Împreună pentru viitorul copiilor noștrii

IMPREUNĂ PENTRU VIITORUL COPIILOR NOȘTRII

Prof. Înv. Preș. : Cîrdei Reveca
G.P.N., Nr. 1, Voitinel

Motoo: ,,Familia este un factor important şi de răspundere al educaţiei. Părinţii o conduc şi răspund de ea în faţa societăţii, a fericirii lor şi a vieţii copiilor.” (A.S. Makarenko)
Familia şi grădiniţa sunt cei mai importanţi factori educaţionali, fiind cu adevărat pilonii educației.
Dragostea cu care părintele își înconjoară copilul îi permite acstuia să se dezvolte și să aibă încredere în forțele proprii. Copilul iubit de părinți se simte protejat și îngrijit, iar această idee de siguranță ii crează deschiderea spre învățarea și asigurarea regulilor de comportament.
Mediul familial îi oferă copilului modele de comportamente pe care, de obicei, acesta le imită cu fidelitate. În acest sens familia devine factorul cheie în educatia copilului.
Vârsta preșcolară reprezintă temelia educativă a întregii vieți. ,,Cei șapte ani de acasă” sunt hotărâtori în procesul de adaptare și integrare în viața socială, familia fiind instituția primordială unde copilul dobândește cea dintâi ,, școală a vieții”.
Copiii de astăzi au mare nevoie de părinți, chiar daca nu-și dau seama de acest lucru, personalitatea lor fragedă putând fi modelată discret și cu mult tact. Nu putem rămâne indiferenți la situația copiilor cu părinți conservatori, cu părinți plecați în străinătate, cu părinți de ,,weekend” care pun pe primul plan cariera și pe al doilea plan educația copilului.
Mulţi părinti au renunţat la educaţia dură. Ei caută să evite împotrivirile copiilor ascultându-i şi împăcându-i. Cedează în faţa rezistenţei lor ca să-i facă fericiţi. Fac orice sacrificiu pentru a-i multumi. Acest mod de educaţie blândă nu dă rezultate iar părinţii devin suspicioşi faţă de noile metode de educaţie pozitivă.
Grădinița este a ,,doua casă” a copilului și reprezintă pentru el un spațiu în care se simte în siguranță, iar colaborarea cu părinții este primordială în procesul de educație, deoarece ei își cunosc cel mai bine copiii și pot oferii cele mai multe informații despre aceștia.
Contactul permanent dintre familie și educatoare este foarte util , astfel încât părinții să știe ce se întâmplă cu copilul la grădiniță, cu ce îi place să se joace, ce refuză și care activități îl atrag mai mult. Numai prin colaborarea cu părinții problemele care apar, mai mici sau mai mari, își vor găsi o soluție spre binele micuțului.
Familia trebuie să fie un partener activ al mediului educațional, nu doar un receptor al informațiilor transmise de educatoare cu privire la pregresele inregistrate de copil.
Pentru a ajuta copilul să se dezvolte și să-și formeze personalitatea în activitatea mea am recurs la o serie de strategii, pe care voi relata în cele ce urmează.
Am implicat părinții în activitățile de zi cu zi ale preșcolarilor. De exemplu un părinte a citit o poveste iar copiii au ascultat-o cu mare interes, apoi un alt părinte a inițiat un joc, alti părinți au recitat o poezie și astfel atât copiii cât și părinții au avut câte ceva de învățat.
Prin participarea părinților în aceste activiăți, aceștia și-au observat comportamentul copilul în grupul din care face parte, identificând progresele lui și mai ales au aflat cum trebuie să-l sprijine acasă. Prin prezența familiei în sala de grupă copilul s-a simtit în siguranță și deschis către explorare. Cu cât comunicarea dintre adulți și educatoare este mai bună, cu atât șansele de reușită sunt mai mari.
Am organizat ateliere de lucru cu familia sub formă de jocuri, activități practice care au contribuit la dezvoltarea copilului lor. Atelierele au presupus participarea directă a adulților la activitățile pe teme de interes alese de educatoare și au avut ca scop principal formarea, și implicit, dezvoltarea abilităților parentale ale acestora.
Am amenajat un colț destinat familiei, unde am afișat lucrări ale copiilor, poze din timpul activităților, un loc unde părinții s-au întâlnit și au schimbat idei, au impărtășit păreri.
De asemenea desfășurarea activităților de consiliere cu părinții și a lectoratelor, au fost de real folos pentru ambi parteneri ai educatiei ( gradiniță-familie) pentru a discuta despre prblememe organizatorice ale grădiniței, despre proiectele tematice ce vor fi derulate pe parcursul anului scolar dar si despre ,, problemele copiilor de astăzi”.
Părinții pot deveni și voluntari ai educației prin sprijinirea grădiniţei în asigurarea condiţiilor optime de desfăşurare a activităţilor educative precum şi prin acordarea de sprijin financiar grădiniţei.
Ca voluntari părinții pot desfășura actiuni de reparare și imbunătățire a bazei materiale a grădiniței, dar pot ajuta și la supravegherea copiilor în curtea grădiniței.
De asemenea părinții au participat la organizarea și desfășurarea de vizite, excursii împreună cu educatoarea, răspunzând prezent la activitățile din cadrul proiectelor educative propuse de unitatea noastră de învățământ.
Prin aplicarea acestor strategii și implicit prin implicarea părinților în educatia copilului, aceștia își vor descoperi copilul sub diferite aspect ale creativității, sporind în același timp și încrederea familiei în grădiniță.
De-a lungul experienței didactice am observat că atunci când nu se acordă importanța cuvenită comunicării cu părinții copiilor, în educația acestora rămân lacune semnificative în formarea și educarea lor.
În acest sens relația dintre părinte și educatoare ar trebui să fie strânsă, plină de înțelegere și respect. Pentru ca această relație să fie posibilă este nevoie de mult efort din partea amândurora. Fiecare trebuie să-și înțeleagă poziția și care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite și limitele care nu trebuie depășite.
Desfășurând în acest mod activitatea din cadrul grădiniței, cu implicarea părinților în aceste activități, oferim posibilitatea familiei să observe că grădinița nu reprezintă o supraveghere a copilului în timpul absenței acestuia din familie, ci reprezintă și un process instructive educative bine organizat.
Colaborarea dintre părinți și educatoare constituie primul pas către o educație deschisă, dinamică și flexibilă a personalității copilului.

Bibliografie:
1. Dumitrana Magdalena, 2011, Cum creşte un pui de om?, Editura Compania, Bucureşti;
2. Căpraru Emil, 2013, Mama și copilul, Editura Medicală, București;
3. Petrovai Domnica, 2013, Cum îi ajutăm pe copii să meargă fericiți la școală?, Editura Miniped, București, 2013;
4. Maria Sima 2014, Jurnalul activităților educative , Gîrcina-Neamț, 2014;