Rolul matematicii în dezvoltarea gândirii elevilor din ciclul gimnazial

Apariţia matematicii în cele mai diverse ştiinţe, de la astronomie, chimie, la medicină, face ca orientarea copiilor către matematică să fie un proces obiectiv. Astăzi se afirmă cu tot mai multă convingere ca fundamentul culturii moderne îl constituie matematica.
Indiferent de domeniul în care activează, omul modern trebuie să posede o bună pregătire matematică, pentru a putea soluţiona multiplele si variatele probleme ale vieţii socio- profesionale. Această cerinţă necesită multiple exigenţe cu privire la formarea personalităţii. Accentul cade în primul rând pe gândire, deoarece gândirea a stat întoteauna la baza progresului, constituind impulsul dinamicii sociale. Ori matematica formează o gândire critică şi novatoare, originală şi creatoare.
Scopul esenţial pe care îl urmăreşte învăţământul matematic nu se reduce la latura informativă, ci prin predarea acestei discipline se realizează mai ales dezvoltarea raţionamentului şi a spiritului de receptivitate, a deprinderilor de gândire logică, de definire clară şi precisă a noţiunilor de adaptare creatoare la cerinţele
actuale.
Gândirea matematică se manifestă printr-o mare varietate de activităţi intelectuale legate de memorie şi imaginaţie şi anume: judecare, raţionare, înţelegere, explicare, invenţie, deducţie, inducţie, analogie, abstractizare, generalizare, comparaţie, concretizare, clasificare, diviziune, rezolvare de situaţii-problemă, etc.
Prin modernizare nu trebuie să se înţeleagă moda şi nici renunţarea la trecut, aşa cum arată academicianul Gheorghe Mihoc, ci îmbinarea a ceea ce s-a dovedit valoros de-a lungul trecutului cu ceea ce se impune în condiţiile vieţii contemporane.
Printr-o muncă de milenii, pornind de la adevărul simplu, a fost construită matematica modernă. Ea a cunoscut o evoluţie mai rapidă decât celelalte ştiinţe, datorită specificului ei. Este ştiinţa probei formale şi a demonstraţiei logice care întruchipează într-un grad înalt idealul de rigoare şi de construcţie logică.
În majoritatea ţărilor s-au întreprins şi se întreprind experimente care tind să dezvolte copilului încă de la început caracteristicile generale ale matematicii moderne.
Raţionamentul matematic şi gândirea riguros ştiinţifică creează elevului posibilitatea de înţelegere a celorlalte discipline cât şi de pătrundere a problemelor privitoare la natură, viaţă, societate. De asemenea, se contribuie la formarea şi dezvoltarea capacităţii de a munci organizat şi ritmic, a perspicacităţii, a spiritului de investigaţie.
Învăţământul matematic are ca rezultat formarea unor deprinderi şi capacităţi necesare în activitatea matematică şi care devin utile în activitatea practică a omului.
În gimnaziu,elevii dobândesc cunostinţe elementare de calcul numeric precum şi noţiuni de geometrie sintetică, accentul principal se pune pe formarea conştientă a deprinderilor de calcul oral şi scris corect şi rapid cu utilizarea procedeelor raţionale de calcul, dar si rationamente matematice, in problemele de demonstrat.
Formarea deprinderilor de calcul dar si de rationament, este o sarcină fundamentală a învăţământului matematic. Ele reprezintă „instrumente” operaţionale utile pe întregul parcurs al învăţământului, stând la baza întregului sistem al deprinderilor matematice. Deprinderile de calcul (mintal şi scris) constituie deprinderi de bază pentru rezolvarea problemelor.
Calculul mintal are o importantă contribuţie la dezvoltarea gândirii, obiectivul final al învăţării calculului este dezvoltarea gândirii logice a elevilor. Supusă la un antrenament continuu prin efectuarea unor calcule exacte şi rapide, judicios gradate, gândirea elevului se dezvoltă şi se disciplinează. Dar elevul este pus în situaţia de a alege procedeul de calcul cel mai potrivit cazului dat pentru a afla mai repede şi mai uşor rezultatul, de a aplica în unele cazuri particulare principiul de rezolvare. În felul acesta se dezvoltă puterea de înţelegere, spiritul de iniţiativă, perspicacitatea.
