Managementul furiei pentru cadrele didactice, prof. Svetlana Schiţco, Lic. Teoretic “SPIRU HARET”, Chişinău

„În viaţă omul învaţă mai întâi să meargă şi să vorbească.
Mai târziu, el învaţă să stea pe loc şi să-şi ţină gura.” Marcel Pagnol

Indiferent că eşti părinte sau cadru didactic... eşti om, cu emoţiile şi posibilităţile mai ridicate, sau mai scăzute de gestionare a acestora. Nu există persoană care să fie total lipsită de sentimentul de furie. Ea este o caracteristică naturală a fiecărei personalităţi. Furia este o emoţie puternică. Ca orice emoţie, furia este un sentiment care, pînă la un punct, poate fi mobilizatoare şi constructivă, însă necontrolată, cînd depaşeşte aceasta limită, devine un factor autodistructiv, care ne poate face să ne pierdem controlul, abuz fizic şi auto-agresiune. Eşti profesor şi nu de puţine ori ai fost nevoit să „faci pe poliţistul” în clasă doar pentru că doi sau trei elevi nu erau cuminţi? Ai simţit de nenumărate ori cum te cuprinde furia, pentru că nu reuşeşti să îţi ţii lecţia cum ţi-ai dori, din cauza elevilor neastîmpăraţi? Găsim destui copii, care par ineducabili, şi pot reprezenta o adevărată provocare pentru profesor, sau chiar o adevărată pacoste pentru toţi ceilalţi. Furia poate să apară, pentru că profesorul nu a analizat sursa comportamentului copilului, sau pentru că o atribuie gresit, cred că ar trebui investigat de ce are un asemenea comportament. Pentru că el nu face neapărat obrăznicii  "pentru a ieşi în evidenţă". NU. El face asta pentru că, nu înţelege noţiunile pe care le predăm şi atunci nu-l interesează...In aşa cazuri e preferabil de revenit la paşii precedenţi, e util de incercat de explicat încă odată noţiunile principale, de recapitulat materia. Insă această modalitate nu intotdeauna este potrivită. Pe de o parte încerci să rezolvi problema cu elevul care nu înţelege, şi deseori nici nu vrea sa înţeleagă, pe de altă parte elevii care au înţeles, sînt nemulţumiţi că „batem pasul pe loc” şi „fără nici un folos”. Deseori se întîmplă să avem ore cu o clasă, în care, este de ajuns să existe o persoană, două, care permanent manifestă nemulţumiri, te poţi aştepta la ieşiri neprevăzute la ore, te simţi stresat, încordat, în aşteptare „ ce va mai fi astăzi?”, „iarăşi certuri?” sau poate „ totul va trece cu bine”. Eşti în aşteptarea acestor ore, te menţii în starea aceasta neplăcută de agitaţie, ca şi cînd am fi constant pe picior de război. După ce petreci orele cu aşa clase „ respiri uşurat, te simţi cu totul alt om, cînd reuşeşti să eviţi un conflict în care eşti tentată să te implici”. La  liceul nostru este  înstituit un regim de ordine şi disciplină, un regulament cu sancţiuni clare şi aplicate. Mă strădui să nu  folosesc violenţă faţă de elev. Profesorul care îşi manifestă respectul faţă de elevi face diferenţa dintre fermitate şi violenţă. Poţi fi un profesor ferm, care menţine controlul în relaţia cu elev, fără a recurge la violenţă verbală sau de alt fel. O lecţie calmă, liniştită este mult mai placută şi de folos şi elevului şi profesorului.

