UN VIITOR MAI BUN PRIN EDUCATIE

UN VIITOR MAI BUN PRIN EDUCAȚIE

La școala unde eu predau de mai bine de 15 ani,
este primul an în care comunitatea locală a venit în sprijinul
familiilor care întâmpină probleme în creșterea și dezvoltarea
propriilor copii. Fiind o țară componentă a Uniunii Europene,
având o comunitate de oameni bine intenționați și instruiți, au
reușit să implementeze un proiect prin fonduri europene, un
program de sprijinire și consiliere a părinților și copiilor
lor.
S-a constat că tot mai mulți părință întâmpină
dificultăți în relația cu copiii, acestea repercutându-se
asupra dezvoltării copiilor, asupra adaptării lor școlare și a
performanțelor.
Familia reprezintă primul cadru educațional din viața
copilului și prezența ei constantă în timp în susținerea
copilului, îi asigură statutul de a fi și cea mai importantă. De
aceea, pentru a putea asigura copiilor premisele educative valoroase
trebuie în primul rând ca familia să poată furniza un model
valabil și bun. Pe de altă parte, societatea actuală are un ritm
de schimbare foarte alert și ridică permanent noi provocări atât
pentru părinți cât și pentru copii. Uneori poate fi dificil
pentru părinți, pe lângă responsabilitățile zilnice legate de
familie, casă, serviciu, să reușească să redefinească
permanent modelele de relaționare cu copiii lor și să găsească
soluții eficiente. Schimbarea rapidă din ultimii ani din țara
noastră, a creat o discrepanță mare între experiența trăită
de părinți în copilărie și experiența trăită de copiii lor
în societatea actuală.
Activitățile desfășurate în cadrul acestui
proiect cu părinții, au avut ca scop, consilierea educaională de
care aceștia au nevoie în scopul îmbunătățirii relației
părinți- copii- profesor. Părinții au participat la o serie de
activități practice și lucru în echipă, unde au identificat
propriile surse de motivație, eventuale metode de stimulare a
motivației pentru a participa la activitățile psihosociale de
grup.
Pe lângă părinți, care au primit repere, sugestii,
modalități eficiente de educație a copiilor, a nevoilor reale ale
copilului, copii au participat la activități extrașcolare de
stimulare a creativității, de descoperire a propriilor resurse
folosind metode și mijloace moderne. Au fost realizate planuri
individuale, pe grupe cu număr mic de copii (maxim 10). De multe
ori activitățile desfășurate cu copii au pornit de la premisa
că toți copii fac lucruri care nu plac părinților, de asemenea,
toți copii fac în mod regulat lucruri care îi încântă pe
părinți. Copii adoptă diferite tipuri de comportament, în
funcție de situația în care se află. Problema este, ca noi, ca
părinți, să ne cunoaștem copiii, și dacă știm cum să
reacționăm în situații de criză. Fiecare copil având o
personalitate unică și irepetabilă, trebuie tratat în mod
diferit față de ceilalți copii.
Educația este un proces complex care se bazează pe o
bună cunoaștere a copilului, care devine subiect al educației.
Trecerea de la greutăți (nereușite) la reușite se realizează
în urma analizei profunde a trebuințelor individului, pentru a
acționa în conformitate cu acestea.
Un rol important în reușita în educație, îl au factorii
interni și externi care acționează asupra individului, în orice
moment al acțiunii educaționale.
Dezbaterile și discuțiile avute cu părinții au reliefat
importanța cunoașterii aspectelor legislative legate de promovarea
egalității de șanse în general. Prin propria experiență, ei au
putut povesti momente când au fost sau nu discriminați, au
identificat rolul definitoriu al promovării tinerilor și
egalitatea de șanse, care pot fi înlăturate sau diminuate, dacă
nu sunt bine înțeles și ce măsuri trebuie luate pentru a combate
acest fenomen.
Am ales câteva idei, care dacă ar fi puse în practică de
fiecare adult, poate altfel ar sta legătura lor cu proprii copii,
și anume: o comunicare transparentă, asculatarea copilului,
răspunsuri date copiilor în așa fel încât ei să te audă,
spijinirea acestora în special în momente grele, explicarea
faptului că orice problemă are o rezolvare, petrecerea timpului
liber sau a unui anumit timp cu copii, activități în care să fie
implicați și copii.
Acest proiect a durat 9 săptămâni, zilnic 2 ore cu copii,
după orele de curs. Pot spune că rezultatele sunt uriașe. Sunt
copii care se aflau în pragul abandonului școlar, corigenți, cu
probleme de comportament, iar acum sunt integrați în
colectivitate, apreciați de colegi, și lucrul cel mai important,
apreciați de părinți.
Concluzia la care eu am ajuns, este următoarea: atenția
acordată prichindeilor, face comunitatea în care trăim , climatul
armonios, iar zâmbetul- parte componentă de neînlocuit.

BIBLIOGRAFIE:
www.educatiepentru sanatate.ro
www.crucearosie.ro
www.voluntariat.ro
http://www.eva.ro/sanatate/