Provocarea de a preda limba franceză, Cristian Marius Dima, Profesor de Limbi straine (Engleză-Franceză), Seminarul Teologic Liceal “Chesarie Episcopul” Buzău

Într-un an frământat de exerciţii de profesionalism, executate prin artificii electorale şi bâjbâieli cronice, în toate planurile vieţii publice din spaţiul euro-mioritic, Cenuşăreasa priorităţilor naţionale, învăţământul românesc, suferă transformări după transformări amputări imorale, statism nejustificat, inerţie funciară şi, nu în ultimul rând, regres în dezvoltarea aptitudinilor care să-i ajute pe absolvenţi să devină cetăţenii europeni scontaţi şi de asemenea, competitori reali pe piaţa internaţională a muncii.

În acest context, predarea unor discipline care vizează dezvoltarea de competenţe de comunicare, bazate pe cunoştinţe de cultură şi civilizaţie, devine o adevarată cursă de montagne-russe, în care politicile educaţionale în permanent provizorat, mass-media macdonaldizată, neglijarea şi neîncurajarea unor activităţi extraşcolare cheie constituie destructive mişcări centrifuge în demersul didactic performant.

Limba franceză, spre exemplu, pierde din ce în ce mai mult teren, ajungând pe nedrept, de la limba şi literatura în care s-a maturizat manifestul literar şi lingvistic român modern, o disciplină secundară (studiată în majoritatea liceelor ca limba a doua). Iar din toamna acestui an, va deveni una sporadică (la liceele din filiera vocaţională, 50 minute pe săptămână, la clasele a IX-a şi a X-a).

În aceste condiţii, va fi din ce în ce mai greu să motivăm elevii spre a studia limba marilor descoperiri, spre a-şi forma competenţe comunicaţionale şi abilităţi social-profesionale postulate de exigenţele europene, spre a descoperi şi împărtăşi universul francofon, marcat de etichetă şi erudiţie.

Efortul profesorilor de Limba franceză trebuie să se conjuge acum, mai mult decât oricând, în căutarea unor soluţii şi implementarea unor bune practici, menite să readucă în orizontul de interes al elevilor, legitimitatea şi actualitatea acestei limbi a nobleţii, în spaţiul comunitar european. Cum? Pe lângă încurajarea spiritului competiţional, exacerbat uneori de entuziasmul şi vînătoarea de diplome, trebuie recuperat ritmul comunitar, vocaţia dialogică a acestei limbi, atât de dragă marilor oratori ai secolului trecut. Trebuie recuperată dorinţa de a descoperi spaţiul cultural dar şi socio-profesional pe care-l circumscrie, precum şi portofoliul (un cuvânt atât de “drag” retoricii educaţionale actuale) actualizat al metodelor şi mijloacelor de predare-învăţare ale acesteia.

Să mărturisim, conştient şi peremptoriu, rolul esenţial al Limbii franceze, ca una din limbile oficiale a principalelor instituţii europene, ca instrument de recrutare universitar-profesională în ţările francofone, ca mijloc de acces la unităţile bibliografice din cele mai mari biblioteci din lume, ca matrice în care prind viaţă unele dintre cele mai pline de semnificaţii producţii muzical-cinematografice ale secolului nostru şi nu în ultimul rând, ca evantai de cercetare, descoperire şi etalare a culturii comunitare şi a clasei personale.

Iată câteva argumente pentru noi – şi pretindem de acum, pentru aceia care vor să devină profesionişti în educaţie – să profităm de oportunitatea oferită printr-unul dintre cele mai eficiente mijloace de împrospătare şi de perfecţionare a predării şi învăţării Limbii franceze. Această oportunitate este reprezentată de  mobilităţile şcolare în spaţiul francofon, atât ale elevilor, cât şi ale profesorilor, prin intermediul programelor comunitare derulate de Agenţia Naţională de Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, cu sprijinul Comisiei Europene (www.anpcdefp.ro).

