în timpul procesului de soluţionare a conflictelor, elevii să genere soluţii creative. 

Astăzi, într-o lume tulburată şi nesigură, tinerii au nevoie să se raporteze la un model de succes şi astfel să urmeze un drum sigur, lipsit de violenţă.

Felicia Perşunaru
Profesor Limba şi literatura română
Şcoala cu clasele I - VIII Găiseni, judeţul Giurgiu