Tehnologia în procesul de predare-învățare-evaluare

Tehnologia în procesul de predare-învățare-evaluare

Este binecunoscut faptul că, în ultima perioadă, elevii sunt atraşi de tot ceea presupune tehnologie modernă. În ultima jumătate de an, date fiind circumstanțele contextului actual al orelor desfășurate online, tehnologia se bucură de o deosebită atenţie și din partea cadrelor didactice, părinţilor şi autorităţilor competente şi responsabile ale statului. Educația digitală presupune anumite capacități și competențe din partea profesorului, în conformitate cu standardele politicilor educaţionale naţionale sau europene, precum și strategia personală de predare. Procesul complex al educației presupune o bună planificare şi realizarea efectivă a rezultatelor aşteptate ale învăţării, monitorizarea, autoevaluarea și evaluarea rezultatelor și îmbunătățirea lor permanentă.
Atât tehnologia modernă cât și creativitatea cadrului didactic în construcția unei lecții, poate motiva un elev să-și îndrepte atenția spre disciplina predată de acesta, poate crește interesul pentru lectură și studiu individual, poate determina anumite conexiuni/ interdisciplinaritate, poate anima starea de spirit de la clasă și per total, poate determina ca ora sa să fie așteptată cu nerăbdare de elevi.
Şcoala româneascǎ trebuie sǎ iasǎ din normele stricte ale ideii de transfer de cunoştinte cǎtre elevi, idee care încǎ mai stǎ ca temei de bazǎ a tot ceea ce şcoala face sau trebuie sǎ facǎ. Şcoala sǎ fie locul unde elevii primesc informaţii, dar accentul sǎ nu cadǎ pe dimensiunea informativǎ, ci din ce în ce mai mult pe formare, integrare, relaţionare.
Utilizarea mijloacelor moderne, a resurselor educaționale deschise, a instrumentelor/platformelor educative în clasa anului 2020 este imperios necesară. Adaptarea conținuturilor științifice, aplicate la nevoile elevilor generației de azi, cu aplicație în viața cotidiană, corelate cu adaptările tehnice de astăzi, conduce spre succesul unei lecții.
Totuși valoarea formativă a mijloacelor de învăţământ şi mai ales a noilor utilităţi tehnice nu au relevanţă pedagogică, cognitivă, decât dacă sunt utilizate pe lângă metode real-active. Aceasta pentru că ele sunt valabile în măsura în care şi elevul este motivat să participe la cunoaştere, să înveţe activ. Atunci profesorul poate să ofere un spectru larg de resurse, să le antreneze într-un context actual, să mobilizeze abilităţi şi competenţe înalt cognitive, să permită interacţiuni între elevi, să sprijine acumulări de cunoştinţe noi, să depăşească simpla achiziţie, să stimuleze curiozitatea epistemică.
Internetul poate fi asimilat cu o biblioteca infinit de mare, este un adevărat tezaur care va trebui să ajungă un izvor de cunoştinţe, atent alese si fructificate sub îndrumarea profesorilor.
Lecţiile sunt concepute astfel încât să fie utilizate de către profesor în procesul de predare la clasă, oferind elevilor posibilitatea să urmărească explicaţiile profesorului şi să interacţioneze direct cu materialul de studiu.
Lecţiile multimedia sunt capabile să aducă un plus de valoare în explicarea acelor procese, fenomene sau structuri dificil de abordat prin metodele clasice. De exemplu, prin modelarea cu ajutorul calculatorului, procesele foarte greu de observat în condiţii reale, cum ar fi fenomene microscopice sau din contră macroevoluţii de relief pot fi studiate în tot dinamismul lor, la diferite scări spaţiale sau temporale.
Departe de rutina orelor obişnuite, în care efortul de abstractizare pe care trebuie să-l facă este considerabil, elevii descoperă o lume în care teoria şi practica se întâlnesc sub o forma accesibilă. Noţiuni înainte complicate din chimie si fizică sunt prezentate intuitiv, elevii pot să experimenteze liber şi să vizualizeze în timp real rezultatul experimentelor.
Conţinutul unei lecţii în format electronic poate îmbina atât prezentări, simulări, experimente interactive, exerciţii, teste cât şi jocuri educaţionale. Toate momentele de lecţie realizate presupun activitatea nemijlocită a elevilor, iar interactivitatea constă în cea mai mare parte în feedback gradual oferit utilizatorului pe tot parcursul lecţiei. Designul grafic şi funcţionalitatea, aspectul vizua,l contribuie semnificativ la înţelegerea clară a fiecărei unităţi de informaţie oferită, fiind realizat în concordanţă cu normele psihopedagogice de proiectare şi luând în consideraţie particularităţile de vârstă ale elevilor.
Evaluarea cu ajutorul testelor pe calculator poate fi și o prețioasă resursă de economisire a timpului. Ea îmbină o multitudine de funcții menite să faciliteze procesul de predare-învățare, oferind profesorului posibiltatea de a controla în permanență calitatea procesului instructiv educativ desfășurat prin: demonstrații interactive, testarea elevilor după fiecare temă, evaluarea cunoștințelor elevilor prin votarea simultană, identificarea răspunsurilor corecte printr-o metodă interactivă, evaluarea nivelului de predare, evidența rezultatelor prin intermediul rapoartele statistice generate de platforme.

Cadrul didactic are elementele necesare construirii unui demers didactic personalizat, în funcţie de cerinţe şi condiţii concrete, în funcţie de experienţa sa şi de nivelul de achiziţii al clasei. Materialele educaționale în format digital nu au menirea de a le înlocui pe cele clasice, ci de a fi instrumente eficace la îndemâna profesorului.
Așadar, utilizarea unei anumite resurse educaționale digitale în clasa secolului XXI trebuie luată treptat, însoțită încă de metode tradiționale precum demonstrarea, explicația, problematizarea etc.
Bibliografie
1. Parfene, C., Metodica studierii limbii şi literaturii române, Iaşi, Polirom, 1999.
2. Coroi, I. – Percepţia calităţii în educaţie, 2017, pag. 1-9.