EDUCAȚIE PENTRU VIAȚĂ

EDUCAȚIE PENTRU VIAȚĂ
Prof. înv. primar Emilia-Florentina Moise
Școala Gimnazială, Comuna Boldești-Grădiștea, jud. Prahova

Educaţia reprezintă un fenomen social fundamental apărut odată cu societatea umană Asupra individului se exercită o multitudine de acţiuni şi influenţe educaţionale de-a lungul vieţii. Specialiştii le-au sistematizat în trei tipuri de realizare a pregătirii pentru viaţă: educaţia formală (școlară), nonformală (extrașcolară), informală (cunoştinţele pe care individul le preia zi de zi: în familie, cu prietenii, pe stradă, în mass-media).
Primul exemplu pentru un copil este părintele. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte dintre cunoştinţele despre natură, societate, deprinderile igienice, obişnuinţele de comportament, elevul le datorează educaţiei primite în familie, de unde și expresia: "A avea cei şapte ani de acasă". Alături de şcoală, familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. Încercăm, ne străduim cât de mult putem astfel încât copiii noştri să înveţe de la noi. Ştim cu toţii, copiii fac ceea ce văd.
Educatia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de realizare a educaţiei. Prin activităţile extracurriculare, educaţia urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Activităţile extraşcolare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă , cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Educația pentru mediu nu-și atinge scopul decât dacă este diseminată și celor din jurul nostru. Comunitatea locală, și în special copii, trebuie să înțeleagă că de noi depinde calitatea vieții de azi, dar și de mâine.
Cunoscând toate acestea este de datoria noastră, a cadrelor didactice, să promovăm valorile educației ecologice. Sarcina formativă revine personalului didactic, educator, învățător, profesor, în educarea tinerelor generații.
Cadrul didactic trebuie să fie în bun specialist în domeniu, dar și un bun educator și formator. Îmbinând aceste calități, cadrele didactice vor îndeplini cu succes sarcinile în formarea personalității elevilor.
La cei mai mici dintre elevi comportamentele și convingerile formate de la o vârstă cât mai fragedă, sunt cele care se păstrează cel mai bine. Adevărata educație ecologică își va atinge scopul numai atunci când elevii vor fi convinși de necesitatea ocrotirii naturii și vor deveni factori activi în astfel de acțiuni.
”Mens sana in corpore sano” este celebra maximă latinească a lui Juvenal de la care am pornit atunci când, împreună cu părinții și elevii, am propus și stabilit activitățile ce urma să le desfășurăm în cadrul programului ”Școala altfel - Să știi mai multe, să fii mai bun!”. Astfel continui cu elevii mei de clasa I o activitate pe care am desfășurat-o și cu alte generații, în cadrul școlii.
Scopul urmărit a fost acela de a dezvolta elevilor acele abilități gospodărești și spirit ecologic, dar și creativ. Astfel, elevii și-au adus aportul la înfrumusețarea și ecologizarea spațiilor verzi din curtea școlii, plantând pomi, chiar și fructiferi, din care speră ”să se înfrupte” până vor ajunge în clasa a VIII-a, flori, dar și văruind tulpina copacilor, gătindu-i pentru marea sărbătoare, Învirea Domnului, ce urma să vină. În același timp, am îmbinat utilul cu plăcutul, desfășurând o activitate integrată cu muzică, limba română, matematică și științe și pe care o vom repeta de câte ori se va ivi ocazia. Elevii nu uită, însă, de datoria pe care o au și pe care o îndeplinesc cu succes, aceea de a îngrijii în fiecare săptămână ”mica noastră gospodărie”.
În concluzie, astfel de activităţi sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, ecologic, operaţional dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă.

Bibliografie
Breben, Silvia, Niţu Adina, Tuturugă Maria, Mascota Eco te învaţă!, Ed. Decesfera, Bucureşti, 2007;
Cucoş, Constantin, Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;
Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Decun, Livia, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, ,,Învăţământul Primar” nr. 4, 1998;
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR, „Revistă dedicată cadrelor didactice, Editura Miniped București, Nr.1-2 /2005
http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/invp/invp10.pdf
https://scboldestigradistea.wordpress.com/an-scolar-2016-2017/6-activitatile-noastre/scoala-altfel/clasa-i/sa-gradinarim/