Alternativa educaţională Waldorf

Secolul XXI este caracterizat de profunde şi rapide schimbări ale societăţii. Educaţia trebuie să vină în ajutorul omului prin orientarea şcolii spre o modalitate nouă de învăţare care să-i asigure individului posibilitatea de a răspunde unor evenimente neprevăzute.

Alternativele educaţionale sunt variante de organizare şcolară, care propun modificări ale anumitor aspecte legate de formele oficiale de organizare a activităţii instructiv-educative.

Pedagogia de reformă internaţională ne oferă mai multe alternative educaţionale, alternative abordate şi în învăţământul românesc: Waldorf, Step by step, pedagogia dramatică, Freinet, Maria Moutessori, noile educaţii.

Pedagogia Waldorf – Germania

Şcoala Waldorf a fost prima şcoală care a propus o alternativă sistemului educaţional clasic. A fost întemeiată de Rudolf Steiner la Stuttgart. În România după anul 1991 Ministerul Educaţiei şi Cercetării a aprobat introducerea pedagogiei Waldorf ca alternativă educaţională.

Fiind o alternativă educaţionala, pedagogia Waldorf îl are în central procesului educaţiei pe elev, şcolarizarea fiind interesantă şi neconstrângătoare, dorindu-se educarea omului în ansamblul său cognitive, artistic, şi în domeniul manualităţii. Particularităţile învăţământului Waldorf sunt centrate pe următoarele domenii: ; o şcoală fără manuale; caietele şi instrumentele de scris; ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice; o şcoală fără note; conducerea clasei de către învăţător, dincolo de cls. AIV-a; conducere colegială; materii şi activităţi specifice, importanta ritmului- referindu- se la faptul că un curs de 2 ore, adică ritmul orei, se adresează voinţei, intelectului şi simţirii având o parte ritmică, o parte cognitivă şi o parte de poveste. Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia şi a celor artistice şi practice în cea de a doua parte. Iar ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic între orele 8 şi 10 sunt studiate materiile principale. Învăţarea în epoci -materiile cognitive sunt studiate în epoci: o clasă studiază, de exemplu, fizică, zilnic, primele două ore fără pauză, timp de 2-4 săptămâni;

Disciplinele şcolare nu sunt private ca scop în sine, ci ca mijloc educaţional, elevii fiind implicaţii în soluţionarea problemelor şi participa la realizarea proiectelor, în această şcoala nu existe note sau calificative, elevii învaţă pentru a realiza lucrări cât mai bune în timpul evaluărilor continue, nu de frica notelor. Totul se bazează pe interes de învăţare, nu pe presiune exterioară.

Pedagogia Waldorf urmăreşte să dezvolte personalitatea copilului în ansamblul ei şi să îşi orienteze oferta de predare în funcţie de particularităţile diferitelor trepte de vârstă şi de cerinţele acestor trepte. Ia nu este orientată spre oferirea unei anumite pregătiri profesionale înguste sau a unei specializări. Pedagogia Waldorf se bazează şi funcţionează pe baza unui număr de 7 principii pedagogice. Principiul fundamental este abordarea integrală a fiinţei umane conform cu specificul vârstei şi având ca ţel dezvoltarea personalităţii copilului. Principiul educaţiei permanente se referă la faptul că educaţia începe odată cu naşterea fiinţei umane şi devine o dimensiune a existenţei sale pe parcursul întregii vieţi. Principiul organizării ritmice a situaţiei educaţionale-aceasta organizare ritmică este reflectată în pedagogia Waldorf prin planificarea pe "epoci de studiu". Crearea unui ambient adecvat obiectivelor este cel de-al patrulea principiu, în timp ce principiul asigurării unui echilibru între teorie şi practica are în vedere obiectivul pedagogiei Waldorf de a forma şi dezvolta elevul nu doar din punct de vedere cognitiv, ci şi din punct de vedere volitiv. Principiul predării artistice se referă la faptul că predarea este considerată o artă şi este profesata ca atare, astfel încât în faza liceală elevul să fie apt de a dezvolta o gândire cu un înalt grad de abstractizare. Principiul predării în imagini care se referă la nevoia de "imagini vii" a copilului de vârsta şcolara mică.

Conţinuturile predate se elaborează progresiv, acestea reflecta necesităţile elevilor fiind adaptate la cerinţele lor, deciziile sunt luate nu doar de profesor, nefiind doar ierarhica şi centralizata ca în învăţământul tradiţional, participanţii decid împreună. De asemenea nu există un manual unic, elevii au datoria să se documenteze din mai multe surse în studiul unei teme. Pentru a-i ajuta pe elevi în a concura într-o lume multiculturală, diferenţele de cultură şi individuale nu sunt ignorate, în acest sens, elevii sunt consideraţi individualităţi şi acceptaţi fără nici o prejudecată socială, religioasă, de sex, de rasă sau de orice alt fel.

