Tinerii fata in fat cu educatia

Tinerii față în față cu educația
Rezumat: Eseul este rezultatul unei conversații elev-profesor pe tema educației și despre ceea ce implică acest proces în vederea integrării omului în societate. Sunt prezentate aspecte fără de care “ educația “ nu ar putea fi considerată o condiție pentru a deveni un om de calitate. Eseul face referire la tema “ Educația în societate “ și la tema “ Educația permanentă .
În rândurile ce vor urma am să vă împărtășesc doar câteva dintre valorile de necontestat ale educației, așa cum au fost descoperite și definite de către cei cărora noi, profesorii, ne adresăm zi de zi și pe care încercăm să-i pregătim pentru drumul lung și sinuos al vieții. Această idee, de a vorbi tocmai despre educație, s-a conturat în timp ce încercam să găsim împreună cât mai multe cuvinte care să conțină un hiat. Pentru că toate grupele de elevi au dat exemplu și cuvântul „ e-du-ca-ți-e „ , m-am gândit că este un termen care îi preocupă pe învățăcei. Am încercat să definesc termenul folosindu-mă de DEX: “ Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului”. Ca orice definiție științifică, nici aceasta nu a determinat elevii să aibă o mimică fericită și mai ales, care să-mi transmită că au înțeles rolul educației în viața lor. În consecință m-am gândit la un alt mod prin care să-i determin să înțeleagă ce îi trebuie unui copil sau unui tânăr în viitor – matur, pentru a se aprecia cu termenul “ educat “. Astfel, am pus într-un bol cuvinte scrise pe hârtie viu colorată, așa încât să ne conducă spre termenul de “ educație “. Copiii, încântați de provocare, au ales din bol ceea ce prin culoare le-a încântat ochii. Cuvântul ETICĂ a spart gheața. Sinonimul său, morală, i-a determinat pe copii să se gândească la: cinste, cumințenie, cumpătare, condescendență, ținută. Un enunț copilăresc a început să facă lunimă: “ A fi cinstit înseamnă să nu ne mințim părinții, să nu râvnim la bunurile altuia, să recunoaștem când greșim”. Dar, și următorul enunț a prins contur: “ A fi cumpătat înseamnă să vorbim atunci când suntem solicitați, să avem măsură în toate, să judecăm înainte de a răspunde “. Aș adăuga că, a-i înțelege pe cei din jurul nostru înseamnă condescendență. Următorul termen ales a fost DEONTOLOGIE. Recunosc faptul că, fiind un termen neologic, am făcut tot posibilul, ca elevii să-l ințeleagă din punct de vedere semantic. Astfel, nu le-a fost greu să identifice conexiuni între acest termen și: comportament, respect, conștinciozitate, corectitudine, dăruire, distincție.
Am reținut dintre afirmațiile copiilor, formulări ca: “ Deocamdată profesia noastră este cea de elev. Ca să fim profesioniști trebuie să-i respectăm pe cei din jur, prin comportamentul nostru de zi cu zi și prin corectitudine față de actuala noastră …preocupare, adică să ne facem conștiincios temele, să ne autoevaluăm corect, să nu lipsim, să nu întârziem la ore, să participăm la activități recreative și mai ales să reușim să folosim în practica zilnică ceea ce învățăm”.
