Rolul jocului în dezvoltarea aptitudinilor sociale şi emoţionale şi principii generale de încurajare a jocului

Un secol de cercetări şi experienţe a demonstrat că jocul
stă la baza dezvoltării armonioase a copiilor. Jocul copiilor ne
arată cât de bine se dezvoltă aceştia şi constituie totodată
mijloacele dezvoltării ulterioare. Îi ajută pe copii să-şi
dezvolte cunoştinţele, capacitatea de socializare şi
abilităţile motorii. Îi ajută de asemenea să-şi exprime
sentimentele şi să-şi exteriorizeze trăirile.
„Doar joacă!” Când auzim aceste cuvinte despre in copil
mic, ştim că persoana respectivă a înţeles greşit natura
vieţii şi învăţării unui copil. Cum a apărut această
neînţelegere?
Societatea noastră a devenit foarte complicată, competitivă
şi grăbită. Ca rezultat, joaca liberă a copilului este
înlocuită de activităţi structurate acasă şi în mijloacele de
învăţământ. Această practică reflectă o sinceră dorinţă a
părinţilor şi a educatorilor să pună la dispoziţia copiilor
tot ceea ce este mai bun. Toţi dorim participarea copiilor cu
succes la competiţiile din lumea complexă şi grăbită în care
trăim. Oricum, abordarea structurată, rapidă şi orientată spre
muncă este bazată pe anumite credinţe cum ar fi:
 cu cât mai devreme cu atât mai bine;
 activităţile direcţionate de adulţi sunt cel mai bun mod
pentru un copil de a învăţa;
 jocul are o valoare foarte mică.
Un ciclu de frustrări, eşecuri şi lipsa de interes pentru
învăţare poate să apară atunci când experienţele prime ale
copilului nu sunt adecvate nivelului său de dezvoltare sau când au
o foarte mică sau deloc legătură cu interesele, nevoile sau
obiectivele copiilor.
Ca adulţi, suntem refractari la a oferi copiilor controlul
asupra situaţiilor de învăţare. Mulţi dintre noi se simt mai
bine când îi învaţă direct pe copii decât când servesc drept
mediatori pentru jocul copiilor. Dar trebuie să-i lăsăm pe copii
să se joace dacă vrem să se bucure de învăţat.
În timpul jocului, copiii sunt mai liberi să acumuleze noi
cunoştinţe în felul şi ritmul lor. Aceasta reduce tensiunea şi
anxietatea care pot inhiba învăţarea. Astfel, învăţarea prin
joc este amuzantă şi lipsită de griji. Când copiii sunt
antrenaţi în joc, ei învaţă şi se bucură de fiecare minut. La
suprafaţă jocul copiilor pare simplu. De fapt, jocul acoperă
toate aspectele dezvoltării şi învăţării.
Cercetările şi teoriile despre cum învaţă copii ne arată
că jocul contribuie la dezvoltarea copiilor în mai multe feluri.
1. Jocul oferă copiilor posibilitatea să practice abilităţi
cognitive, socio-emoţionale şi fizice noi. Pe măsură ce
stăpânesc aceste abilităţi le pot folosi în situaţii proprii.
Astfel, învăţând să dea paginile unei cărţi încep să
conştientizeze secvenţa dintr-o poveste. Cărţile devin astfel o
sursă permanentă de bucurie când copiii încep să înveţe
despre ele prin intermediul jocului.
2. Jocul oferă numeroase posibilităţi pentru folosirea
diferitelor obiecte şi trăirea diferitelor sentimente. Fiecare
excursie, fiecare prietenie formată cu copii sau adulţi
(incluzându-i pe cei din culturi diferite) şi fiecare experienţă
în construcţiile cu blocuri îi ajută să înţeleagă lumea
înconjurătoare.
3. Jocul este o formă activă de învăţare care uneşte mintea,
corpul şi spiritul (Levz, 1978). Cel puţin până la vârsta de 9
ani, copiii învaţă mai bine când se implică cu totul.
Urmăriţi-i pe copii cât sunt de absorbiţi atunci când pictează
la şevalet, atunci când fac un puzzle sau când se uită în ochii
altui copil.
4. Jocul le permite opiilor să folosească propriile experienţe,
să organizeze concepte despre cum operează lumea. De exemplu, în
timpul unui joc de bowling ei pot ţine scorul folosind diferite
metode (jetoane sau ace în grămadă); copiii mai mari vor putea
scrie scorul pe o hârtie. Primele încercări ale copiilor de a
citi şi a scrie apr în timpul jocului.
5. Prin intermediul jocului, copiii pot vedea cum noile experienţe
sunt legate de cele învăţate anterior. Mare parte din ceea ce
învăţăm nu poate fi predat direct ci trebuie relaţionat, în
felul propriu fiecăruia, cu experienţele personale.
6. Pe măsură ce se joacă, copiii pot dezvolta o atitudine de
joc- o atitudine spre inventivitate care contribuie la capacitatea
de avea idei, noi moduri de a rezolva lucrurile şi probleme. Copiii