Furia arată intotdeauna că nevoile şi valorile noastre au fost încălcate. În spatele persoanei care pare dură, puternică, sigură pe ea se ascund durerea, frica, incertitudinea că nevoile ei vor fi incălcate, că valoarea sa personală nu va fi recunoscută. Ca şi în cazul unui iceberg, ceea ce se vede este doar o mică parte din întreg.. De aceea se poate spune că nu este greşit sa fim mînioşi. Dar este greşit să ne exprimăm acest sentiment într-un mod agresiv, insensibil sau inadecvat. Cînd o persoană işi manifestă faţă de noi furia o catalogăm automat ca fiind agresivă, rea, insensibilă, încăpăţînată. In realitate furia nu se disipează, ea se acumulează pînă cînd, ajungînd la un punct critic, se produce o adevarată explozie. Acumularea furiei poate duce la: atac de panica,  migrene, dureri de spate sau de stomac, probleme cardiace, simţim  bătăi de inimă foarte puternice, respiraţia devine mai dificilă, ne tremură mâinile, creşte temperatura corpului şi transpirăm mai tare. Aceste reacţii fiziologice sînt declanşate de eliberarea unor cantităţi mari de hormoni ai stresului, cum sînt adrenalina şi cortizolul. Aceste descărcări constante pot avea urmări  grave asupra sănătăţii. Câteva probleme de sănătate legate de necontrolarea adecvată a furiei sunt: dureri de cap, probleme de digestie şi dureri abdominale, insomnie,  anxietate şi depresie, probleme dermatologice, tensiune arterială crescută, boli somatice, precum diabet, ulcer."Furia este o nebunie scurtă", dar din pacate, de multe ori nu e scurtă. Există conflicte care ajung să ne consume cronic, furiea este un factor de stres enorm. Este necesar să învăţăm folosirea furiei în scop pozitiv, să învăţăm cum să ne calmăm şi să dispersăm emoţiile negative, să o  transformăm într-o forţă motivaţională puternică. Dacă am renunţă la furie, ar fi că şi cand am şterge cu buretele respectiva greşeală. Iar acest lucru e inacceptabil, pentru că ea exista! Oboseala după o zi de muncă, stresul şi graba fac din gestionarea furiei o misiune aproape imposibilă. Multe persoane îşi exprimă furia în moduri nocive, nu îşi pot controla furia aproape deloc, iar aceasta tinde să se materializeze în abuz fizic şi violenţă, şi aceste persoane ajung să se izoleze de prieteni şi familie. Reprimarea furiei: furia este o emoţie normală şi naturală; unele persoane însă, consideră că furia este o emoţie "rea" şi "nepotrivită" şi aleg să o reprime. Totuşi, furia neexprimată într-un mod adecvat, se poate transforma în depresie şi/sau anxietate şi această furie acumulată şi neexprimată se poate revărsa asupra unor fiinţe nevinovate, cum sunt copiii sau animalele din casă.

Cîteva soluţii pentru profesori ce ţin de mănăgementul furiei ar putea fi: Schimbări în modul de predare. In loc să încercăm să schimbăm comportamentul copilului, cadrul didactic trebuie  să încerce să schimbe ceva în modul de predare şi de disciplinare a copiilor.  In asa cazuri, eu mai întîi mă gîndesc, ce greşala am comis eu ca profesor? Se pot stabili încă de la început un set de reguli împreună cu elevii din clasa respectivă, precum şi un sistem de recompense şi sancţiuni în cazul respectării/nerespectării acestora. Ignorarea atitudinii sau comportamentului copilului. Caută sa identifici elevii din clasă care sînt atenţi şi cere-le sa participe la lecţie, sau continuă să predai pur şi simplu. Dacă nu primeşte atenţie din partea cadrului didactic, este posibil ca elevul să renunţe la comportamentul său. Câteva recomandări pentru calmare: a)învăţaţi să vă relaxaţi; b)aveţi încredere în dvs. şi obţineţi încrederea celorlalţi; c)învăţaţi să ascultaţi – uneori lipsa de comunicare duce la situaţii confuze; d)trăiţi fiecare zi ca şi cum ar fi ultima zi din viaţa dvs. şi atunci realizaţi că este mai bine să o trăiţi într-un mod pozitiv; e)învăţaţi iertarea. Furia o lasam la uşa scolii: cooperarea, negocierea conflictelor, toleranţa, echilibrul, autocontrolul, consecventa işi vor spune cuvantul. Într-un final, vom ajunge să ne simţim cu un cap mai sus decat restul lumii, mai calme, mai sigure pe noi, şi, ca prin minune, totul va mege mai bine. Elevul trebuie să fie  apreciat pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce poate, sau nu poate să facă. Profesorul trebuie să ee în consideraţie părerea elevului şi nu să-şi impună autoritatea. Respectul faţă de copil se manifestă şi prin evitarea violentei fizice sau verbale faţă de acesta. Trebuie permanent să nu uităm că pentru a-l învăţa pe elev respectul este bine să manifesti respectul faţă de el. Să-i explicăm, că viaţa este un şir de experienţe plăcute, sau neplăcute asupra cărora poţi avea un control. Ei învaţă mult din reacţiile învăţătorului, în funcţie de intensitatea şi forma lor: contact vizual, gesturi, intonaţia cuvintelor, tonalitate afectivă asociată. Consider că dacă respecţi elevul vei fi şi tu respectat. Aceste aspecte sînt esenţiale în relaţia profesor –elev. Sigur că schimbarile acestea nu se pot petrece peste noapte, dar pe cele mai mărunte dintre ele le poti face chiar de astazi. E primul pas pe care-l poţi face ca să-ţi cultivi o stare de buna dispozitie permanentă. Noi trebuie  Să NE IUBIM ELEVII  şi să le aflăm nemulţumirile, să-i înţelegem şi crizele de furie se vor rări.  Atunci ne vom face corect meseria!!!

