SĂ STĂM LA SFAT CA-NTRE PĂRINȚI

Știți de câte ori mi s-a întâmplat să mă strige copiii
involuntar: „Mama! Vreau să te întreb ceva!“ zâmbind apoi
când realizau ilaritatea momentului? Oare de ce ne consideră
copiii mame? O mămică îmi spunea deunăzi, că nu înțelege ce
le fac copiilor de mă iubesc chiar dacă le dau teme de făcut,
chiar dacă stau la școală și lucrează, chiar dacă se trezesc
devreme. M-am hotărât să vă împărtășesc un „secret“: îi
laud. Lauda este un lucru care ne place tuturor. Ea este o expresie
a admirației, meritelor sau realizărilor. Toți vrem să primim
laude de la cei din jur, iar copiii doresc asta de două ori mai
mult ca adulții. Se simt bine atunci când cineva spune ceva
drăgut despre ei pentru ceea ce au făcut. Prefer această formă
de încurajare pentru ei, atât de necesară pentru formarea unui
adult responsabil și de succes.
Adevărul este că, în viața de zi cu zi, ne e mai ușor să
criticăm decât să oferim un compliment copiilor. Este mai simplu
să observi comportamentele negative ale lor și să le critici
decât să scoți la înaintare ceea ce micuțul tău face bine.
Este mult mai la-ndemână și evident pentru mulți dintre noi să
îl certăm pe copil pentru că a scăpat din mâncare pe jos,
decât să îl lăudăm că a reușit să mănânce restul foarte
bine. Cum văd eu beneficiile lăudării și încurajării
copilului: îl stimulează să încerce diverse experiențe (oricare
dintre noi am avut parte de experiențe de viață care ne-au
marcat, pozitiv sau negativ, dar care ne-au adus independență și
responsabilitate); îi încurajează buna purtare (începând cu
propriul nostru exemplu); dezvoltă stima de sine (de care, cu
siguranță, va avea nevoie la un moment dat, iar atunci noi nu vom
fi lângă ei); dezvoltă încrederea în forțele proprii (ceea ce
reprezintă un combustibil nelimitat pentru motorul creșterii și
formării lor ca adult).
Cum îl lauzi fără a deveni un copil răsfățat? Laudă
comportamentul, nu persoana! De exemplu, atunci când reușește să
rezolve o problemă pentru școală, nu îi spune "Ești deștept!"
sau și mai simplu " Bravo!", ci "Bravo, sunt mândră și mă bucur
că ai reușit să rezolvi problema la matematică și că nu ai
renunțat la ea", punând accentul pe reușita lui din acel moment
și pe dorința de comunicare a sentimetelor. Cu toate vom dori, la
un moment dat din viața lor, să ne comunice ce simt, dar dacă ei
nu au văzut până atunci și nu au exersat astfel de comportament
nu îl vor pune în practică exact când vor avea nevoie mai mult.
„Laudă-l de fiecare dată când face bine, deschide canalele de
comunicare!“ este expresia ce cuprinde experiența mea cu orice
copil, infailibilă, mi-a adus de fiecare dată răspunsurile și
informațiile dorite de la elevi. Pentru unii copii să pună
jucăriile la loc, să facă curat în cameră și să rezolve cu
succes o temă pentru școală sunt mari realizări care trebuie
complimentate și încurajate. Nu luați tema pentru școală ca pe
o datorie pe care copilul o are, drept pentru care nu are nevoie de
laude. Orice reușita a lui trebuie lăudată verbal, spunându-i
mereu asta, zilnic dacă e nevoie, de mai multe ori pe zi chiar.
Categoric nu exagerăm în laude!! Ele nu vor veni niciodată
nemeritate! Disciplinarea pozitivă funcționează mult mai bine
în creșterea și educarea copilului, spun specialiștii.
Evidențierea și încurajarea comportamentelor bune ale copilului
în defavoarea celor neadecvate îi stimulează să facă mereu
lucruri bune.
Chiar dacă experiența mea la clasă este una scurtă, fiind la a
doua generație de elevi, am putut observa beneficiile aduse de
acest stil de relaționare cu cei mici. De-a lungul anilor am putut
compara și cu alte stiluri, mai dure, acea severitate gândită și
pusă în practică „pentru că așa face ea de ani de zile“,
care dădeau „rezultate“ foarte bune pe termen scurt (elevii
reacționau, dar rămâneau timorați, stresați și relația cu
școală era una anxioasă), dar, care, putând discuta cu elevii
peste 4, 8 și respectiv 12 ani de la absolvirea clasei a IV-a, am
concluzionat împreună că, la aceleași rezultate sau poate chiar
mai bune, se putea ajunge și cu blândețe, vorbă calmă și lauda
binemeritată. Mai mult de 50% dintre cei cu care am discutat au
recunoscut traumele rămase după intervenția dură a profesorilor,
de cele mai multe ori fiind motivul principal pentru care nu le
plăcea materia respectivă. Desigur, au fost și cazuri (foarte
puține, respectiv 2%) în care laudele nu și-au făcut efectul
scontat, dar consider că acesta nu poate fi imediat vizibil, ci,
sper să-i pot vedea efectele mai târziu. De asemenea, nu toți
copiii reacționează la fel și nici nu au aceeași viteză de
reacție.
