Rolul inteligențelor multiple în reușita școlară

Premisa de la care am pornit în realizarea acestei cercetări este
aceea că toţi ne naştem potenţiali artişti însă problema este
cum facem să rămânem artişti şi după depăşirea etapei
copilăriei, performanţele în învăţare depinzând în mod
direct de motivaţie şi de gradul de stimulare în activitate.
În psihologie, inteligenţa apare atât ca fapt real, cât şi ca
unul potenţial, atât ca proces, cât şi ca aptitudine sau
capacitate, atât formă şi atribut al organizării mintale, cât
şi a celei comportamentale (Paul Popescu Neveanu, Dicționar de
psihologie).
Pornind de la observațiile aplicative din practica de zi cu zi,
lucrarea de față vrea să sublinieze convingerea noastră asupra
relațiilor dintre un anumit tip de inteligență și domeniile de
activitate exercitate.
J. Guilford susţine că inteligenţa este „acea capacitate
cognitiv operatorie a intelectului de a rezolva probleme (situaţii)
noi, fie în domeniul practicii, fie în cel al teoriei” .
Fiecare om reprezintă o combinaţie unică, irepetabilă, astfel,
cadrele didactice trebuie să ia în consideraţie aceste
particularităţi ale elevilor şi să lucreze diferenţiat cu
aceştia în procesul de predare-învăţare-evaluare.
Crenguţa-Lăcrămioara Oprea (2008) menţionează că trebuie să
ştim următoarele informaţii despre inteligenţă:
- este diversă: deoarece obişnuim să percepem lumea cu ajutorul a
mai multor analizatori: vizuali, auditivi, kinestezici, olfactivi,
analizând-o concret şi abstract;
- este dinamică: pentru că la nivelul scoarţei cerebrale se
produc multiple interacţiuni pentru a realiza procese de acomodare
şi adaptare;
- este distinctă: pentru că este unică, specifică fiecărei
persoane în parte, fiecare dintre noi posedând o combinaţie
proprie a inteligenţelor multiple.
Premiza de la care plecăm în realizarea acestei cercetări este
aceea că toţi ne naştem potenţiali artişti însă problema este
cum facem să rămânem artişti şi după depăşirea etapei
copilăriei, performanţele în învăţare depinzând în mod
direct de motivaţie şi de gradul de stimulare în activitate.
În cercetare ne axăm pe două dintre cele nouă tipuri de
inteligenţă şi anume: inteligența interpersonală şi
inteligenţa lingvistică. Copiii care au dezvoltată inteligenţa
interpersonală sunt empatici, sociabili, dispun de capacităţi de
a observa, aprecia şi înţelege intenţiile, dorinţele,
motivaţiile celorlalţi, aplanează cu succes conflictele, au
calităţi de lider şi se implică în activităţi colective.
Copiii care au dezvoltată inteligenţa lingvistică folosesc limba
pentru a se exprima poetic, folosesc frumuseţea stilului,
manifestă plăcere pentru citit, sunt atenţi la folosirea
limbajului şi sensibili la sensurile, funcţiile cuvintelor.
Pentru dezvoltarea inteligenţelor multiple pot fi propuse elevilor
mai multe sarcini de învăţare în concordanţă cu punctele forte
ale acestora prin adaptarea strategiilor didactice la
particularităţile celor cu care se lucrează.
Cadrul metodologic
1. Obiectivele cercetării:
• Să identificăm tipul de inteligenţă al elevilor din
perspectiva inteligenţelor multiple;
• Să identificăm rezultatele şcolare ale elevilor;
• Să identificăm relaţia dintre reuşita şcolară şi
inteligenţele multiple ale elevilor.
2. Ipoteză:
Presupunem că implementarea unor programe personalizate care duc la
stimularea inteligenţelor multiple conduc la obţinerea
performanţelor şcolare ale elevilor.
3. Metoda
Metoda folosită în vederea realizării acestei cercetări este
experimentul.
Experimentul a fost aplicat pe un lot de 30 de subiecţi cu vârsta
de 5 și 6 ani. Participanții au fost atât fete cât și băieți
cu proveniență din mediul urban.
Pentru realizarea acestui experiment vom implementa două programe
de dezvoltare a inteligenţelor multiple, mai exact, a
inteligenţelor interpersonală şi lingvistică.
Înainte să aplicăm aceste programe vom identifica nivelul de
dezvoltare al inteligenţelor interpersonală şi lingvistică,
rezultatele fiind comparate cu cele pe care le vom identifica după
aplicarea programelor, în vederea verificării eficacităţii
acestora.
3.1. Participanți
Lotul de subiecţi este de 30 de copii cu vârsta de 5/6 ani (clasa
pregătitoare), dintre care, 19 sunt fete, iar 11 sunt băieţi; 28
de elevi au vârsta de 6 ani iar 2 elevi au vârsta de 5 ani. Mediul
de provenienţă este mediul urban.
