DEZVOLTAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR

Procesul de dezvoltare a interesului pentru lectură trebuie să înceapă încă din clasele mici. Fiind învăţător la clasele primare, am constatat de-a lungul anilor în activitatea didactică, un interes scăzut în rândul elevilor faţă de lectură. Aceasta m-a motivat să scriu acest articol, pentru a desfăşura importanţa lecturii în viaţa noastră şi cum putem determina un copil să-şi petreacă mai mult timp citind.
Conform spuselor lui Nicolae Iorga „cultura unui om se formeză în primul rând prin lectură, de aceea din fragedă copilărie e bine să iubim cartea, să o citim, să o păstrăm cu grijă ca pe un bun de preţ”.
Lectura este activitatea de bază a elevului desfăşurată în cadrul tuturor disciplinelor şcolare, este instrumentul muncii sale intelectuale. Importanţa lecturii constă în faptul că ea contribuie:
• La îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor;
• La formarea unui vocabular bogat şi colorat;
• La educarea lor etică şi estetică;
• Dezvoltă gustul elevilor pentru citit;
• Formează în mod progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională literară de bază- capabil să comunice cu semenii, să înţeleagă lumea din jurul său, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om;
• Il ajută să-şi exprime gândurile, sentimentile, stările şi opiniile.
Cu părere de rău într-o perioadă când suntem invadaţi de vizual, internet şi televiziune, lectura pierde tot mai mult teren printre preferinţele, preocupările şi interesele manifestate în special în rândul elevilor. Lectura se numără în puţine cazuri printre acele activităţi ce au ca punct de pornire o alegere individuală, ce porneşte din plăcerea, dorinţa de a avea contact cu cartea, de a-i sorbi cuvintele dătătoare de înţelepciune. Elevii din ziua de azi citesc mai greu, nu le place să citească, iar dorinţa de a se informa este mai rapidă, ei fiind dominaţi de triada calculator-telefon-televizor. Acest fapt constatat mi se pare destul de grav deoarece capacitatea de a citit corect şi de a înţelege mesajul unui text reprezintă baza activităţii şcolare, iar această capacitate se exersează şi se dobândeşte prin lectură.
Dezvoltarea şi formarea interesului şi gustului pentru lectură nu vine de la sine ci se formează printr-o îmbinare a factorilor educaţionali (şcoală-familie) şi coincide cu perioada în care se pun bazele citirii (clasa I-IV), un rol principal revenindu-i învăţătorului. Acesta trebuie să cunoască şi să aplice cele mai eficiente metode de trezire a interesului pentru lectură, dar şi să asigure tuturor copiilor posibilitatea de a însuşi tehnica citirii corecte, conştiente şi fluente şi să-i obişnuiască pe copii să lucreze cu cartea, să se orienteze în textul citit, să utilizeze dicţionarele, fişele de lectură, fişele cu citate, etc. În practica şcolară se pot folosi o mulţime de forme care să trezească interesul pentru lectură, acestea fiind clasificate în strategii formative şi evaluative. Din strategiile formative una dintre cele mai utilizate este citirea expresivă de către învăţător a unor texte accesibile vârstei, dar şi interesante. Un alt mijloc ar fi povestirea realizată de învăţător, sau în cazul lecturii citite de elevi- începută de acesta şi terminată de ei, precum şi citirea fragmentată sau întreruptă în momentul cel mai interesant. Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce îi invită pe copii la lectură (citind un fragment, se solicită copiilor să indice opera şi autorul), precum şi jocul didactic şi agenda de lectura (cl. II), jurnalul de lectură (cl. III), biblioteca clasei. La elevii de vârstă şcolară mică este bine dezvoltat spiritul competitiv, de aceea o altă metoda de a stimula interesul pentru lectură este utilizarea calendarului de lectură- unde elevii notează zilnic numărul de pagini citite, concurând cu colegii de clasă. Fiind învăţător la clasele primare, am constatat o modalitate eficientă de a dezvolta interesul pentru lectură, şi anume panoul „Prietenii cărţii”, unde sunt notate o listă de cărţi şi intervalul de timp în care trebuie să fie citite, copiii fiind motivaţi printr-o diplomă a celui mai activ cititor.
A îndruma lectura suplimentară elevilor nu înseamnă numai a le indica o listă de cărţi, ci şi a le verifica permanent calitatea şi cantitatea lecturilor, acestea fiind realizate prin intermediul strategiilor evaluative. O serie de strategii pe care le folosesc în activitatea de zi cu zi sunt: şezătoarea literară, pentru care elevii sunt impulsionaţi să caute materiale, texte în versuri sau proză, ghicitori sau proverbe pentru a fi prezentate în cadrul activităţii, unde sunt invitaţi părinţii pentru a-i da evenimentului un aspect de sărbatoare. O altă strategie sunt concursurile literare, în cadrul cărora copiii demonstreză un volum de cunoştinţe şi informaţii referitor la opera şi creaţia unui anumit scriitor, precum şi medalionul literar- cu recitarea, lecturarea expresivă a fragmentelor din operele a multor scriitori în cazul aniversărilor. Recitalul de poezii, unde se pune accent pe educarea sensibilităţii, frumosului, a stării de bine şi artistismului.
Familia deasemenea îşi are un rol major în trezirea şi menţinerea educaţiei faţă de lectură, deoarece constituie primul mediu de viaţă socială şi culturală. Un copil care îi are ca exemplu pe membrii familiei ce împrumută cărţi de la bibliotecă şi citesc în timpul liber, sau posedă o bibliotecă personală acasă, discutând şi împărtăşindu-şi opiniile referitor la căţile citite, îl vor motiva şi pe copil să citească cu plăcere. Dar deseori e important şi implicarea învăţătorului, pentru a-i explica familiei să ţină cont de faptul că dezvoltarea cognitivă şi afectivă a copiilor e diferită şi nu trebuie a fi comparaţi cu alţi copii, pentru a-i inhiba şi demotiva. Tot învăţătorul e cel ce le recomandă părinţilor lista de cărţi, ţinând cont de particularităţile de vârstă şi interesele copiilor, dar şi modalităţile de verificare a înţelegerii textului citit.
Pavel Cornea spunea în lucrarea sa „Introducere în teoria lecturii”, „nici computerul, nici televizorul nu vor duce la dispariţia cărţii, că lectura va continua să joace un rol cardinal în viaţa oamenilor, că accelerarea progresului tehnic va fi mereu însoţită de remedierea compensatoare a unui spaţiu liber pentru închipuire, visare, căutare de sens. Cred, vreau să cred că vom continua să citim chiar dacă nu vor mai fi cărţi. O vom face, la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar sau de dimensiuni mari, dar vom continua s-o facem câtă vreme vom persevera să gândim şi să procurăm bunuri simbolice.”
Numai cel căruia i s-a insuflat în fragedă copilărie gustul pentru lumea minunată a cărţii, va căuta şi îşi va găsi timp pentru această activitate de minte şi suflet.