INTEGRAREA COPIILOR CU CES PRIN ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE

Educaţia specială se adaptează copiilor care nu reuşesc să
atingă nivele educative şi sociale corespunzătoare vârstei în
condiţiile frecventării învăţământului obişnuit.
Definim „cerinţe/ nevoi educative speciale”- CES- cerinţele
educative ale unor categorii de copii care manifestă deficienţe de
natură intelectuală, senzorială, psihomotrică, fiziologică sau
ca urmare a unor condiţii psihoafective, socioeconomice etc. Aceste
cerinţe speciale determină ca abordarea actului educaţional să
se facă din perspectiva capacităţii elevului de a înţelege
conţinuturile învăţării.
Societatea modernă pune accentul pe aplicarea normalizării în
cazul copiilor cu CES. Înţelegem prin aceasta, asigurarea unor
condiţii de viaţă corespunzătoare, acceptarea în cadrul
societăţii, asigurarea aceloraşi drepturi, responsabilităţi şi
posibilităţi de acces în toate laturile comunităţii, în scopul
valorificării maxime a potenţialului de care aceste persoane
dispun. Astfel, normalizarea permite acestor copii, viitori adulţi,
un mod de viaţă apropiat sau chiar similar cu cel al celorlalţi
membri ai societăţii.
Normalizarea presupune integrarea copiilor cu dizabilităţi în
şcoala publică. Obiectivele educaţiei integrate sunt: educarea
copiilor cu CES în şcolile obişnuite, alături de ceilalţi
copii; asigurarea serviciilor de recuperare, terapie educaţională,
consiliere, asistenţă medicală şi socială chiar în şcoala
respectivă; sprijinirea profesorilor în demersul didactic cu
aceşti copii (profesori de sprijin, unde este nevoie), în
procesul de aplicare a programeleor de integrare; încurajarea
relaţiilor de prietenie şi comunicare între toţi copiii din
şcoală; educarea copiilor pentru a întelege şi a aceepta
diferenţele dintre ei; acceptarea de către profesori a programelor
de sprijin individualizate pentru copiii cu CES; cooptarea
părinţilor în activităţile extracurriculare şi nu numai,
pentru participarea tuturor copiilor la acestea.
Profesorul din şcoala integrativă trebuie să fie capabil să
remarce calităţile fiecărui copil, interesele şi să ştie să
le canalizeze corect în procesul de educaţie. Profesorul trebuie
să stabilească obiective diferenţiate, adecvate fiecărui elev,
să formuleze aşteptări adecvate şi reale pentru fiecare elev,
indiferent de capacităţile acestuia. Un bun profesor utilizează
un stil de predare bazat pe activitate practică şi pe
întrajutorare, pe cooperare între copii, oferind şi condiţiile
pentru ca fiecare copil să aiba succes. De asemenea, profesorul
trebuie să lucreze în echipă cu părinţii şi cu ceilalti
profesionisti care se ocupă de copii, să fie flexibil şi
tolerant.
Recuperarea copiilor cu CES se desfaşoară în activităţile
şcolare , dar şi în activităţile extraşcolare. Participarea
părinţilor la organizarea şi desfăşurarea acestora este
deosebit de importantă. Unele activităţi extraşcolare se
organizează la nivelul întregii clase, ne referim la excursii,
vizite, serbări şcolare, altele se organizează pe grupe mici(
cursuri de limbă străină, pictură, modelaj, sporturi), iar
altele se desfaşoară individual( cursuri pian, chitară etc).
Toate permit participarea copiilor cu cerinţe educative speciale,
acţionând convergent spre atingerea obiectivelor propuse şi spre
integrarea acestor copii cu succes.
Sociologii din țara noastră definesc timpul liber ca
partea rămasă disponibilă după efectuarea activității
profesionale sau școlare, acel timp care este folosit
pentru manifestări culturale, artistice, distracții, sport,
relaxare. Timpul zilnic al copilului se distribuie între
următoarele categorii de activități: odihnă și somn, îngrijire
personală, masă, deplasări, cursuri școlare, activități
extrașcolare individuale și colective, activități recreative și
de divertisment.
În învățământul primar, elevul trebuie să-și formeze
obișnuințe legate de programul zilnic: obișnuința de a se
trezi la o anumită ora pentru a merge la școală, cea de a-și
efectua temele respectând anumite reguli și anumite intervale
orare, de a utiliza timpul rămas pentru activități care-i fac
plăcere, sau care sunt necesare pentru asigurarea sănătății și
igienei.
