Managementul clasei - Cheia eficientizării procesului instructiv-educativ

Specialiştii în educație au demonstrat că în procesul învățării se crează o serie de relații între elevi, care pot influența pozitiv sau negativ învățarea. În şcoală, mediul acesteia are influențe asupra dezvoltării elevilor, iar comportamentul lor rezultă în mare măsură din calitatea relațiilor dintre elevii şcolii şi ai clasei.
E. Joiţa consideră managementul educaţiei ca fiind teoria şi practica, stiinţa şi arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării elementelor activităţii educative, ca activitate de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă a individualităţii umane, în mod permanent pentru afirmarea autonomă şi creativă a personalităţii sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educaţionale.
Meseria de cadru didactic urmăreşte obiective deosebite: pregătirea copiilor şi adolescenţilor din punct de vedere academic dar şi pregătirea lor pentru viaţă. Schimbările continue care apar în mediul social, particularităţile curriculumului, diferenţele individuale între copii, fac ca această muncă să fie una provocatoare şi solicitantă în acelaşi timp.
A face managementul clasei înseamnă a utiliza un set de instrumente de gestionare a relaţiilor dintre profesori şi elevi pe de o parte, şi dintre elevi pe de altă parte. Acest set de instrumente are rolul de a facilita munca dascălilor şi de a-i ajuta să construiască un mediu de muncă sănătos.Utilizarea acestor instrumente la clasă urmăreşte două scopuri egale ca importanţă:
 Un prim scop este de a asigura reducerea stresului pe care îl presupune munca în şcoală, prin gestionarea eficientă a problemelor de disciplină şi a relaţiei cu elevii.
 Un al doilea scop este de a proteja sănătatea emoţională a copiilor şi a le asigura dezvoltarea armonioasă. Acest aspect este deosebit de important deoarece problemele emoţionale determină problemele de comportament; cele mai multe dintre comportamentele violente şi situaţiile de indisciplină cu care ne confruntăm în mediul şcolar se datorează acestor probleme emoţionale.
Cheia eficientizării procesului instructiv-educativ stă în modalitatea optimă de realizare a relației dintre cele două verigi ale acestuia: pe de o parte, elevul, cu zestrea lui ereditară, cu capacitățile, aptitudinile și disponibilitățile lui, pe de altă parte, cadrul didactic, forța care provoacă, determină și dirijează schimbarea și dezvoltarea elevului.
Managementul clasei cuprinde trei componente esențiale:
 managementul conținutului
 managementul problemelor disciplinare
 managementul relațiilor interpersonale.
Managementul conținuturilor nu se referă la deprinderile de a preda o disciplină specifică, ci mai degrabă la acele deprinderi aplicabile tuturor disciplinelor și activităților. În centrul deprinderilor de management al clasei se află managementul activităților suplimentare și rezolvarea problemelor specifice disciplinei.
Un sistem de disciplinare eficient cuprinde 3 elemente:
1. un mediu de învăţare caracterizat prin relaţii pozitive, de încredere, între profesor şi elevi, şi între elevi;
2. metode de dezvoltare şi încurajare sistematică a comportamentelor dezirabile (abordare proactivă a disciplinării);
3. metode de diminuare sau eliminare a comportamentelor indezirabile sau ineficiente (abordare reactivă a disciplinării).
O clasă disciplinată nu înseamnă o clasă în care nu apar comportamente problematice. Dacă ne-am propune un astfel de obiectiv acesta ar fi nerealist şi nesănătos, în sensul în care pentru atingerea lui s-ar realiza acţiuni care să aibă impact negativ asupra sănătăţii emoţionale şi sociale a copiilor. O clasă disciplinată se caracterizează prin:
 mediu pozitiv de învăţare, bazat pe reguli clare, înţelese şi acceptate de elevi şi profesori despre ce trebuie să fie făcut şi să nu fie făcut. Un mediu pozitiv de învăţare, bazat pe relaţia de încredere dintre profesor şi elevi, oferă contextul favorabil pentru ca metodele de management al comportamentelor elevilor să funcţioneze. Este important ca elevii să se simtă în siguranţă şi respectaţi pentru ca metodele profesorului să aibă impact;
 consecvenţă în aplicarea regulilor din partea profesorilor şi elevilor - un mediu pozitiv şi securizant de învăţare este asigurat prin consistenţă şi consecvenţă în activităţile de zi cu zi şi în mesajele transmise;
 tratarea oricărui comportament problematic ca o oportunitate de învăţare - când avem ca obiectiv să dezvoltăm simţul răspunderii şi abilităţi de viaţă independentă la copii, folosim metodele de disciplinare ca instrumente de învăţare şi nu ca instrumente de depistare şi sancţionare a greşelilor.
