RELAȚIA DINTRE ȘCOALA ȘI FAMILIE

RELAȚIA DINTRE ȘCOALA ȘI FAMILIE

Gogoci Miruna-Costina
Școala Gim. ,,Nicolae Efrimescu’’ com. Săgeata, Jud. Buzău

Relația cu părinții este o probleme cu care noi, profesorii, ne
confruntăm zilnic. Neimplicarea părinților in efortul nostru
depus zilnic ne ingreunează munca mai mult decât orice. Multe din
aceste suflete plăpânde sunt trimise pe drumul cunoașterii fără
a avea parte de ajutor sau susținere.
Predând în mediul rural am neplăcerea de a vedea că pentru
unele familii acești copii sunt doar o povară. O povară de care
abea așteaptă să scape la prima ora a dimineții, fără a conta
de faptul că un copil are nevoie de multă îndrumare, susținere
și iubire.
Nu cred că are rost să criticăm astfel de situații sau să le
despicăm, ci să ajutăm acești copii fără ,,aripi’’. Noi
trebuie să îi invațăm să zboare și îî apropriem și pe
părinți de școală.
Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin
valorizarea si respectarea identităţii sale cu familia, prin
recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul
didactic şi cu toate resursele educative ale societaţii pe care le
identifică şi le foloseşte activ. Este nevoie a se dezvolta un
nou concept care să întărească schimbarea în relaţiile
şcoală-familie. Acest concept este parteneriatul educaţional.
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi
colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului
educaţional. Acesta presupune o unitate de cerinţe, opţiuni,
decizii şi acţiuni educative între factorii educaţionali.
Parteneriatul educaţional se realizează între:
• instituţiile educaţiei : familie, scoală si comunitate ;
• agenţii educaţionali : copil, părinţi, profesori,
specialişti în rezolvarea unor probleme
educaţionale ;
• membrii ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii,
educării si dezvoltării copilului (medici, factori de decizie,
reprezentanţi ai bisericii, ai poliţiei) ;
• influentele educative exercitate la anumite momente asupra
copilului ;
• programele de creştere, îngrijire şi educare a copilului.
Părintii, copiii şi comunităţile se influentează puternic unii
pe alţii. Mediul în care trăiesc părinţii poate sprijini sau
devia vieţile lor, poate determina multe dintre valorile lor. De
asemenea , părinţii pot influenţa comunitatea şi pot contribui
la dezvoltarea valorilor comunităţii. Activitatea educativă ce
se realizează în şcoală nu poate fi separată, izolată de alte
influenţe educative ce se exercită asupra copilului. Educaţia
este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care
copilul o primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate.
Implicarea părinţilor joacă un rol important în cadrul
intervenţiei şcolare. Acţiunile care implică părinţii produc o
schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât ale
părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi. Ca
prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din
cunoştinţele uzuale ( despre plante, animale, ocupaţiile
oamenilor, obiecte casnice), familia este cea care ar trebui să
dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea copiilor.
Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care
părinţii se implică în procesul de învăţare, asigurându-i
copilului cele necesare studiului.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de
comportament : respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea,
decenţa în vorbire şi atitudine, adică ,, cei şapte ani de
acasă ’’. Uneori părinţii uită că trebuie să facă front
comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât
dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea
cunoştinţelor acestuia. Se întâmplă totuşi ca ceea ce
consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor
într-o anumită situaţie, să nu fie tocmai ceea ce are nevoie
copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre
membrii familiei, renunţarea la intervenţii din partea
părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie. Între familie şi
şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate
realiza prin vizite reciproce, şedinţe şi lectorate cu
părinţii.
Un parteneriat familie – şcoală este relaţia cea mai
profitabilă pentru toti cei ce participă la acest demers.
Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că
acelaşi subiect este copilul nostru şi şcolarul nostru. Cadrele
didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede
la succes, ce îl interesează şi-l pasionează, iar părinţii vor
cunoaşte în ce momente să-l susţină pe şcolar, în ce fel
să-l motiveze şi să-l ajute . Şcoala este instituţia socială
în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii .
Ea este factorul decisive şi pentru formarea unui om apt să
contribuie la dezvoltarea societaţii, să ia parte activă la
viaţa, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de
învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în
formarea omului. Menirea şcolii nu este numai de a înzestra
elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a
stimula calitatea de om.
Se accentuează azi ideea de a sprijini părinţii şi nu
de a-i substitui. Se identifică tot mai clar ideea unor
intervenţii asupra familiei şi deci, în primul rând,
asupra părinţilor pentru a-i ajuta, forma și susține în
sarcinile lor educative .
„Niciodată familia nu a fost mai solicitată si rolul
său nu a fost niciodată atât de mare ca azi” –
Boutin şi During, 1994.

BIBLIOGRAFIE

1. Bunescu Ghe., Alecu G., Badea D. – Educaţia
părinţilor. Strategii şi programe, E.D.P., Bucureşti, 1997;
2. Ecaterina Adina Vrasmas – Consilierea şi educaţia
părinţilor , Editura Aramis, 2002;
3. Nica I., Ţopa L. – Colaborarea şcolii cu familia
elevilor de clasa I , E.D.P. , Bucureşti, 1974;
4. Stoian M. – Abecedarul părinţilor, E.D.P., Bucureşti,
1972.