Distorsiuni în aprecierea rezultatelor școlare

DISTORSIUNI ÎN APRECIEREA REZULTATELOR ȘCOLARE
Prof.înv.pr.RALUCA-DANIELA PURCARU,Școala Gimnazială Talpa,Teleorman

Evaluarea ,ca și componentă a procesului instructiv–educativ, reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi interpretează datele obţinute în urma aplicării unor tehnici, metode şi instrumente de măsurare, elaborate în conformitate cu obiectivele vizate. Este actul didactic complex integrat întregului proces de învăţământ care asigură evidenţierea cantităţii cunoştinţelor dobândite şi valoarea, nivelul performanţelor şi eficienţa acestora la un moment dat oferind soluţii de perfecţionare a actului de predare-învăţare.
De-a lungul timpului, evaluarea, dar mai ales notarea în urma procesului evaluativ ,a fost şi continuă să fie un subiect ce ridică numeroase probleme. De cele mai multe ori, elevii nemulţumiţi de rezultatele obţinute în urma evaluării se consideră nedreptăţiţi, subestimaţi şi chiar defavorizaţi de către cadrele didactice. Cunoaşterea acestor factori reprezintă o premisă importantă în înlăturarea lor.
Actul evaluativ presupune parcurgerea etapelor de verificare, măsurare şi apreciere. În timpul parcurgerii acestor etape, deseori apar distorsiuni ce se datorează unor efecte perturbatoare sau unor anumiţi factori de personalitate care ţin atât de profesor cât şi de elev. Starea de moment, oboseala şi factorii accidentali pot favoriza apariţia unor erori în evaluare. Stilurile deficitare promovate de profesori ca evaluatori sunt variate, evaluarea defectuoasă cunoscând mai multe ipostaze, dintre care menţionez:
a) notarea strategică - se manifestă în tendinţa de subapreciere a performanţelor elevilor, din cauza mentalităţii potrivit căreia calificativele/notele maxime “nu sunt pentru elevi" sau că notele prea mari acordate în prima parte a anului şcolar ar reduce capacitatea de mobilizare la efort;
b) notarea "sancţiune" -se concretizează în aprecierea rezultatelor elevilor prin note sub limită, pentru atitudini sau fapte (şoptitul, copiatul ) care nu au legătură cu nivelul de pregătire;
c) notarea "speculativă" care constă în sancţionarea prin notă a unor erori sau lipse de cunoştinţe, chiar şi atunci când acestea nu au fost asimilate de marea majoritate a elevilor clasei sau nu constituie concepte-cheie, vizate de obiectivele programei;

d) notarea "etichetă" ce este urmarea unei păreri favorabile sau nefavorabile despre un elev, reflectată în tendinţa de menţinere în "zona valorică" în care s-a aflat o perioadă, fără a ţine seama de evoluţia sa ulterioară.
O altă sursă de eroare în evaluare o constituie subiectivitatea cadrului didactic care se manifestă în diferite forme:
- unele particularităţi ale relaţiei dintre profesor şi elevi, cu componentele ei afectiv-atitudinale;
- influenţele directe ale mediului psihosocial în care se face evaluarea (statutul familiei elevului, presiunile colectivului didactic, ale conducerii şcolii);
- influenţele datorate contextului pedagogic în care evaluarea este efectuată ( nivelul clasei, menţinerea prestigiului şcolii);
- starea afectivă variabilă a profesorului (este nerăbdător, obosit sau stresat de anumite stări conflictuale, este generos, egocentric, nu se implică afectiv, este exagerat de exigent, indiferent);
De asemenea distorsiunile în evaluare se mai manifestă fie printr-o subevaluare, fie printr-o supraevaluare din partea profesorului, ele ţinând tot de subiectivitatea acestuia. Ambele deviaţii au consecințe negative atât asupra procesului educativ cât şi asupra elevilor.
Subevaluarea conduce la demobilizare, dezorientare, neîncredere şi stres, acestea constituind cauzele principale ale eşecului sau abandonului şcolar, în timp ce supraevaluarea induce o deformare a imaginii de sine, o convingere că efectele maxime se obţin cu eforturi minime. Acestor surse menţionate anterior li se mai adaugă o serie de factori ce au de asemenea efecte distorsionante şi care influenţează evaluarea cunoştinţelor, aptitudinilor, atitudinilor, comportamentelor, deprinderilor pe care elevii și le-au însuşit pe parcursul procesului de învăţare. Dintre aceştia cel mai frecvent întâlniţi sunt:
• Efectul „Halo”. În acest caz, profesorul realizează aprecierea elevilor prin prisma unei evaluări iniţiale şi prin generalizarea notării . În virtutea judecătii anticipative profesorul nu mai remarcă progresele sau părţile pozitive ale elevului slab, după cum nu mai observă nici minusurile celui bun. O altă formă a efectului “halo” este eroarea de generozitate care se răsfrânge asupra unui colectiv atunci când nu se doreşte pătarea onorii clasei, sau şcolii şi profesorii manifestă o indulgenţă nejustificată.
• Efectul Pygmalion sau efectul oedipian/efectul de anticipație. Aprecierea rezultatelor obţinute de un elev este influenţată de părerea pe care profesorul şi-a format-o despre capacităţile acestuia.Acest efect antrenează subaprecierea rezultatelor elevilor. Convingerea educatorului că un elev nu poate satisface cerințele școlii ,poate conduce la eșec,elevii formându-si despre ei o părere nefavorabilă.Să nu nu uităm că încrederea în posibilităţile elevilor şi în reuşita lor constituie un puternic factor motivațional pentru aceștia.
• Efectul de contrast. Apare atunci când un elev primeşte o notă mai bună sau mai slabă datorită comparaţiei cu rezultatul anterior. După o notă slabă un rezultat bun va părea şi mai bun, așa cum după un candidat foarte bun, următorul care este mediocru va părea mult mai slab.
Prin cunoaşterea tuturor factorilor ce contribuie la apariţia distorsiunilor în evaluare, profesorul va reuşi să comită cât mai puţine “infracţiuni” prin conștientizarea faptului că între metodele, instrumentele şi tehnicile de evaluare, pe de o parte şi rezultatele evaluării, pe de altă parte, se intersectează filtrul subiectiv al persoanei care face evaluarea. În concluzie,trebuie să se facă tot posibilul să nu se ajungă ca notele acordate să nu mai reflecte în mod fidel nivelul şi dinamica performanţelor elevilor
BIBLIOGRAFIE Cucoş. C. (2008). Teoria şi metodologia evaluării. Iaşi: Editura Polirom. Strung. C. (1999). Evaluarea şcolară. Timişoara: Editura de Vest Ilica. A., Herlo. D., Binchiciu. V., Uzum. C., Curteanu. A., (2005).