Da, recunosc, îi laud pe copii din prima zi de școală. Nu cred
că există copil căruia să nu-i găsești ceva de spus frumos din
prima zi. O să găsiți mai jos amintirile lor, neștirbite de
trecerea timpului, pe care le voi păstra și eu cu mare drag.
Atunci când ai în fața ta un suflet care tremură de emoții, nu
poți decât să-l încurajezi, să-i oferi sprijin și orientare,
să-l înveți că orice întrebare capătă răspuns, iar apoi are
dreptul de a mă întreba din nou. Și acasă, și la școală
copilul are dreptul de a fi creativ și curios. Atât părinții,
cât mai ales noi, cadrele didactice, le putem arăta cum să-și
dezvolte aripile, cum le pot desface, de ce să o facă, unde și
când să zboare.
Nu trebuie și nu o voi face niciodată, să subestimăm puterea de
influență a familiei asupra noului membru al societății, atât
genetic cât și comportamental. Pentru susținerea dezvoltării
cât mai echilibrate a copiilor noștri îmi voi lua întotdeauna
parteneri părinții, familia, rudele cu care el intră în contact
permanent, colaborarea școală - familie fiind esențială. Odată
cu modificarea comportamentului elevului, să fiți siguri,
întotdeauna, ne vom lovi de comportamentul părinților. De cele
mai multe ori, am avut norocul să fim „pe aceeași lungime de
undă“, dar ce ne facem când gândim diferit? Aplicăm aceeași
metodă! Îl lăudăm când face ceva bun pentru copilul său!!!!
Poziționarea noastră în fața clasei nu este una
întâmplătoare, nici la lecții, zi de zi, nici la ședințele cu
părinții. Suntem un permanent exemplu pentru ochii, mințile și
sufletele ce ne urmăresc. La prima ședință cu părinții, am
stat lângă ei, într-o bancă, reușind prin comunicare
nonverbală să transmit mesajul meu de parteneriat, de dorință de
colaborare, de înțelegere a problemelor lor, de asigurare a
sprijinului față de cele mai iubite ființe ale lor: copiii. Au
fost și sunt mult mai deschiși spre școală, spre momentele
frumoase petrecute împreună, dar și cele în care le-am solicitat
sprijinul.
Toate laudelor aduse copilului, acasă sau în sala de clasă, poate
se vor pierde de-a lungul timpului ca expresii, dar cu siguranță
vor lăsa urme invizibile în suflețelele lor. Odată cu trecerea
timpului, cerându-le impresii legate de prima zi de școală, ca
dată marcantă a vieții lor, am observat și încolțirea acelor
semințe de laudă puse adânc și care încep să se ridice, firav,
dar sigur. Rezultatele vorbesc singure și sunt cel mai puternic
motiv pe care vi-l prezint pentru susținerea disciplinării
pozitive. De aceea m-am hotărât să-i las doar pe ei, în final,
să vă arate cu ce au rămas:
„Haine frumoase, ghiozdan nou, emoții, aromă de toamnă, o nouă
clasă, revederea cu colegii vechi și doamna profesoară, toate
acestea într-o singură zi.. Prima zi de școală a clasei a patra.
Dupa atâția ani și totuși am emoții. O nouă clasă se vede
în zare apropiindu-se din ce în ce mai mult, acum, vechea clasă
ne face cu mâna cu ochii în lacrimi din cauza despărțirii, acolo
vor merge alți copii iar pe noi ne așteaptă alte încercări.