Pe tot parcursul anului şcolar (şi în vacanţe, pentru cei care şi le petrec activ), sunt oferite burse pentru profesori, prin Programul sectorial Comenius. Prin acestea, profesorii participă la stagii de formare profesională iniţială sau continuă. Acestea au ca scop: compatibilizarea crezului profesional cu valorile europene, actualizarea cunoştintelor, dobândirea de idei şi competenţe noi, realizarea de reţele profesionale şi de dialoguri interculturale şi nu în ultimul rând, evidenţierea identităţii culturale a României.

Cu aceste gânduri am participat şi noi, 5 profesori români de Limba franceză, alături de alţi 90 de profesori europeni, la un curs de formare continuă, organizat de Institutul European de Limba franceză şi desfăşurat la Montpellier, Franţa, în perioada 05-18 iulie 2009.

Având şi experienţa altor stagii de perfecţionare, atât în Limba franceză, cât şi în Limba engleză, grupaţi în ateliere de câte 10-11 profesori, alături de formatori, am participat la diverse module de perfecţionare. Acestea au avut ca temă noţiunile de vocabular şi limbă, dar şi metodica predării şi elementele de cultură şi civilizaţie.
Reunite sub sloganul “Să inovăm ca să motivăm”, toate activităţile au venit în întâmpinarea propunerilor şi obiectivelor formulate de profesorii stagiari.  Cu toţii eram animaţi de dorinţa de a găsi mijloace şi procedee noi, care să stârnească interesul elevilor pentru studierea Limbii franceze ca limbă străină.

Din acest motiv, accentele au fost puse pe atelierele de vocabular oral şi familial, pe folosirea tehnologiilor informaţionale şi de comunicare, exploatarea unor documente şi producţii culturale autentice, precum cântecul, filmul, publicitatea şi materialele virtuale. Nu a fost neglijată nici dimensiunea culturală, creându-se diferite oportunităţi pentru descoperirea regiunii Languedoc, cea în care am fost găzduiţi şi animându-se evenimente cu conotaţii interculturale, pentru dezvoltarea de relaţii şi prietenii şi pentru împărtăşirea diversităţii.

Pe lângă aceste priorităţi, au fost încurajate metodele educaţionale complementare, precum:

• vizitele şcolare anuale în ţările vorbitoare de limba franceză (practică exersată de ani buni de unele ţări vest-europene), punându-se în evidenţă importanţa pedagogică a călătoriilor, atât de frumos argumentată de Montaigne încă de acum patru secole;
• crearea de bloguri de către profesorii de Limba franceză, în vederea asigurării unui continuu flux de comunicare cu cei cărora le favorizăm învăţarea;
• organizarea de cluburi de cinema şi de conferinţe, vizând subiecte de maximă actualitate analizate în spaţiul cultural francofon;
• în fine, dezvoltarea unor reţele şi parteneriate şcolare, care să antreneze elevii în folosirea limbii franceze în situaţii reale de comunicare.

Pentru suflet, au rămas întipărite spre permanentă orientare, politeţea care mergea la braţ cu amabilitatea, eleganţa cu discreţia, esteticul şi eclecticul, simţul responsabilităţii cu mândria naţională, spiritul cosmopolit cu serenitatea.

Iată, aşadar, câteva soluţii şi idei pe care avem datoria de a le disemina, de a le împărtăşi colegilor şi tuturor celor care sunt interesaţi de învăţarea Limbii franceze şi de cunoaşterea spaţiului cultural francofon. Nădăjduim ca aceste argumente să contribuie la relegitimarea poziţiei nobile a disciplinei pentru care pledăm şi mai mult, să sensibilizeze pe cei care sunt responsabili, într-o mai mică sau mai mare masură, de studierea Limbii franceze în învăţământul românesc, cel puţin la nivelul unor ţări europene, cu rezultate creditate de succesul social şi profesional.

Cristian Marius Dima
Profesor de Limbi straine (Engleză-Franceză)
Seminarul Teologic Liceal “Chesarie Episcopul” Buzău