ARGUMENT

Zilnic, în afara orelor de curs, la sfârşit de săptămână, dar mai ales în vacanţe, elevii de toate vârstele sunt o prezenţă aproape permanentă în peisajul străzii, folosind drumurile publice în calitate de pietoni, pasageri (în diferite mijloace de transport), biciclişti, conducători de vehicule trase sau împinse cu braţele, însoţitori de animale. Dar cea dintâi calitate a unui şcolar este aceea de copil. Şi, cum jocul constituie o necesitate fiziologică şi psihologică a fiecărui copil, timpul liber al acestuia este, în mare parte acoperit prin diferite jocuri. În raport cu rigorile circulaţiei şi ţinând seama de intensificarea ei, copiii trebuie învăţaţi cum să se joace şi, mai ales, unde să o facă, pentru a nu pune în pericol viaţa lor sau a altor participanţi la trafic. Jocul, în vecinătatea drumului public sau chiar pe carosabil, fiind periculos, este interzis tuturor copiilor. Jocul pe trotuar deranjează circulaţia pietonilor, copiii intrând, deseori, în conflict cu aceştia. Această situaţie, în unele cazuri, generează chiar accidente de circulaţie; pietonii, pentru a ocoli copiii, sunt nevoiţi să coboare de pe trotuar pe partea carosabilă, moment în care pot fi surprinşi şi loviţi de vehiculele în mers. Când copiii se joacă cu mingea, aceasta cade uneori şi pe partea carosabilă , depăşind astfel, limitele trotuarului. Plecat în fugă după minge, pentru a o recupera, copilul intră pe carosabil numai cu gândul la aceasta, ignorând pericolul la care se expune. Indiferent de mediul în care locuiesc ( rural sau urban ), copiii sunt de multe ori, în special în vacanţe, angrenaţi în rezolvarea diferitelor treburi gospodăreşti sau a altor activităţi, deplasându – se în acest scop pe jos, ca pietoni sau conducători de vehicule diverse ( corespunzător vârstei lor ). Am avut în vedere următoarele aspecte: însuşirea de către elevi a particularităţilor drumului pe care se deplasează ( drum public, parte carosabilă, trotuar, uliţă, potecă laterală, etc.), a semnificaţiei indicatoarelor rutiere întâlnite pe traseul pe care îl parcurg zilnic, a regulilor de deplasare pe drumurile publice ( individual, grup restrâns, coloană ), a regulilor de deplasare prin locuri marcate sau nemarcate cu mijloace de semnalizare rutieră, alegerea locului de joacă în zone ferite de pericole, adoptarea unui comportament civilizat în timpul deplasării cu un mijloc de transport, cunoaşterea unor reguli minime de acordare a primului ajutor, în caz de accident, conştientizarea riscurilor la care se supun dacă nu cunosc sau nu respectă aceste reguli. Din păcate, aceste deplasări sunt întrerupte uneori, cu brutalitate, ca urmare a săvârşirii unor abateri de la normele elementare de circulaţie, ce conduc la accidente, mai cu seamă în orele de vârf ale traficului rutier sau în condiţii de vizibilitate redusă. Concluziile statisticilor demonstrează că numărul copiilor care cad victime accidentelor de circulaţie este foarte mare, chiar îngrijorător. Anual, pe şoselele ţării noastre îşi pierd viaţa până la 500 de copii, alţii, aproximativ 1000 sunt răniţi grav, iar alţii aproape 1500 suferă vătămări corporale uşoare. Având în vedere faptul că, pentru a ajunge la şcoală, elevii se deplasează pe drumul public, dar şi datorită lipsei de supraveghere din partea unor părinţi, am considerat că este necesară o activitate susţinută, cu rolul de a contribui la formarea unui comportament civic – rutier, preventiv, sub deviza: ,,O secundă de atenție, o viață salvată!’’.