Morala şi etica profesională a cadrului didactic

MORALA ŞI ETICA PROFESIONALĂ A CADRULUI DIDACTIC
Purcaru Raluca Daniela
Prof. Înv. Pr. Școala Gimnazială Talpa

Este adevărat că metodele de predare-învățare s-au schimbat. Funcționalitatea școlii presupune conlucrarea cu numeroși factori, în prim-plan situându-se cuplul profesor-elev ce reprezintă însăși schema simplificată a ceea ce, în esență, constituie caracteristica fundamentală a procesului instructiv-educativ. Aceasta indică atât poziția pe care o ocupă profesorul în învăţământ ,cât şi perspectiva rolului şi a sarcinilor ce-i revin ,în plus relevând însemnătatea profesiei sale sociale.
Pregătirea temeinică de specialitate constituie o cerință, a cărei satisfacere asigură afirmarea pozitivă a personalitații profesorului în realizarea sarcinii de a înarma pe elevi cu un sistem de cunoștiințe trainice din domeniul specialității lui, de a forma priceperi și deprinderi de muncă, de a folosi inteligent conținutul lecțiilor în scopul modelării personalității elevilor, nu numai pe latura intelectuală, ci și morală, estetică, fizică și tehnico-pedagogică, conform cu situația dată.
Pregătirea de specialitate a profesorului contribuie cel mai mult la instituirea prestigiului său real în faţa clasei, la consolidarea poziţiei lui de lider , situaţie ce sporeşte uimitor posibilitatea sa de a influenţa, cu urmări pozitive în realizarea sarcinilor de instruire şi educare, de afirmare a potenţialului colectivului de elevi.
Pregatirea psihopedagogică, formarea unor priceperi, deprinderi şi obişnuinţe de muncă pedagogică, tactul şi măiestria pedagogică, reprezintă un ansamblu de cerinţe fără de care nu se poate concepe niciun fel de muncă educativă de calitate. Lipsa pregătirii de specialitate, acest ansamblu de cerinţe, devine, practic, inutil.
Dacă ar fi să ne întrebăm ce calități ar trebui să aibă profesorul, poate că ar trebui să-i cerem:
a) Calități intelectuale:
• inteligentă, care să-l țină pe profesor într-o comuniune continuă cu clasa;
• gândire vioaie, inventivă și în același timp ordonată și pătrunzătoare, analitică și sintetică, clară și sistematică, ce ar trebui să permită o anumită facilitare în ordonarea logică a ideilor și să servească în toate ocaziile claritatea formulărilor;
• memorie mobilă, având serioase posibilităti de corelare între datele obiectului de specialitate și cele oferite de alte discipline;
• spirit de observație și atenție distributivă care asigură educatorului posibilitatea de a supraveghea clasa, de a o îndruma și, în același timp, de a se autocontrola în toate etapele desfășurării activității indiferent de împrejurările sau locul în care se petrec;
• imaginaţie bogată, capabilă să antreneze eficient potențialul esenţial al elevilor;
• un limbaj bogat, format printr-o lectură susținută a unui material variat și reprezentativ din diverse domenii.

b) Calități moral – afective
Cald și binevoitor, profesorul trebuie să lucreze de așa manieră încât să asigure în relațiile sale cu elevii, o atmosferă sinceră și deschisă, generatoare de încredere reciprocă, adevărată sursă de optimism și generozitate. Copilul va fi nerăbdător să participe la cursurile de a doua zi și se va grăbi să nu întârzie la orele de curs.
Dragostea pentru profesiunea de educator pe care și-a ales-o, apropierea de elevi dau posibilitatea profesorului să pătrundă în lumea lor lăuntrică și să descifreze simptomele stărilor sufletești ale acestora, pe de o parte, iar pe de alta, să se organizeze astfel activitatea pentru ei, încât să poată să-și afirme întreg potențialul de care dispun, scoţând la iveală înclinații, aptitudini și talente, servind prin aceasta optimizarea întregului curs al procesului instructiv-educativ din școala în care lucrează.

c) Calități moral-volitive
• fermitatea și energia cu care acționează, pe multiple planuri, pentru realizarea sarcinilor utilizând întreaga sa capacitate de muncă și toate mijloacele pe care le are la îndemână;
• răbdarea, perseverența, dârzenia și intransigența în îndeplinirea sarcinilor și în toate relațiilor ce decurg din poziția pe care o ocupă în procesul instructiv-educativ, din rolul său;
• tactul si stăpânirea de sine, care îi ajută profesorului să depășească tensiunile care ar putea să ducă la situații conflictuale, însoțite de explozii verbale de tipul apostrofărilor, amenințărilor și expresiilor jignitoare ce nu numai ca nu-i aduc niciun ascendent asupra clasei, ci, dimpotrivă, o diminuare a prestigiului, dar în mod obișnuit se soldează și cu grave repercusiuni asupra învățăturii și a disciplinei;
• curajul de a introduce cu îndrăzneală noul în activitatea sa, în domeniul metodologiei, chiar și în cel al conținutului;
• voința însoțită de consecvență și de simțul măsurii, exprimat printr-o conduită echilibrată.

Aceste calități de voință și trăsături morale se dezvoltă în activitatea desfășurată în fiecare zi, în lupta cu inerția și cu alte obstacole, fie ele subiective sau obiective. Activitatea desfășurată la nivelul cerințelor și calităților arătate mai sus conduc la cultivarea de sentimente și virtuți deosebite elevilor, sporindu-le încrederea în propriile forțe.