Revederea cu colegii și doamna profesoară, ce poate fii mai frumos
decât aceste lucruri? Acum e acum, emoțiile m-au acaparat
începând de la vârful picioarelor până la sfârșitul celui mai
lung fir din vârful capului, abia aștept sa înceapă noul an
școlar!“ (Ana G., clasa VI-a)
„În prima zi de școală am fost emoționat și puțin nedumerit
deoarece eram într-un mediu nou cu copii cu care nu mai
interacționasem înainte. Atunci am cunoscut învățătoarea care
era foarte bună cu noi chiar dacă mai făceam năzbâtii. Din
prima zi de școală și până acum am legat multe prietenii care
și acum sunt strâns legate. Prima zi de școală a fost o
experiență minunată. A fost ziua în care am aflat ce este
școala, am învățat că, deși temele ne ocupă o parte din timp,
atunci când le prezentăm suntem mândri de noi, iar până la
urmă aceste teme pe care fiecare dintre noi la un moment dat le-am
disprețuit, ne formeazaă viitorul și cu ajutorul lor putem să ne
apropiem de a fi ceea ce ne propunem să fim. Prima zi de școală a
fost ca o carte: unora nu le-a plăcut începutul, dar cuprinsul da,
unora le-a plăcut începutul și cuprinsul nu, iar unora le-a
plăcut totul. Odată și odată cu toții vom realiza că,
indiferent ce părere avem sau am avut despre școală, aceasta este
o poartă spre o lume nouă cu încercări grele și realizări,
prietenii, lucruri bune și rele, dar toate au importanța lor, așa
cum prima zi de școală are o importanță mare în viața
oricărui elev.“ (Theodor A., clasa aVI-a)
„Ghiozdanul e făcut, hăinuțele sunt călcate, părul e aranjat,
școala are o aromă de festivitate, DA, a început școala!
Frunzele cad, florile în buchet aranjate ținute de mâna
transpirată de emoții. Uite, îmi văd prietenii, ah! uite-o și
pe doamna profesoară, uite colo... uite colo ... școala care ne
face cu mâna și ne cheamă! (Andreea P.,clasa a IV-a)
„Am plecat aranjată de acasă, cu un buchet de flori. Nu, nu mă
duc la o zi de naștere, mă duc la școală, e prima zi! Vacanță,
du-te departe, școală vino să ne îmbrățișezi, sincer, îmi
era dor să simt aroma de carte.“ (Alexandra V., clasa a IV-a)
„Prima zi de școală este o zi magică. În seara de dinainte am
avut emoții, dar și bucurii legate de noii colegi și îmi făceam
multe gânduri despre doamna învățătoare. Pentru ea, eu, în
prima zi de școală, m-am dat cu parfum și mi-am pus cea mai
frumoasă cămașă! Doamna mea este cea mai bună din lume! Noii
mei colegi erau și încă mai sunt cei mai buni! În prima zi am
stat doar două ore la școală, dar am reușit să îi îndrăgesc
pe toți.“ (Alexandru A., clasa a III-a)
„Eu, în prima zi de școală, m-am întâlnit cu colegii mei.
Apoi am intrat în clasă și mi-am dat seama la ce doamnă o să
învăț. Era bună, delicată, drăguță și colegii erau timizi,
dar eu m-am împrietenit cu toți. Clasa noastră era albă ca perna
și băncile erau galben-portocalii ca apusul soarelui. Mama spune
că eu am plâns în acea zi, dar eu nu îmi amintesc. Eu am o
clasă super chiar dacă unii colegi mai fac prostii, clasa mea e
unică.“ (Mihai O., clasa a III-a)
„Era ora șapte, prima mea zi de școală. Eu abia așteptam să
merg la școală, când am ajuns m-am simțit de parcă aș fi fost
acasă, colegii erau cei mai buni pe care îi puteam avea, doamna
învățătoare a vorbit cu noi, pe fiecare l-a întrebat câte ceva
și l-a ascultat cu răbdare. În clasa pregătitoare a fost cea mai
frumoasă primă zi de școală pentru că am întâlnit persoane
noi. De atunci îi încurajez pe toți copiii să meargă la
școală.“ (Mara O., clasa a III-a)
„În prima zi de școală m-am simțit minunat. Așteptam cu
atât de multă nerăbdare să încep școala, să îmi cunosc
doamna învățătoare și noii mei colegi. Când am intrat în
clasă și i-am dăriut doamnei buchetul de flori, am simțit că
îmi fugea pământul de sub picioare de atâtea emoții. Când m-am
așezat în bancă am primit primele mele manuale. Pot spune că
prima mea zi de școală a fost minunată și îmi voi reaminti cu
drag acele clipe minunate.“ (Bianca E., clasa aIIIa)
Toate aceste impresii nu ar fi apărut dacă nu ar fi avut o bază
de dezvoltare. Am experimentat împreună această metodă, prin
exersare, prin demonstrație, prin studiu individual și, după cum
vedeți, știu să laude și ei la rândul lor, pe măsura
posibilităților și vocabularului lor, exprimându-și deschis
sentimentele. Cred că este cea mai bună dovadă a puterii laudei!
Pentru dezvoltarea unei societăți sănătoase încercăm să
atingem idealul educațional, pentru formarea personalității în
integritatea ei educațională ca ființă autonomă, creativă,
adaptabilă. De aceea am adoptat această formă de luptă pentru
formarea de aptitudini, capacități și deprinderi specifice,
competențe ce stimulează raportarea efectivă și creativă la
mediul social și natural și îi permit continuare educației
într-un ritm propriu, dar sigur.