3.2. Instrumente
Instrumentele folosite în vederea realizării cercetării sunt
chestionarul şi testul docimologic.
Pentru identificarea tipului de inteligenţă predominant aplicăm
chestionarul de depistare a inteligenţelor multiple prezent în
Anexa 1.
Identificăm nivelul de dezvoltare a inteligenţelor interpersonală
şi lingvisică înainte de implementarea programelor de dezvoltare
a acestora.
Identificăm nivelul de dezvoltare a inteligenţelor interpersonală
şi lingvisică după implementarea programelor de dezvoltare a
acestora .
Pentru identificarea performanţelor elevilor, atât în ceea ce
priveşte deprinderile lingvistice, dar şi abilităţile sociale,
aplicăm două teste docimologice).

3.3. Design / Procedura
Pentru stimularea inteligenţelor multiple folosim două programe
personalizate care vizează inteligenţa lingvistică şi
inteligenţa interpersonală.
Programul “Micii povestitori” (vizează inteligenţa
lingvistică)
În cadrul acestui program, elevii vor trebui să desluşească
rebusuri, să continue o poveste cu început dat, să continue
povestea începută de un coleg, să descopere cuvinte, să extragă
esenţialul dintr-un fragment dat, să se exprime prin intermediul
limbajului. Acest program este desfăşurat timp de şase zile.
Programul “Reuşim împreună” (vizează inteligenţa
interpersonală)
În cadrul acestui program, elevii vor trebui să colaboreze unii cu
ceilalţi pentru extragerea esenţialului dintr-un fragment dat, să
împartă sarcinile de studiere a unui text împreună cu ceialţi,
să coopereze în realizarea unor proiecte.
Pentru depistarea tipului de inteligenţă predominant aplicăm
chestionarul de depistare a inteligenţelor multiple.
Chestionarul pentru depistarea tipului de inteligenţă predominant
constă într-un set de 18 întrebări dintre care primele nouă
sunt pentru identificarea inteligenţei interpersonale iar ultimele
nouă întrebări sunt pentru identificarea inteligenţei
lingvistice. Considerăm că, dacă elevul a răspuns afirmativ la
cel puţin cinci din întrebările alocate pentru fiecare tip de
inteligenţă, atunci el are dezvoltat acest tip de inteligenţă
mai mult decât celelalte, aşadar, posedă tipul respectiv de
inteligenţă.
Aplicăm două chestionare (unul înainte şi unul după
implementarea programelor de dezvoltare a inteligenţei
interpersonale) care constă în expunerea unei situaţii
problematice elevilor şi solicitarea soluţionării problemei în
cazul în care aceştia ar fi puşi în acea situaţie, punctajul
acordat fiind în concordanţă cu răspunsul dat de aceştia,
respectiv 1, 2 sau 3 puncte. Punctajul se acordă astfe: 5 puncte -
nivel mic de dezvoltare a inteligenţei interpersonale, între 6-10
puncte – nivel mediu de dezvoltare a inteligenţei interpersonale,
între 11-15 puncte – nivel înalt de dezvoltare a inteligenţei
interpersonale.
Identificăm nivelul de dezvoltare a inteligenţelor lingvistice şi
lingvisică după implementarea programelor de dezvoltare a acestora
.
Aplicăm două chestionare (unul înainte şi unul după
implementarea programelor de dezvoltare a inteligenţei lingvistice)
care constă în definirea de către elevi a unor cuvinte, punctajul
acordat fiind în concordanţă cu răspunsul dat de aceştia,
respectiv 1, 2 sau 3 puncte. Punctajul se acordă astfe: 5 puncte -
nivel mic de dezvoltare a inteligenţei interpersonale, între 6-10
puncte – nivel mediu de dezvoltare a inteligenţei interpersonale,
între 11-15 puncte – nivel înalt de dezvoltare a inteligenţei
interpersonale.
Fiecare item al testelor este notat cu un punct dacă elevul
manifestă depriderea / abilitatea respectivă şi 0 puncte în mod
contrar.
3.4. Rezultate
În urma aplicării chestionarelor şi a programelor de dezvoltare a
inteligenţelor multiple (interpersonală şi lingvistică) reiese
faptul că scorul obţinut de fete este mai mare decât cel obţinut
de băieţi, atât înainte, cât şi după implementarea
programelor, la ambele tipuri de inteligenţă.
Programele de dezvoltare a inteligenţelor multiple s-au dovedit a
fi eficiente deoarece, rezultatele înregistrate după implementarea
acestora au fost mai ridicate decât la primele măsurători.
Folosindu-ne de strategiile interactive de predare - învăţare –
evaluare (studiul de caz, jurnale reflexive, proiecte, interviuri,
hărţi conceptuale, portofolii, jocuri de rol) menite să
mobilizeze elevul spre reflecţia şi implicarea activă în
procesul cunoaşterii, putem să propunem elevilor alternative
bazate pe stimularea tipurilor de inteligenţă dominante,
asigurând tratarea diferenţiată a acestora în procesul
didactic.