Copilul mic are nevoie de ajutor pentru a înțelege ce îi place
să facă. Este datoria familiei să orienteze copilul spre diferite
activități, pentru ca acesta să poată alege. Copiii cu CES
trebuie îndrumaţi spre a desfăşura activităţi diverse în
timpul liber, la fel ca şi ceilalţi copii. Școala în care
lucrez, prin Asociația de părinți, organizează cursuri
extracurriculare în cursul săptămânii, dar și la sfârșitul
săptămânii, în zilele libere. Astfel, copiii pot participa la
cursuri de limbi străine (engleză, franceză, germană) care vin
în completarea celor învățate la clasă sau care reprezintă
chiar o noutate în pregătirea elevului. Metodele folosite sunt cu
precădere cele moderne, lecțiile se desfășoară interactiv,
numărul de copii participanți fiind de maxim 12. Avem copii cu CES
care au dorit sa participe la aceste cursuri si progrese exista.
Sunt organizate numeroase activități sportive, dat fiind faptul ca
nevoia de mișcare este foarte mare la această categorie de
vârstă. Elevii din ciclul primar pot participa la cursuri de
scrimă, arte marțiale, dans, balet, fotbal. Ele reprezintă
altceva decât ora de educație fizică la care participă în
timpul orelor de școală. Latura artistică a
personalității, copiii și-o pot dezvolta participând la
cursuri de pictură, modelaj, ceramică, pian, chitară.
Școala și familia îi ajută astfel pe elevi să cunoască
multiplele activități ce se pot organiza în timpul liber si
să selecteze fapte și activități, să-şi stabilească
priorități și opțiuni. În felul acesta, se creează
posibilitatea de a-și descoperi predispozițiile și de ale
fructifica în funcție de înclinații, aptitudini și interese
pentru anumite sectoare de activitate.
Alte modalități de ocupare activă și utilă a timpului
liber o reprezintă vizionarea de spectacole pentru copii.
Organizând o astfel de activitate, profesorul poate atinge
numeroase obiective ale educației si instrucției prezente la
multe dintre obiectele de studiu. Astfel de obiective ar
fi: copiii aplică practic normele de educație rutieră
însușite teoretic la clasă, prin deplasarea până la sala de
spectacol (cum ne comportăm în autobuz, cum traversăm, cum
circulăm pe trotuar și cum ne comportăm pe stradă etc). Într-o
astfel de activitate se urmăresc obiective specifice limbii române
(însușirea unor cunoștințe despre opere literare și scriitori,
despre compozitori și interpreți), stiințelor naturii (despre
animale la vizionarea spectacolelor de circ), obiective ale
educației moral-civice (cum ne comportăm la un spectacol, cum ne
adresăm când dorim să cumpărăm ceva).
Activități extrașcolare foarte îndrăgite de copii sunt și
excursiile și taberele. Chiar dacă elevii au impresia că
“Mergem în excursie ca să ne distrăm ”, ei nu
conștientizează că profesorul urmărește și numeroase obiective
educaționale, în afara celor legate de relaxare. Astfel, într-un
mod destins și într-un alt cadru, copiii își consolidează
cunoștințele însușite la geografie, istorie, limba română,
științele naturii, educație civică, educație plastică. Acum
învață despre tradițiile și obiceiurile românilor, acum
cunosc viața de la sat și oamenii din diverse zone ale
țării. În excursii și tabere, elevii își exersează
abilitățile de comunicare, deprinderile de igienă, cele
gospodărești și de autoorganizare fără ajutorul părinților.
Copii cu CES au fost susţinuţi financiar de către părinţi din
clasă pentru a participa la tabere.
În cadrul ședințelor și lectoratelor cu părinții pe care le
organizez lunar, aduc des în discuție problema ocupării timpului
liber al copilului de către familie. Am constatat că, multi
părinți lasă copilul la televizor sau la calculator mai multe
ore pe zi. Este un mod agreat de mai toți copiii și la îndemâna
părinților. Nimeni nu spune că aceste modalități de petrecere a
timpului liber nu au și ele beneficiile lor, dar, mai ales stând
la televizor, copilul este pasiv, mintea lui intră într-un fel de
stand-by. Mult mai câștigat este copilul practicând un sport,
jucându-se în parc și relaționând cu alți copii, sau
participând la un cerc de pictură, muzică, lectură. Am
recomandat întotdeauna ca programele la TV sau jocurile pe
calculator utilizate de copii să fie atent monitorizate și
cenzurate de către părinte.
Succesul școlar este mult influențat de modul în care copilul are
organizat timpul liber. Datoria de a deprinde un copil să-și
organizeze bine timpul liber este a școlii, dar, în primul rând,
a familiei. Apreciez părinţii din clasa pe care o conduc, pentru
faptul că au înţeles necesitatea de a sprijini toţi copiii să
participe la activităţile care se organizează, chiar dacă unii
au nevoi speciale. Astfel, drumul pentru o integrare normală în
societate are un început promiţător.

Bibliografie:
• Rață,G. , “Strategii de gestionare a timpului liber”,
Iasi, Editura Pim, 2007
• Vrăşmaş, Traian, “ Învăţământul integrat şi/ sau
incluziv”, Bucureşti: Ed. Aramis, 2001