Jocul didactic-mijloc eficient de instruire

Jocul
didactic-mijloc eficient de instruire

În literatura de specialitate, jocul didactic este desemnat ca cel
mai eficient mijloc de instruire și educare a copiilor, fiind
folosit pentru a forma sau consolida anumite cunoștinţe, priceperi
și deprinderi, având drept scop, pe de o parte instruirea copiilor
într-un domeniu,pe de altă parte sporirea interesului pentru
activitatea respectivă prin utilizarea unor elemente distractive,
caracteristice jocului, facilitând atingerea scopului
formativ-educativ urmărit și, împreună cu celelalte activităţi
frontale, exercită o puternică influenţă a copilului în vederea
pregătirii sale pentru școală.
Jocul apare ca mijloc principal de fundamentare a activităţii
copilului preșcolar, influenţând întreaga conduită a
activităţii acestuia, îl ajută să socializeze în mod
progresiv, să se iniţieze în cunoașterea lumii fizice a mediului
social și cultural căruia aparţine, a comunicării orale și a
limbajului citit-scris.
Prin caracter și conţinut , jocurile sunt foarte numeroase și
variate și se clasifică astfel: jocuri libere, spontane, iniţiate
de copii și jocurile didactice sau dirijate.
Jocurile didactice sau jocurile dirijate contribuie la realizarea
sarcinilor instructiv educative în grădiniţă.Ele facilitează
procesul de asimilare, fixare și consolidare a cunoștinţelor, iar
caracterul formativ influenţează dezvoltarea copilului.Ceea ce
caracterizează în esenţă jocul didactic este că el îmbină
într-un tot unitar și armonios, atât sarcini specifice jocului,
cât și sarcini și funcţii specifice învăţării.Jocul este
activitatea care dă specific preșcolarităţii.El își găsește
motivarea și împlinirea în sine însuși.Spre deosebire de
învăţare, nu ţintește în mod explicit obţinerea de noi
cunoștinţe sau alte produse ale învăţării , iar în
comparaţie cu munca, jocul nu are ca finalitate obţinerea unor
bunuri materiale.
Jocul apare la toţi copiii și, cu o frecvenţă mai mică și o
semnificaţie întrucâtva diferită, este prezent și la
adulţi.Dar, dacă pentru aceștia din urmă jocul constituie cel
mai adesea o formă de divertisment,pentru copil el nu este
nicidecum distracţie.El este în esenţă o modalitate de
investigaţie și de cunoaștere a lumii reale, o
pre-învăţare(Vâgotski, Piaget, Wallon), un spaţiu de
satisfacere a dorinţei firești de manifestare a
independenţei(Freud), un mijloc de comunicare(Bateson).Implicarea
copilului în joc este deplină;el își antrenează spontan și
voluntar toate potenţialităţile fizice, intelectuale,
afective,jocul reprezentând astfel un mijloc de realizare a
sinelui(Claparede) și de formare a eu-lui(Chateau).Unul din
mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului
de instruire și educare a preșcolarilor și a cărei eficienţă a
fost dovedită printr-o serie de studii sau cercetări de
specialitate, este jocul didactic.
Rolul și importanţa jocului didactic constă în faptul că el
facilitează procesul de asimilare,fixare,consolidare și verificare
a cunoștinţelor, iar, datorită caracterului său formativ,
influenţează dezvoltarea personalităţii copilului.
Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de
activitatea care se desfășoară;cei timizi devin cu timpul mai
volubili, mai activi, mai curajoși și primesc mai multă
încredere în propriile capacităţi, mai multă siguranţă și
rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează.
Datorită conţinutului și a modului de desfășurare, jocurile
didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului
colectiv al grupei, dezvoltând spiritual de echipă, de
întrajutorare; de semenea, se formează și se dezvoltă unele
deprinderi practice elementare și de muncă organizată.Fiind o
metodă activă de învăţare, prin joc copiii reușesc să se
integreze în climatul socio-afectiv al mediului în care se
desfășoară procesul de învăţare.Faptul că între ei se
creează o stare de competiţie îi determină să-și amplifice
dorinţa de cunoaștere.Jocul didactic îl conduce pe copil la
descoperirea unor adevăruri printr-un efort care, datorită formei
atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea,
imaginaţia, creativitatea copiilor, precum și viaţa afectivă,
oferindu-le un randament sporit de învăţare.Copilul participă
activ la propria formare, achiziţionând cunoștinte, formându-și
aptitudini și comportamente.Copiii învaţă să utilizeze bine
informaţiile, timpul, spaţiul și materialele puse la dispoziţie,
li se dezvoltă capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa și
convergenţa gândirii.
Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut și o structură bine
organizate, subordonate particularităţilor de vârstă și
sarcinii didactice, să se desfășoare după anumite reguli sub
directa supraveghere a cadrului didactic, rol important căpătând
latura instructivă, elementele de distracţie nefiind decât
mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare.El poate fi
folosit și ca moment pentru fixarea cunoștinţelor la sfârșitul
unei lectii.În acest caz, problema care se ridică este aceea a
timpului dedicat efectiv dimensiunii ludice a activităţii, dat
fiind faptul că accentul cade adesea pe secvenţa de dobândire
nemijlocită a noilor cunoștinţe.Deseori, jocul didactic este
folosit cu succes în acele tipuri de activităţi care sunt
dedicate recapitulării, constituind si un reper de evaluare pentru
cadrul didactic, evaluare pe care preșcolarii o conștientizează
mai putin decât în cazurile stricte de evaluare
anunţată.Practic, în toate situaţiile , pentru ca jocul didactic
să dea rezultate optime, una dintre condiţiile esenţiale este
buna pregătire a lui.Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune
cadrului didactic respectarea anumitor etape și cerinţe
metodice.Prioritar, este vorba despre exigenţele legate de
proiectarea și organizarea jocului, despre explicarea și fixarea
regulilor de joc, precum și despre desfășurarea propriu-zisă a
jocului didactic.
O problemă mult discutată în literatura de specialitate este
aceea a finalizării acţiunilor instructiv-educative care sunt
focalizate structural pe ideea de joc didactic, respectiv
problematica recompenselor oferite copiilor ca participanţi la joc.
În unele situaţii se obișnuiește să se condiţioneze primirea
unor recompense de obţinere a unor rezultate bune în joc.Acest
fapt însă, poate duce la modificarea caracterului jocului
didactic, deoarece o mare parte dintre copii vor urmări obţinerea
recompensei, fapt ce influenţează negativ scopul pentru care a
fost creat și facilitează apariţia unor interese momentane,
înguste din punct de vedere valoric.
Utilizarea unei game variate de jocuri, alese cu responsabilitate,
în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărei grupe de copii,
în functie de scopul și sarcina propusă, duce cu siguranţa la
formarea unor deprinderi trainice, proprii învăţării și,
implicit la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului
intelectual al copiilor.
Așadar, jocurile didactice desfășurate în perioada
preșcolarităţii constituie o excelentă școală a educaţiei, a
conduitei, fanteziei și imaginaţiei, toate acestea datorându-se
valorilor instructiv-educative, posibilităţii de a întredeschide,
prin intermediul lor, porţi spre viitoarea treaptă- școlaritatea.

Bibliografie:
-Radu T.Ion , ,,Evaluare a în procesul didactic București,
E.D.P.,1996
- Metodica activităţii instructiv-educative în
învăţământul preșcolar, Ed.Didactica Nova, Craiova, 2007