Strategii pentru autoevaluare

Strategii pentru autoevaluare
Popa Mihaela-Loredana,
Școala Gimnazială nr. 3, sat Popeni, Zorleni, Vaslui

O modalitate de evaluare cu largi valenţe formative o constituie autoevaluarea elevilor. Elevul are nevoie să se autocunoască, fapt cu multiple implicaţii în plan motivaţional. El trebuie să aibă un program propriu de învăţare, să se autoaprecieze şi să şi pună învaloare propriile atitudini.
Sarcina cadrului didactic este de a pregăti elevii pentru autoevaluare, de a-i face să înţeleagă criteriile după care îşi apreciază propria activitate.Informaţiile obţinute în urma autoevaluării pot fi folosite pentru a le compara cu cele ale colegilor, pentru a le prezenta periodic părinţilor şi pentru a-şi completa portofoliul său .
Autoevaluarea este un element esențial din procesul de evaluare și ajută elevul să se orienteze într-un domeniu dat; îi oferă informații despre ce a realizat și ce trebuie să mai realizeze. La fel de important este faptul că, atunci când elevii participă la activități de autoevaluare, au ocazia de a reflecta la modul în care învață și în ce fel învață cel mai eficient; de exemplu, elevii își dezvoltă abilitățile metacognitive. Nu doar elevii au de câștigat de pe urma autoevaluării, ci și profesorii, care obțin la fel de multe beneficii din reflecție precum elevii lor.
Noua metodologie didactică pune accentul pe metodele care sporesc potenţialul intelectual al elevilor, duc la o eficienţă formativă maximă şi în acelaşi timp şi la reglarea procesului educaţional.
Obiectivitatea autoevaluării reprezintă condiţia primordială pentru manifestarea adecvată a funcţiilor specifice acestui proces şi pe de altă parte faptul că această obiectivitate constituie premisa de principiu în realizarea congruenţei între evaluarea didactică a profesorului şi demersul de autoevaluare al elevului.
Autoevaluarea este posibilă şi necesară, întrucât serveşte cunoaşterii (perceperii) de sine (autocunoaşterii) şi dezvoltării conştiinţei de sine (autoconştiinţei), două aspecte esenţiale ale subiectului, care se unesc şi funcţionează în Eul concret. Şi, astfel, cu timpul, autoevaluarea va da fiecăruia posibilitatea să descopere sensul propriei valori, premisă necesară oricărei depăşiri, o disponibilitate, privită în perspectiva educaţiei permanente, care presupune angajarea individului atât în procesul propriei formări, cât şi în acţiunea de evaluare a propriei formări pentru a deveni capabil de autoperfecţionare.
Utilizarea modelelor este o tehnicã valoroasã care ajutã elevii sã-și dezvolte abilitãțile de autoevaluare. Elevii primesc un model/exemplu care îi ajutã sã se autoevalueze. Modelele/exemplele pot fi utilizate la diferite niveluri în întregul proces de predare și învãțare.
Abilitãțile de formulare a întrebãrilor
Profesorii utilizeazã abilitãțile de formulare a întrebãrilor ca parte a procesului de încurajare a elevilor sã gândeascã la toate nivelurile, de la cunoștințele de bazã pânã la gândirea evaluativã și analiticã. Din moment ce ne utilizãm abilitãțile de formulare a întrebãrilor pentru a obține informații la orice nivel, trebuie sã ne gândim și la modalitãțile în care elevii pot fi învãțați sã-și dezvolte singuri aceste abilitãți.
O datã cu dezvoltarea abilitãților de formulare a unor întrebãri care necesitã rãspunsuri mai complexe (iar elevii sunt capabili sã realizeze acest lucru), elevii vor utiliza un nivel de gândire mai înalt. Elevii încep sã gãseascã soluții diferite la problemele identificate și încep sã formuleze propriile lor întrebãri – încep sã utilizeze metacogniția.
Organizatorii cognitivi / grafici
Organizatorii grafici sunt utili în dezvoltarea tuturor abilităţilor de auto-evaluare pentru elevi la toate nivelurile. Capacitatea de auto-evaluare nu vine de la sine. Trebuie învăţată, iar prin exersare, elevii vor utiliza singuri organizatorii grafici. Exemplele de mai jos au fost extrase din clase primare şi gimnaziale. Există multe moduri în care profesorii/învăţătorii sprijină elevii să reflecteze în mod activ la natura propriei activităţi. Una dintre tehnici este utilizarea „organizatorilor grafici”, instrumente cu ajutorul cărora elevii se pot auto-evalua.
Unul dintre cei mai cunoscuţi organizatori grafici este Grila SVI (engleză KWL) elaborată prima dată de Donna Oggle. Grilele SVI pot fi utilizate la începutul unui „subiect” pentru a permite elevilor să-şi organizeze propriul proces de învăţare. Înainte de a începe cercetarea, elevii identifică ceea ce ştiu deja, ceea ce vor să înveţe, iar mai târziu vor nota ceea ce au învăţat. Se mai poate adăuga o coloană în plus, în care elevii vor nota cum vor afla informaţiile necesare.
Alți organizatori grafici:
Semaforul
Degetul sus/ degetul jos
Parteneri de discuție
Hârtiuțe adezive
Rețea
Triunghiuri
Reflecția asupra capacitãții de a completa lacunele identificate în procesul de învãțare
Capacitatea de a completa lacunele care existã în procesul de învãțare se materializeazã prin coerența și continuitatea procesului de învãțare. Pentru a atinge acest stadiu, elevii trebuie sã înțeleagã foarte clar urmãtoarele:
- obiectivele de învãțare;
- criteriile în raport cu care li se evalueazã activitatea (standarde de performanțã).
Doar dupã ce elevii cunosc cele de mai sus vor fi capabili sã:
- identifice propriile realizãri în raport cu obiectivele de învãțare și standardele de performanțã;
- recunoascã aspectele care necesitã îmbunãtãțiri;
- organizeze propriul plan de îmbunătățire.
Parteneri de rãspuns
În timpul acestei activitãți elevii își oferã unul altuia feedback în perechi. Elevii își aleg câte un partener cu care sã discute despre lucrãrile lor sau invitã alți elevi sã formeze un grup în care sã-și comenteze lucrãrile. Existã bune practici în acest sens la orele de sport sau arte în școlile gimnaziale. Pentru ca acest tip de activitate sã aibã succes sau un impact asupra învãțãrii, este vital ca elevilor sã li se facã clar cunoscute obiectivele de învãțare și standardele de performanțã și ca ei sã înțeleagã rolul unui partener de rãspuns.
Autoevaluarea oferă repere teoretice şi practice absolut necesare reglării şi ameliorării activităţii educative, consemnându-se în cadrul direcţiilor de reformă în învăţământ. Stimularea şi motivaţia elevilor în a recurge la autoevaluare reprezintă un imperativ al educaţiei. Autoevaluarea se constituie ca o măsură necesară unei formări permanente, care trebuie să ducă la îmbunătăţirea calităţii vieţii.

BIBLIOGRAFIE

1. Cucoş, C., (coord.), (2009), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, ediţia a III-a, Editura Polirom, Iaşi.
2. Dicționar de pedagogie, 1979, EDP București;
3. Moise, Constantin, 1986, ,,Evaluarea randamentului școlar”, în ,,Pedagogie”. Ghid pentru profesori, curs litografiat, Editura Universității ,,Al. I. Cuza” Iași;
4. Nicola, Ioan, 1992, Pedagogie, EDP, București.

.