Culoarea clasei

Culoarea clasei

Sala de clasă este spaţiul în care ne petrecem o parte considerabilă a vieţii, atât noi cadrele didactice cât şi cei cu care colaborăm în realizarea instruirii şi educaţiei - copiii. Ne dorim ca, aşa cum ne simţim acasă să ne simţim şi la serviciu, să ne bucurăm de condiţii optime atât din punct de vedere al siguranţei, al ordinei şi al curăţeniei, cât şi din punct de vedere estetic. Ne străduim să le oferim elevilor noştri un mediu ambiant funcţional, corespunzător standardelor, atractiv şi plăcut. Bineînţeles că acest lucru nu depinde în totalitate de noi, dar putem contribui considerabil la asigurarea unor condiţii propice pentru desfăşurarea activităţii didactice.
Culoarea este cea care însufleţeşte toate lucrurile şi îşi are legile ei, de armonie şi echilibru, ce ne ajută să realizăm un design plăcut. Culorile trebuie să se armonizeze între ele (cele închise cu cele deschise, cele calde cu cele reci) şi să fie alese în concordanţă cu funcţia fiecărei încăperi în care se desfăşoară o formă sau alta de activitate. „Aspectul cromatic adecvat instituţiilor şcolare poate asigura un climat propice transmiterii şi asimilării cunoştinţelor, o atmosferă optimă concentrării atenţiei sau poate indispune, obosi”. (Michelis)
Psihologii care au studiat efectul culorilor asupra procesului de învăţământ au demonstrat că elevii care învaţă într-un mediu divers colorat, în tonuri şi nuanţe bine alese, memorează mai uşor, sunt mai atenţi şi mai receptivi, sunt mai activi şi posedă o inteligenţă şi o imaginaţie cu mult superioară celor ce îşi desfăşoară activitatea într-un mediu acromatic, rece şi monoton. Ei recomandă utilizarea culorilor din familia galbenului, verdelui, albastrului şi chiar şi roşului, griul fiind completat de materiale didactice colorate.
Clasa trebuie să fie un spaţiu intim, plăcut şi modern. Aspectul ei depinde, în principal, de gustul estetic și priceperea cadrului didactic în a o amenaja şi decora corespunzător, de discernământul lui de a alege şi combina culorile (ale pereţilor, perdelelelor, covorului, mobilierului şi ale materialului didactic decorativ). Prima impresie pe care o comunică un interior privitorului este senzaţia spaţială, apoi atenţia sa se îndreaptă asupra pereţilor, podelei şi mobilierului. Tuturor elementelor de amenajare interioară ce animă spaţiul destinat educaţiei trebuie să li se acorde o atenţie egală, deoarece fiecare amănunt contribuie, alături de celelalte, la realizarea imaginii de ansamblu.
Specialiştii în domeniul amenajărilor interioare dau sugestii utile care pot fi aplicate şi în cazul sălilor de clasă care sunt zugrăvite, de regulă, în alb.
În timp ce în spaţiile invadate de lumină este permisă orice „fantezie decorativă”, în încăperile slab iluminate natural sau artificial suntem sfătuite ca podeaua şi covorul să aibă culori deschise, iar pereţii să fie vopsiti în alb sau galben deschis, chiar roz uşor. Pentru camerele expuse spre nord sunt recomandate culorile calde, luminoase, deschise, şi perdele viu colorate. Albul curat nu este recomandat în sălile foarte bine iluminate, datorită capacităţii lui de a reflecta total lumina (84%), deşi dă impresia de curat, iar elementele decorative ies mai bine în evidență, oboseşte psihicul şi induce senzaţia de rece, de aceea este indicat să se utilizeze pe suprafeţe foarte mici.
Pereţii claselor cu dimensiuni reduse pot fi zugrăviţi în culori deschise, covorul va avea dimensiuni mari şi culori tot deschise, iar uşile vor fi vopsite în culoarea pereţilor, totul pentru a da senzaţia de mărire a spaţiului.