Clasa reprezintă unitatea funcţională, în care sunt reuniţi elevi de aceeaşi vârstă, componenţa unei clase nu se modifică în timp. Esenţa este considerată relaţia elev-profesor. Profesorul ţine legătura cu părinţii elevilor, astfel încât activitatea sa pedagogică are o caracteristică mai personală. Timp de 8 ani profesorul predă mai multe discipline şi transmite trăiri, pentru a descoperii vocaţiile şi slăbiciunile elevilor „scopul său nu este o materie, nici toate materiile, ci clasă”. Începând cu clasa IX –a toate materiile urmează să fie predate de profesori specialişti. Profesorul predă materia cu cuvinte proprii, fără a recurge la cărţi didactice, iar elevii îşi confecţionează propriile cărţi, adică nişte caiete bine alcătuite şi ilustrate, care conţin esenţialul lecţiei predate, redat pe baza memoriei, astfel fiecare caiet are amprenta personalităţii autorului.

Evaluarea în şcolile Waldorf nu se bazează pe probe, teste sau examene, ci are în vedere toţi factorii ce permit să fie evaluată personalitatea elevului: scrisul, dedicaţia, forma, fantezia, logica şi flexibilitatea gândirii, stilul, ortografia, desigur, cunoştinţele reale, observând sistematic elevul, colectivul de elevi pe tot parcursul zilei. Cadrele didactice sunt ajutate să-şi dezvolte abilităţile de observare fină a fiecărui copil nu doar din punctul de vedere al volumului de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi însuşit de acesta, ci şi din punct de vedere atitudinal şi comportamental. La cererea autorităţilor din învăţământ, şcoala face o evaluare cantitativă, pe care o menţine secretă şi o oferă elevului sau părinţilor numai în momentul în care se încheie studiile.

Materia este aceeaşi, însă felul în care percepe dascălii educaţia sădeşte în sufletul tânărului alte posibilităţi, care se manifestă din plin în clasele XI-XII. Dascălii acestor scoli susţin că ei au elemente de pedagogie în plus faţă de profesorii din tradiţional. De asemenea încurajează elevii să realizeze lucruri frumoase împreună, pentru că elevii să respecte grupul din care fac parte şi să îşi dorească să facă parte din acel grup. De aceea profesorii din aceste şcolii se implica activ căutând mereu să atragă elevii în a face noi descoperiri, se încearcă să acorde viaţa materiei, şi mai ales se pune accentual pe practică. Aici poate să descopere lumea înconjurătoare din mai multe perspective: ştiinţifice, artistice şi tehnic-meşteşugăreşti. Importantă este aici cunoaşterea şi socializarea, mai puţin competiţia şi izolarea. Este important să înveţe să cânte la un instrument muzical, să participe la sărbători în colectivitate şi să aibă posibilitatea unei relaţii umane fireşti cu educatorii lui, să se simtă înţeles şi tratat cu atenţie.

Deşi curriculum-ul Waldorf este conceput astfel încât la fiecare final de ciclu de învăţământ elevii să deţină cel puţin acelaşi volum de cunoştinţe ca şi cei din învăţământul tradiţional, totuşi intre părinţi există păreri contradictorii cu privire la beneficiile şcolii Waldorf. Unii susţin că au fost nevoiţi să îşi mute copii într-o şcoală de tip tradiţional, dup ace au observat că cunoştintele teoretice ale copiilor lor este mediocre, alţii susţin că cursurile se ţine în gălăgie, şi cadrele didactice nu reuşesc să aibă control asupra copiilor. Partea adverse afirma că învăţământul Waldorf este un succes, aceşti părinţi fiind mândrii de copii lor care obţin note mari la bacalaureat, de multe ori mai mari decât elevii din învăţământul de stat.

Consider că fiecare părinte ar trebui să se intereseze despre învăţământ, cel tradiţional şi variantele alternative, să caute păreri obiective şi chiar să vadă cum funcţionează aceste forme de învăţământ, şi în urma datelor obţinute să îşi înscrie copilul acolo unde doreşte. Dar indiferent de tipul de şcoală ales pentru copil părintele are datoria să parcurgă împreună cu copilul său treptele şcolarizării.

În concluzie, sistemele de educare netradiţionale, flexibile sunt gata să ajute copii să se dezvolte natural şi încearcă să dezvolte în copii valoarea viitorului om matur şi să pună în lumina calităţile acestuia care sunt descoperite din fragedă copilărie. Pedagogia Waldorf cunoaşte bine şi profund copilul şi are perfecţiunea unei metode care a devenit ştiinţă.

BIBLIOGRAFIE:

1. Bernat, E. S., (2003), Tehnica învăţării eficiente, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
2. Cerghit, I., (2003), Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Aramis, Bucureşti;
3. Eller, H., (2001), Învăţătorul de la şcoala Waldorf, Ed. Triade, Cluj;
4. Felea, Gh., (2002), Alternativele educaţionale din România, Editura Triade, Cluj- Napoca;

Prof. Psihopedagog Martinconi Noemi,
Centrul de Resurse şi Asistenţă Educaţională "Speranţa" Timişoara