Educarea atitudinii estetice

Atitudinea estetică se exprimă printr-un ansamblu de reacţii spirituale ale fiinţei umane față de valorile estetice (ale naturii, societăţii şi artei).
Spre deosebire de alte atitudini specific umane determinate de interesul practic, utilitar, cognitiv, economic etc., în cazul atitudinii estetice mobilul principal este cel al satisfacerii unor trebuinţe spirituale, al unor aspiraţii şi nevoi umane.
La baza atitudinii estetice se află un interes specific şi anume „interesul estetic” (I. Pascadi – 1972). Efectele acestui interes vizează subiectivitatea fiinţei umane, sensibilizând-o prin manifestări, cum sunt cele de plăcere, desfătare, dăruire, curiozitate, uitare de sine etc.
Principalele componente ale atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetică, idealul estetic, sentimentele şi convingerile estetice.
Gustul estetic reprezintă capacitatea de a reacţiona spontan printr-un sentiment de satisfacţie sau insatisfacţie faţă de obiectele şi procesele naturale, de actele şi realizările umane sau de operele de artă, privite toate ca obiecte ale însuşirii estetice a realităţii de către om.
Reacţia de gust estetic se declanşează în momentul contactului cu valorile estetice şi se manifestă sub forma unei dispoziţii sau trăiri subiective.
Prezenţa gustului se exprimă prin sensibilitate la tot ce este frumos, prin capacitatea de orientare şi alegere în concordanţă cu legile frumosului.
Gustul estetic aparţine prin excelenţă sensibilităţii şi imaginaţiei, fapt pentru care nu poate fi întotdeauna argumentat din punct de vedere teoretic, deşi se bazează pe anumite criterii uneori imposibil de exprimat pe plan logic.
De aceea gusturile sunt diferite de la un individ la altul, fiind dependente de structura personalităţii, condiţiile de viaţă, experienţa acumulată şi mai ales de rezultatul educaţiei şi al climatului cultural în care trăieţte omul. Trăsăturile de personalitate, înnăscute sau dobândite, reprezintă doar premisa apariţiei, evoluţiei şi diversificării gusturilor.
Acţiunea educaţională nu-şi propune să uniformizeze gusturile, dimpotrivă, luând în consideraţie spontaneitatea şi individualitatea ce le caracterizează, urmăreşte dezvoltarea şi formarea lor în conformitate cu structura şi experienţa personalităţii fiecărui elev.
Judecata estetică reprezintă un aspect psihic de natură intelectuală care constă în capacitatea de apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare. Ea se exprimă sub forma unor propoziţii ce condensează impresii argumentate şi întemeiate pe criterii de apreciere a frumosului.
Dacă la nivelul gustului estetic se consemnează prezenţa sau absenţa plăcerii, la nivelul judecăţii intervine argumentarea şi motivarea acelei reacţii, se realizează o intelectualizare a gustului estetic.
Criteriile folosite în vederea argumentării şi motivării pot fi estetice şi extraestetice, acestea din urmă putând fi de natură filozofică, sociologică, politică, ideologică, pe prim plan situându-se bineînţeles, cele estetice, celelalte fiind implicate şi subsumate acestora.
Idealul estetic este constituit dintr-un ansamblu de teze, principii şi norme teoretice care imprimă o anumită direcţie atitudinii estetice a oamenilor aparţinând unei epoci, unei naţiuni, gusturilor estetice şi se exprimă prin principii care se impun şi acţionează la nivelul unei epoci istorice.
Fiind specific unei întregi epoci istorice, idealul înglobează o imensă experienţă socială şi are o relativă stabilitate.
Sentimentele estetice însumează o configuraţie de emoţii, rezultat al unor trăiri mai profunde şi de durată a frumosului din natură, societate şi artă. Sentimentele estetice reprezintă cea mai înaltă formă de trăire a frumosului.
Ele îşi pun amprenta asupra întregii personalităţi. Profunzimea şi durata trăirii diferă de la un individ la altul, fiind determinată de categoria (tipul) valorii estetice şi de structura personalităţii.
Se disting emoţii simple, înnăscute, cu rezonanţă biologică (bucurie, tristeţe, durere) şi emoţii complexe, specific umane (regretul, dorul, mila, extazul, nostalgia etc.), toate fiind provocate de receptarea valorilor estetice.
Convingerile estetice sunt idei despre frumos care au devenit mobiluri interne, orientând şi călăuzind preocuparea omului în vederea asimilării şi introducerii frumosului în modul său de viaţă, în relaţiile sale cu lumea şi semenii săi.
Se poate spune că atitudinea estetică reprezintă rezultatul fuziunii componentelor amintite. Ea se manifestă în mod specific de la un individ la altul.