sunt deschişi la o varietate de soluţii. Ei pot fi chiar inventivi
în rezolvarea problemelor.
7. Aprecierea pentru artă se dezvoltă în timpul jocului. Când se
joacă cu lut ei devin olari, când se joacă cu cuvintele ei îşi
dezvoltă sensibilitatea pentru ritmul şi sunetul poeziei şi
prozei.
8. Jocul le oferă posibilitatea copiilor să înveţe despre „a
învăţa” prin curiozitate, inventivitate, urmărirea
obiectivului şi print-o mulţime de alte lucruri. Gradul de
atenţie al copilului este deosebit de mare când sunt interesaţi.
De exemplu, ei nu renunţă când puzzle-ul nu este terminat, sunt
incitaţi când îşi recunosc pentru prima dată numele. Copiii
devin interesaţi în a învăţa când învaţă prin joc. Mai
mult, ei învaţă să le placă să înveţe atunci când ei
învaţă prin joc pentru că este un sentiment de satisfacţie.
9. Jocul reduce încordarea care apare odată cu nevoia de
învăţa ceva. În joc, adulţii nu se amestecă. Copiii se
relaxează. Jocul îi pune la încercare dar nu îi pedepseşte
pentru greşeli.
10. Prin jocul cu colegii, copiii îşi dezvoltă capacitatea de a
vedea lucrurile din punctul de vedere al altei persoane, de a
coopera, de a ajuta şi de a partcicipa la rezolvarea altor
probleme. Ei îşi deăvoltă atât comportamentul de conducători
(de iniţiativă), cât şi pe cele de subaltern (de respectare a
regulilor) necesare în comportarea de viitor adult. Astfel de
experienţe îi fac pe copii să se gândească la lumea lor
socială şi să capete o înţelegere a propriei persoane.
11. Copiii exprimă şi exteriorizează aspecte emoţionale ale
experienţelor lor zilnice, la fel ca şi a evenimentelor
înfricoşătoare mai ales prin jocul dramatic. Fiecare aspect al
vieţii copilului este îmbinat cu jocul. Aceasta este natura
copilului.
Ce pot face adulţii pentru a încuraja jocul?
Pentru a se juca atât copii cât şi adulţii este nevoie de o
anumită atitudine sau stare de spirit şi de un mediu care permite
şi încurajează jocul. Adulţii care au au o atitudone deschisă
către joc şi care apreciază copiii jucăuşi sunt capabili să-i
şi încurajeze să se dezvolte total prin joc.
 Lăsaţi-i pe copii să işi aleagă activitatea. Puneţi-le la
dispoziţie o varietate de jucării, activităţi şi materiale, dar
lăsaţi-i pe ei să decidă pe care să le exploreze şi pe care
să le folosească în joc.
 Lăsaţi-i pe copii să hotărască cât timp se vor juca. A-i
obliga pe copii să continue o activitate care nu îi mai
interesează este ca şi cum i-aţi împinge spre a o evita data
viitoare. Copiii preşcolari au timp de notificare despre cît timp
mai au până când trebuie să termine joaca.
 Puneţi-le la dispoziţie activităţi şi materiale care pun la
încercare diferite nivele de abilităţi. Dacă un copil alege o
activitate care adulţilor li se pare „ prea uşoară”
înseamnă că copilul ştie ceva ce noi nu ştim: ori copilul are
nevoie să-şi practice mai mult abilităţile implicate ori copilul
are nevoie să-şi repete lucruri familiare pentru a-şi forma
încrederea în sine pentru a putea trece la următoarea încercare.
 Asiguraţi-vă că mediul fizic este sigur.
 Aranjaţi spaţiile astfel încât să minimalizaţi
întreruperile. Folosiţi rafturi joase sau spaţii închise pentru
a delimita ariile astfel încât copiii dintr-o arie să nu-i
întrerupă pe ceilalţi.
 Permiteţi-le copiilor să folosească obiecte şi să încerce
noi abilităţi în feluri neobişnuite. Experimentarea cu moduri
noi de a face lucrurile este o sursă de inventivitate.
 Planificaţi programul astfel încât copiii să beneficieze la
maximum de joc.
Deşi jocul este un lucru natural pentru copii, adulţii
au rolul de a se asigura că aceştia obţin pe toate planurile
dezvoltării beneficiul mexim prin joc- mintal, social, emoţional
şi fizic. Ca părinţi şi educatori putem interveni în mod
pozitiv în jocul copiilor prin felul în care interacţionăm cu ei
şi felul în care aranjăm locul de joacă.

Probabil că cel mai greu lucru pentru noi toţi este să
înţelegem că JOCUL înseamnă mai mult decât „doar joc”.

Bibliografie:
Cosmovici, A, Iacob, L., (1998), Psihologie şcolară, Ed. Polirom,
Iaşi
Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia
preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
Ozunu, D., Pedagogie preşcolară şi a jocului, Ed. Genesis ,
Cluj-Napoca

Educatoare: Mutu Laura-Cosmina
Grădiniţa cu program normal Pătuleni, jud. Argeş