Și … știm bine că, dacă există dăruire din partea copiilor, dar și a părinților, toate aceste enunțuri explicative ale elevilor pot deveni realitate. Să ghicim care ar putea fi următorul termen, o rudă apropiată a educației de altfel. Începe cu U și sinonimul este “solidaritate”. Desigur, termenul selectat este UNITATE. Copiii au înțeles că trebuie să fie uniți pentru a realiza ceva durabil. Ei s-au gândit că, atunci când lucrează pe grupe obțin mai repede răspunsurile, care de cele mai multe ori sunt de calitate. Se ajunge la asemenea performanțe în cazul în care participanții la realizarea unui produs sunt bine pregătiți, dispuși să-și împartă cunoștiințele cu ceilalți, prompți și condescendenți față de cei care au un nivel mediu. A fi solidar înseamnă și a fi dispus să-i ajuți pe ceilalți. Toate acestea înseamnă educație. Următorul termen asupra căruia elevii s-au concentrat a fost CULTURA. Se pare că acest cuvânt le este familiar pentru că ei știu despre școala pe care o frecventează că este de „cultură generală”. Așadar, în urma absolvirii, cunoștiințele lor îi vor ajuta să se îndrepte către domeniul dorit. Iată câteva opinii ale unor elevi despre cultură: “Este cult numai cel care știe de unde vine și încotro se îndreaptă”, “ Este cult omul, care posedă cunoștiințe variate în domenii diferite”. Să ne reamintim spusele lui Marin Preda despre cultură și să reflectăm asupra lor: “ Omul de cultură este acela care transformă haosul în coșmar”. Nu putem să nu amintim dorințele culinare ale lui George Călinescu, transformate în metafore ce definesc noțiunea de „cultură”. “ Decât să mănânc șuncă într-o țară fără statui, prefer să mă hrănesc cu măsline pe Acropole”. Următorul termen ales la întâmplare de către elevi este AUTODIDACT. Referindu-ne la acest termen să ne gândim că nivelul de cultură al unei persoane se poate măsura și după felul în care își planifică timpul liber. Am pornit discuția despre acest termen reflectând asupra unei afirmații aparținând lui Lucian Blaga: “ Pierderea de timp este tot atât de periculoasă ca analfabetismul sau ignoranța” Am hotărât împreună cu elevii că, tot ceea ce facem în timpul liber ne va defini personalitatea. Să avem activități din care să învățăm lucruri care ne vor fi de folos este dorința fiecăruia dintre noi. Sau … ar trebui să fie! Astfel, fără a avea un profesor alături, tânărul care își dorește să știe, va folosi timpul său liber în acest sens. El va strânge informații privind domeniile preferate din: cărți, filme, piese de teatru, expoziții, de pe internet. Astfel va constata la un moment dat că este un autodidact și că modul în care și-a petrecut timpul liber a coincis cu dorințele sale de a cunoaște mai mult. Putem fi autodidacți pentru că, după cum a afirmat si Seneca: “ Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm”. A fi autodidact înseamnă până la urmă, a te autoevalua în timpul liber. Simțind parcă apropierea sfârșitului discuției noastre despre educație, următorul termen a fost cel care a ieșit la lumină din bolul plin de surprize. Cuvântul norocos a fost ȚARĂ. Este un cuvânt norocos pentru că vom vorbi despre el, gândindu-ne să-l raportăm la educație. Tinerii mei colaboratori, în încercarea de a defini EDUCAȚIA, au înțeles că a fi educat înseamnă și a-ți iubi locul în care ai văzut lumina zilei, în care ai trăit prima iubire, în care ai avut dezamăgiri și reușite, care, de fapt, îți oferă identitatea.
Astfel, Eminescu, un mare patriot, afirma: “ Sămânța din care a răsărit acest popor e nobilă și nu va pieri decât atunci când românii vor uita noblețea seminței lor” A fi iubitor de țară înseamnă a o respecta atunci când este zdruncinată de ploi și furtuni, ca și atunci când este învăluită în razele binefăcătoare ale soarelui. Întrebând retoric, Alecu Russo a făcut o descriere fără pereche a țării noastre: “ Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pe pământ? Care alta se îmbogățește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate? “ Un ultim termen legat de educație a fost adăugat de un elev, care a pus o întrebare despre o sintagmă ce îl frământa odată cu studierea romanului “Baltagul” de Mihail Sadoveanu- “ Avea legătură cu educația drumul inițiatic al lui Gheorghiță? “ Sigur că, termenul de INIȚIERE a fost alăturat celorlalte și elevii au ajuns la concluzia că, pentru a te putea descurca onorabil în viață, trebuie să ai o bază pe care ți-o construiești învățând de la alții, fiind pus în situații limită pe care trebuie să le rezolvi, lovindu-te de obstacole pe care ești nevoit să le depășești. Primești astfel o educație inițiatică, fără stilou, fără caiete, fără cărți, ci doar având în față viața, precum a avut-o și Gheorghiță, personajul nostru. Pentru că, în final fie spus, viața este cel mai de preț EDUCATOR, iar noi trebuie să-l apreciem și să-l respectăm atâta timp cât îl avem ca model.
Prof. Soare Carmen Violeta