Oamenii experimentează furia în mod diferit – ceea ce pentru unii este enervant, pentru alţii este doar iritant sau nu are nici un efect. De multe ori, comportamentele copilului produc profesorului emoţii de furie, pe care le este greu să o controleze. Reacţiile  sînt atunci de a ţipa la copil, de a-l brusca sau de a-l pedepsi, fără ca acestea să fie soluţii pe termen lung la problemele cu care se confruntă. Sînt de o alta parere, la ore prefer să  adopt strategia "haz de necaz", să tratez cu umor majoritatea situaţiilor dificile, şi să evit astfel să mă enervez. La ora, cînd nu  reuşesc să petrec normal lecţia  din cauza elevilor neatenţi, neascultatori, neastampăraţi, e de ajuns să transform totul in glumă: “Nu îţi incurc? Să-ţi ajut? Vorbim mai încet că încurcăm Sandei şi lui Ion!” La ora de evaluare, ca să evit copierea, de asemenea transform totul in glumă:     ”Maria, o să se întindă şi sucească gîtul!”  Reacţia este imediată, si cu un efect  pozitiv MINUNAT!! Învăţaţi să zambiţi mai des. Pentru voi inşivă. Nu veţi deveni o persoană indiferentă, ci doar una care ştie să-şi gestioneze mai bine stresul. E mult mai sănătos, plăcut să  folosim umorul,  să învăţăm să râdem de propriile greşeli – este cel mai bun medicament. Va cer sa faceti un gest: zambiţi! Schitaţi cu buzele un zambet şi încercaţi să-l simţiţi pe chipul vostru. Nu-i aşa ca v-aţi putea schimba dispoziţia printr-un singur gest? Nu renunţa la umor !!! Si nu uita că zîmbetul  îl ai la tine oriunde ai merge, oricînd!

Cu deosebită placere petrec orele cu majoritatea claselor  la liceul “Spiru Haret”  din Chişinău, şi primesc o satisfacţie enormă din procesul de predare-învăţare cu majoritatea elevilor din liceu, care posedă un nivel înalt de inteligenţă, un potenţial înalt, şi o dorinţă mare de a acumula  cunostinţe noi,  şi ma bucur foarte mult, ca la orele de informatica, pe parcursul a 32 ani de activitate, am avut cel mult 5% din momentele de furie expuse mai sus, iar 95% procente din ore le-am petrecut calm, linistit, cu plăcere, cu satisfacţie faţă de ceia ce mi-a hărăzit bunul DUMNEZEU a le da cunostinţe TRAINICE discipolilor, şi de ai respecta, stima şi “IUBI!!!” Ce poate fi  o mai mare apreciere, şi să-ţi aducă mai mare plăcere şi satisfacţie că nu ai “TRAIT VIAŢA ÎNZĂDAR” decît un simplu “MULŢUMESC PENTRU LECŢIE” din partea majoriţătii elevilor la sfirsitul fiecarei lecţii!!!!

Svetlana Schiţco profesoară de Informatică–grad didactic superior
Liceul Teoretic “SPIRU HARET” Chişinău