Pentru locurile destinate activităţilor didactice sunt indicate culorile intense, calde, stimulative, chiar contrastante, iar în cazul dormitoarelor din grădiniţele cu program prelungit, se poate aplica sfatul valabil pentru orice tip de dormitor: se folosesc culori pasive, fără contraste cromatice puternice între pereţi şi mobilier, iar desenele sunt simple, realizate în nuanţe de verde şi (sau) de albastru, toate acestea contribuind la inducerea unei stări de linişte şi odihnă.
Culoarea perdelelor are o mare contribuţie în realizarea unui echilibru cromatic cu cea a covorului şi a mobilierului, ea trebuie să se integreze în coloritul general şi să fie în ton apropiat cu aceea a culorii dominante din încăpere. Atunci când spaţiul interior este prea colorat este bine ca perdelele să fie în aceeaşi nuanţă cu pereţii.
Covoarele pentru sălile înalte vor fi în culori închise, sobre, iar cele pentru încăperile joase vor avea culori deschise, tavanul va fi, obligatoriu, alb - pentru a crea, în acest mod, impresia de înălţime.
Dacă am meditat la unele schimbări pe care le-am putea face în ceea ce priveşte culoarea clasei, ar fi bine să trecem în revistă şi materialele decorative expuse pe pereţi, pe dulapuri, etc. În dorinţa de a avea săli de clasă cât mai plăcute și mai atractive pentru copii, unele cadre didactice fac abuz de obiecte confecționate de ele, sau procurate din comerț. Aceste elemente ce încarcă pereții, nu întotdeauna de calitate, estetice şi utile, agresează vizual privitorul, nu produc o stare psihică pozitivă ci, dimpotrivă, creează impresia de apăsare, de iritare. Ar fi bine să nu uităm zicala conform căreia „ceea ce este prea mult strică”. În plus, aglomerările de materiale, în zeci de culori, fără vreo legătură logică între ele, dau impresia de sufocare, de paradă şi de prost gust. „Puțin și bun” – spunem uneori. Această afirmație poate fi valabilă și pentru decorarea mediului educațional.
Poate că este timpul să facem o selecție a elementelor decorative, să le înlocuim pe cele vechi și decolorate, să ne debarasăm de cele inutile, chiar dacă poate nu ne îndurăm, gândindu-ne că am investit în ele timp, efort şi, de ce nu, bani. În felul acesta spaţiul va arăta mai aerisit şi mai elegant. Și, apoi, cum putem face loc noului în clasa nostră, dacă îi ținem spațiul ocupat tot vechiului? De asemenea, este de dorit și schimbarea periodică a obiectelor decorative. În felul acesta putem preveni instalarea monotoniei. Un alt aspect foarte important, căruia poate că nu i-am acordat o atenție prea mare este și acela de a expune materiale decorative ce au o legătură logică unele cu altele. Acestea, nu numai că dau un aspect unitar clasei, dar și creează un cadru adecvat și o atmosferă plăcută. În cazul în care suntem obiective și recunoaștem că nu ne prea pricepem, ne putem documenta din diverse materiale despre modul de creare a unui mediu ambiant atrăgător, putem apela la sfatul și ajutorul unor colege sau al unor persoane cu simț artistic, cu aptitudini plastice sau cu abilități practice. Și, încă ceva, chiar dacă ne-a plăcut modul cum o colegă și-a aranjat și decorat clasa, nu este absolut necesar să imităm. Cu puțin efort intelectual și fizic putem să personalizăm sala de grupă în mod unic, original. Vom avea o satisfacție mai mare punându-ne la încercare imaginația și dispozițiile.
Cred că ar fi cazul să ieşim din rutină, din tiparele ce tind să ne constrângă. Să încercăm să aducem o notă de modernism şi prospeţime claselor nostre; totul este să îndrăznim. Efectuând câteva mici modificări, dar de mare efect, vom obține o atmosferă veselă și optimistă, ne vom simţi, cu siguranţă, mai bine, mai confortabil, iar copiii vor fi încântaţi de familiaritatea şi ineditul mediului pe care îl frecventează zilnic, îl vor îndrăgi și își vor aminti de el, cu plăcere și nostalgie mai târziu.

Bibliografie: Manta Valeriu, Sburlan Smaranda : „Culoarea în interiorul locuinţei”, Editura „Ceres”, Bucureşti, 1988.

profesor Cristina Ungureanu
Grădiniţa cu Program Prelungit "Sfânta Marina"
Câmpulung-Muscel