In clasele primare, datorită lipsei de experienţă a copiilor şi plasticităţii sistemului lor nervos, putem vorbi de formarea deprinderilor elementare de calcul, care stau la baza întregului sistem al deprinderilor matematice, de înarmare cu „instrumente” operaţionale utile pe întregul parcurs al gimnaziului şi utile mai ales în viaţă.
Studiul matematicii în manieră modernă încă de la clasa I, reluat ulterior la clasa a V-a, urmăreşte să ofere elevilor, la nivelul lor de înţelegere, posibilitatea explicării ştiinţifice a conceptului de număr natural, generalizari, dar şi a operaţiilor cu numere naturale si proprietatile acestora.
Sistemul cunoştinţelor matematice formează în mintea elevilor o construcţie după modelul riguros logic al ştiinţei matematice. Acest model este caracterizat prin continuitate şi legătura logică, prin utilizarea raţionamentului deductiv şi inductiv în formarea conceptelor matematice.
În vederea dezvoltării gândirii logice a elevilor din ciclul primar se va desfăşura un învăţământ modern formativ, ceea ce presupune: înţelegerea noţiunilor de matematică de către elevi pe cât posibil prin efort personal, căutând să-i deprindem pe elevi să gândească matematic; să antrenăm gândirea elevilor prin rezolvarea în mod permanent de probleme; dezvoltarea spiritului de independenţă şi a încrederii în forţele proprii prin stimularea iniţiativei de a încerca rezolvări cât mai variate şi cât mai ingenioase prin e încerca rezolvări cât mai variate şi cât mai ingenioase prin extinderea muncii independente.
Pentru a putea realiza aceste sarcini, învăţătorul trebuie să aibă mereu în vedere următoarele: predarea să fie în aşa fel realizată, încât noţiunile însuşite să constituie suport pentru viitoarele cunoştinţe; utilizarea metodelor şi tehnicilor de lucru care să imprime actului învăţării un caracter activ, care să facă din elev un participant conştient la dobândirea cunostinţelor, priceperilor şi deprinderilor; abordarea creativă a materiei de către învăţător; să contribuie la însuşirea matematicii de către elevi mai uşor pentru ca să le permită să-şi organizeze experienţele în formele economice şi sistematice; legătura matematicii cu viaţa, să-i provocăm în permanenţă să gândească matematic punându-i în situaţia de a matematiza aspecte reale din viaţă.
Un rol important în dezvoltarea gândirii logice a elevilor îl are măiestria didactică a învăţătorului. Realizarea prin metode de lucru cu elevii a unei permanenţe gimnastici a minţii, introducerea în lecţiile de consolidare, recapitulare, sistematizare a unor elemente noi care să supună gândirea elevilor la un efort nou, rezolvarea exerciţiilor şi problemelor prin muncă independentă,sau să gândească matematic.
.
Bibliografie:
1. Bruner J. Procesul educaţiei intelectuale. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1970.
2. Cerghit I. Metode de învăţământ. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
3. Cerghit I., Neacşu I., Negreţ-Dobridor I., Pânişoară O. Prelegeri pedagogice. Editura Polirom, Iaşi, 2001.
4. Davitz J., Ball S. Psihologia procesului educaţional. E.D.P., Bucureşti, 1978. 5. Mânzat I. Dezvoltarea gândirii ştiinţifice la elevi. In: Psihologia educaţiei şi dezvoltării, coord. I. Radu. Editura Academiei, Bucureşti, 1983.
5. Sorin C.Curriculum pedagogic. Volumul I. Editura Didactică şi Pedagogică, 2008.
6. Victoria Voicu “Optimizarea invatamantului in contextul societatii bazate pe cunoastere” Conferinta Internationala 2012
7. “Invatamant Matematic in Europa” (http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice).