Design de cercetare: ”Jocul didactic şi rolul său la şcolarii mici”, Instit. Carmen Daniela Voinea, Şcoala cu clasele I-VIII Albeşti, jud. Botoşani
Dacă întrebăm copiii din jurul nostru care sunt activităţile lor preferate în mod sigur auzim: “Jocurile!”. Jocul este parte esenţială a copilăriei şi, totodată, este parte integrantă a activităţii cu copii.
Dintre toate metodele şi procedeele folosite în cadrul activităţilor educative, jocul reprezintă mijlocul cel mai eficient prin care copiii iau contact cu lumea, înţeleg evenimentele din jur şi învaţă din ele. Utilizarea şi dezvoltarea limbajului fac parte integrantă din acest proces. Jucându-se, copilul exersează înţelegerea prin comunicare, îşi dezvoltă capacitatea de discriminare, de judecată, imaginează şi formulează verbal atât realul, cât şi imaginarul.
Studiul de faţă şi-a propus ca, pornind de la cunoaşterea particularităţilor de vârstă specifice şcolarităţii mici şi ale limbajului în mod special, de la specificul jocului în general şi al jocului didactic în special, să evidenţieze influenţa jocului didactic asupra limbajului şcolarului mic şi asupra rezultatelor la învăţătură, cu referire specială la limba română şi matematică.
1. Obiectivul şi ipotezele cercetării
Problema: ,,Care este rolul jocului în cadrul activităţii didactice la şcolarii mici?”
La acest nivel, am propus spre analiză modul în care jocul influenţează conduita verbală şi astfel rezultatele şcolare.
Obiectivul general: Evidenţierea rolului jocului asupra dezvoltării limbajului şcolarului mic şi asupra rezultatelor şcolare.
Pornind de la acest obiectiv general, au fost identificate două obiective specifice:
Influenţa jocului desfăşurat ca activitate de învăţare asupra limbajului;
Influenţa jocului asupra caracterului formativ al învăţării la şcolarii mici.
Ipoteza generală: Folosirea susţinută a jocului ca metodă de învăţare la şcolarii mici determină dezvoltarea limbajului şi obţinerea unor rezultate şcolare mai bune.
Ipoteze specifice:
- Prin folosirea sistematică a jocului în activitatea didactică are loc o îmbunătăţire semnificativă a limbajului şcolarului mic faţă de cazul nefolosirii sistematice a acestuia, în sensul că elevii care au practicat sistematic jocuri în cadrul activităţilor didactice au abilităţi de folosire şi înţelegere a limbajului mai mari decât elevii care nu au practicat sistematic ca activitate didactică jocul.
- Prin folosirea jocului în activitatea didactică rezultatele şcolare au cunoscut o îmbunătăţire semnificativă faţă de cazul în care acesta nu a fost folosit sistematic ca metodă de învăţare la clasă, în sensul că rezultatele la limba română şi matematică sunt semnificativ mai bune la elevii din eşantionul experimental decât ale celor din eşantionul de control.
2. Lotul investigat:
Cercetarea noastră a folosit două grupe independente formate din elevi ai clasei a doua:
- grup experimental – 20 de elevi din care 10 fete şi 10 băieţi;
- grup de control – 20 de elevi din care 8 fete şi 12 băieţi.
În realizarea grupelor independente am ţinut cont ca acestea să răspundă exigenţei de a avea aceeaşi abatere a variabilelor de împerecheat: vârsta cronologică şi coeficientul de inteligenţă.
Criterii de egalizare
În fiecare din cele două grupe au fost aleşi elevi astfel încât să răspundă aceloraşi exigenţe: a) să fie în aceeaşi clasă; b) să aibă învăţători cu acelaşi stil de muncă; c) să provină din acelaşi mediu social; d) să aibă aceeaşi vârstă cronologică; e) să aibă aceeaşi vârstă mintală.
3. Metodologia de cercetare
Cercetarea s-a desfăşurat în trei etape:
Etapa I: pretest
Toţi subiecţii investigaţi au fost supuşi unui pretest care a constat în:
Măsurarea vârstei mentale aplicându-se testul Goodenough (testul omuleţul).
Instrumentul a fost aplicat pentru a egaliza cele două grupe (experimentală şi de control).
Testarea dezvoltării limbajului prin aplicarea Scalei verbale din Scala Wechsler de inteligenţă pentru copii – III care cuprinde următoarele subteste: informaţii, similitudini, aritmetică, vocabular, înţelegere.
Pentru a constata influenţa jocului asupra caracterului formativ al învăţării s-au aplicat teste docimologice la limba română şi matematică. Pentru a anula efectul de învăţare a testului, s-au construit forme paralele ale testelor atât la limba română cât şi la matematică. În construirea itemilor pentru nivelul şcolarităţii mici am respectat următoarele condiţii: număr (mic) de itemi; itemi corespunzători, ca nivel de dificultate, nivelului copiilor; itemi care să corespundă cerinţelor programei şcolare; itemi care să vizeze capacitatea copiilor de a aplica anumite conţinuturi în context diferit; stabilirea modalităţii de cuantificare şi apreciere a rezultatelor.
