Tangram – “Pătratul magic” al performanţei

Tangram – “Pătratul magic” al performanţei
Crişan Mariana Viorica
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Coşeiu, Coşeiu, Sălaj
Tangram, denumit şi „pătratul magic”, este un vechi joc
chinezesc care stimulează imaginaţia şi logica. Constă dintr-un
pătrat secţionat în şapte piese: cinci triunghiuri, un pătrat
şi un paralelogram. Reordonate, aceste şapte figuri geometrice pot
forma pâna la 1600 imagini diferite reprezentând animale, păsari,
oameni şi multe altele.
Obiectivul jocului este de a forma o imagine unică folosind toate
cele şapte piese.
Obiectivul jocului a devenit şi unul dintre obiectivele mele în
cadrul orelor de matematică. Fiecare clasă şi fiecare elev are
obiective şi necesităţi diferite pentru a ajunge la performanţa
dorită.
Practica m-a condus spre perceperea performanţei ca un tangram
având ca piese:
cunoştinţele, deprinderile, atitudinea, resursele - instrumentele,
strategia, mediul şi antrenamentul.
Performanţa, ca şi tangramul, este definită doar de prezenţa şi
utilizarea concomitentă a tuturor celor şapte elemente, iar în
cazul absenţei unui element obţinerea performanţei optime se
reduce, deci performanţa depinde de fiecare dintre cele şapte
piese dar mai ales de modul de "aranjare" a acestora. Nivelul
performanţei depinde de fiecare dintre aceşti factori şi de toţi
la un loc, însă unul dintre ei deţine o importanţă majoritară:
atitudinea.
Cunoştinţele reprezintă totalitatea noţiunilor, ideilor,
informaţiilor matematice pe care le are elevul şi care se
acumulează treptat prin studiu, învăţare şi experimentare.
Acestea pot fi fundamentale, generale şi specific, iar acumularea
şi dezvoltarea acestor cunoştinţe se poate realiza prin: studiul
individual, experimentare individuală, participare la cercuri de
matematică pe anumite teme, participare la concursuri, lucrul în
echipă.
Deprinderile reprezintă priceperea şi dexteritatea
însuşite de-a lungul timpului într-o
activitate anume. Din categoria deprinderilor fac parte aptitudinile
şi abilităţile. Şi acestea pot fi fundamentale, generale şi
specific, iar dintre activităţile de dezvoltare a abilităţilor
amintim: studiul individual, experimentare individuală, participare
la competiţii matematice, lucrul în echipă.
Atitudinea reprezintă felul de a fi sau de a se comporta,
reprezentând adesea o anumită concepţie despre viaţă sau
şcoală, este proiecţia, sub forma gândurilor, sentimentelor şi
faptelor, a ceea ce este mai profund într-o persoana: principii,
valori, credinţe. Tocmai din acest motiv, reprezintă "partea" cel
mai greu de influenţat, de modelat şi aproape imposibil de
modificat din exterior. Atitudinea elevului poate fi însă
modelată prin următoarele activităţi: introspecţie şi
autoanaliză, studiul individual, modelare personală, participarea
la programe de dezvoltare personal şi consiliere, etc.
Resursele şi instrumentele de lucru reprezintă acele mijloace care
facilitează, uneori chiar condiţionează realizarea unei
activităţi mai ales pentru cele practice, optimizând rezultatele
ce pot fi obţinute, influenţând în mare măsură obţinerea
performanţelor dorite la disciplina matematică. Dintre
activităţile de asigurare/dezvoltare a resurselor/instrumentelor
necesare amintim: utilizare optimă a resurselor disponibile (puse
la dispoziţie de şcoală), iniţiativă în conceperea şi
dezvoltarea de instrumente la nivel individual, achiziţionarea de
instrumente.
Strategia reprezintă arta de a folosi toate mijloacele disponibile
în vederea asigurării succesului într-o activitate, a
performanţei şcolare pentru disciplina matematică. Aceste
strategii depind atât de experienţa cadrului didactic care predă
această disciplină dar şi de cultura organizaţională care
trbuie să încurajeze elevul în direcţia conştientizării şi
optimizării strategiilor individuale de lucru.
Evaluat în contextul performanţei şcolare, mediul reprezintă
complexul tuturor factorilor materiali şi morali care afecteaza
starea de spirit, de concentrare, comportamentul, dezvoltarea şi
implicarea elevului în realizarea obiectivelor propuse. Astfel
şcoala trebuie să asigurare factorii esenţiali pentru
desfăşurarea activităţilor în condiţii optime (timp, spaţiu,
lumină, zgomot etc.), amenajare ambientală pentru potenţarea
aptitudinilor şi abilităţilor specific activităţilor care
trebuie desfăşurate.
Antrenamentul constă într-un proces complex şi sistematic de
pregătire în scopul obţinerii performanţei dorite. Se poate baza
pe o serie de exerciţii matematice pentru pregatirea elevului
realizând antrenamente individuale sau în echipă.
Deşi atitudinea este factorul /piesa cu rolul cel mai important,
există şi alţi factori /piese al căror rol este controversat şi
anume mediul extern. De obicei elevul are tendinţa de a maximiza
efectul acestuia atunci când este vorba de un eşec şi de a-i
minimiza influenţele atunci când vorbim despre un succes şcolar,
de obţinerea unei performanţe la discilpina matematică, una
dintre disciplinele iportante care se studiază din primii ani de
şcoală. Elevul ratează din cauza condiţiilor nepotrivite de
studiu, a neimplicării, a colegilor dezinteresaţi, a concurenţei,
etc. Reuşita elevului este cauzată însă datorită competenţei
sale şi mai puţin datorită factorilor mai sus amintiţi.
Înţelepciunea constă în a te bucura şi folosi plusurile oferite
de mediu, încercând, în acelaşi timp să găseşti soluţiile
care să contrabalanseze minusurile acestuia.
Privind în acest sens pentru a obţine performanţe
şcolare elevul trebuie să-şi faciliteze dezvoltarea, optimizarea
şi utilizarea optimă a tuturor elementelor disponibile, a tuturor
piselor din jocul tangram: cunoştinţele, deprinderile, atitudinea,
resursele - instrumentele, strategia, mediul şi antrenamentul,
acordând o atentie deosebită atitudinii care poate genera
inventivitatea de a înlocui elementele uneori lipsă, sau poate
împiedica accesarea şi utilizarea elementelor disponibile.