Etapa a II-a – intervenţia a constat în aplicarea sistematică a jocurilor didactice pentru disciplinele limba română şi matematică, dar şi la alte obiecte, grupului experimental, pe o perioadă de 12 săptămâni (în perioada decembrie, ianuarie, februarie, martie) în timp ce grupul de control şi-a desfăşurat activitatea fără aplicarea acestei metode de învăţare în mod sistematic.
În cadrul orelor de limba română s-au folosit: jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de desprindere a informaţiilor esenţiale dintr-un text; jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de scriere corectă; jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de comprehensiune şi înţelegere a cuvintelor/propoziţiilor; jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de vorbire corectă; jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de discriminare a sunetelor/ literelor/ silabelor/ cuvintelor.
La matematică s-au utilizat:jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de calcul rapid; jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua operaţii de adunare şi scădere în concentrul 0-100; jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de a stabili relaţii între numere; jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de a opera cu simboluri matematice şi scheme date; jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de raţionament.
În etapa a III-a – post testul - nu s-a mai aplicat ,,testul omuleţul” deoarece în cazul pre-testării el a avut rolul de a egaliza grupele folosite. În cazul testării dezvoltării limbajului s-a aplicat aceeaşi probă ca şi în timpul pre-testării. În cazul probelor docimologice s-au aplicat forme paralele ale testelor aplicate în etapa pre-testării, în scopul anulării efectului de învăţare a testelor.
4. Rezultatele obţinute şi interpretarea lor
În urma pre-testării, pentru a constata dacă nu sunt diferenţe semnificative între grupele testate, s-a aplicat Testul t pentru eşantioane independente şi s-a constatat că nu există diferenţe semnificative între scorurile obţinute de subiecţii celor două eşantioane la niciuna din probele verbale şi la niciuna din probele docimologice aplicate în faza de pre-test.
Pornind de la aceste date s-a putut măsura influenţa jocului didactic, în faza de post test, asupra dezvoltării limbajului şi asupra rezultatelor şcolare la limba română şi matematică. Pentru a verifica ipotezele s-a utilizat ca procedeu statistic Testul t pentru eşantioane independendente (Independent Samples T Test). S-a comparat astfel media scorurilor obţinute de subiecţii grupului experimental cu media scorurilor obţinute de subiecţii grupului de control, în urma perioadei de intervenţie.
Deoarece testul t a fost semnificativ (p mai mic de 0,05) la toate cele 5 probe de limbaj şi la ambele probe docimologice, înseamnă că subiecţii grupei experimentale au obţinut rezultate semnificativ mai bune la toate 5 probele de limbaj şi la ambele probe docimologice în cazul retestării faţă de subiecţii grupei de control. Astfel se confirmă cele două ipoteze ale cercetării noastre.
După o perioadă de acumulări, subiecţii din fiecare din cele două grupe trebuie să obţină progrese în ce priveşte cunoştinţele învăţate. Astfel s-a aplicat Testul t pentru eşantioane perechi (Paired Samples T Test) pentru a vedea dacă s-au înregistrat diferenţe semnificative între mediile obţinute la probele verbale şi la probele docimologice între test şi retest.
În urma testului s-au obţinut diferenţe semnificative între test şi retest la toate cele cinci probe de limbaj de către subiecţii grupei experimentale şi diferenţe semnificative la patru probe de limbaj de către subiecţii grupei de control (p mai mic de 0,05) şi, de asemenea, diferenţe semnificative la ambele probe docimologice de către subiecţii ambelor grupe (p mai mic de 0,0001).
Diferenţele semnificative dintre eşantioanele independente, obţinute la aceleaşi probe, care sunt în favoarea grupei experimentale confirmă practic cele două ipoteze ale cercetării care preconizau că se vor obţine rezultate semnificativ mai bune de către subiecţii care au practicat ca metodă intensivă jocul didactic faţă de cei care nu au folosit această metodă în mod sistematic.
Bibliografie:
- Antonovici, Şt.; Nicu,G. (2003), Jocuri interdisciplinare, material auxiliar pentru educatoare, Aramis Print, Bucureşti;
- Badea, E. (2003), Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului, E.D.P, Bucureşti;
- Bîrsan, N. (1995), Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului şi comunicării orale la preşcolarii mari, EDP, Bucureşti;
- Breben, S.; Gongea, E. Ruiu, G. Fulga,M. (2007), Metode interactive de grup - ghid metodic. 60 metode şi 200 de aplicaţii practice pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves;
- Piaget, J.(1965), Psihologia inteligenţei. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;
- Popovici şi colaboratorii (1971), Culegere de jocuri didactice, E.D.P.,Bucureşti;
- Sima, I.; Petruţiu, R.; Sima, M. ( 1998), Psihopedagogie, vol. I. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
- Verza, E.; Verza, Fl.(2000), Psihologia vârstelor. Editura Pro Humanitate, Bucureşti.