Pentru a dezvolta şi a menţine o clasă disciplinată este important ca prin activităţi să se aibă în atenţie şi să se asigure:
 dezvoltarea/încurajarea unei rutini eficiente ale clasei, pentru aspectele administrative. Acestea asigură un mediu clar şi nu lasă prea mult loc situaţiilor ambigue sau problematice.
 Există reguli privind comportamentul în clasă.
 Metodele de disciplinare sunt ferme şi corecte, şi transmit un mesaj pozitiv copiilor. Programul de disciplinare îi învaţă pe elevi autodisciplina, astfel încât să nu fie nevoie să se corecteze acelaşi comportament problematic la nesfârşit, ci să se bazeze pe capacitatea elevului de a-şi gestiona propriile comportamente. Acest obiectiv orientează spre metode care îi învaţă pe elevi ce să facă, şi nu doar îi sancţionează pentru ceea ce nu fac bine.
Sugestii privind stabilirea şi respectarea regulilor clasei:
- Elevii să fie implicaţi în stabilirea lor - aceasta pentru că este mai probabil ca ei să respecte, să sesizeze când nu funcţionează şi să înţeleagă la ce foloseşte o regulă la stabilirea căreia au contribuit. Putem implica elevii de orice vârstă în stabilirea regulilor, nu doar pe cei mari. Câteva reguli pot fi sugerate de către profesor.
- Să fie formulate simplu, la obiect şi să fie uşor de reţinut – acest aspect poate fi verificat întrebând elevii ce înţeleg că trebuie să facă/să nu facă pentru ca regula să fie respectată.
- Numărul lor să fie în jur de 5-7.
- Fiecare regulă să fie stabilită pornind de la un obiectiv/rezultat la care se ajunge prin respectarea regulii.
- Să fie formulate în termeni pozitivi. Exemplu: „ne aşezăm în bancă când clopoţelul sună pentru începerea orei”, în loc de –
,,nu întârziem la ore”. Este important ca regula să specifice ce trebuie să facă elevul, nu ce nu trebuie să facă.
- Să fie explicate elevilor astfel încât aceştia să înţeleagă necesitatea şi utilitatea şi să-şi dea acordul în privinţa lor.
- Să fie vizibile – să fie prezentate verbal şi vizual (scrise pe o planşă, copiate de elevi pe un caiet).
- Să fie comunicate părinţilor –pentru a se obţine suportul în promovarea lor.
- Să fie reamintite periodic (nu doar când sunt încălcate)
- Să fie revizuite împreună cu elevii – este necesară revizuirea periodică a regulilor împreună cu elevii pentru a putea adapta regulile la situaţiile noi cu care ne confruntăm sau la schimbările care apar în şcoală, clasă.
- Să fie respectate de către învăţător / profesor – regulile stabilite de comun acord, reprezintă o regulă pentru toată lumea care participă la stabilirea lor (deci şi pentru profesor sau învăţător, nu doar pentru elevi).
- Să fie respectate consecvent - mesajul pe care îl transmite o situaţie în care regula a fost trecută cu vederea este mai puternic decât cerinţa de a respecta regula.
- Să fie susţinute/încurajate la elevi în modalităţi diferite - deşi regulile sunt aceleaşi pentru toţi elevii, aceştia pot fi motivaţi diferit pentru a le respecta. Stabilirea regulii nu garantează respectarea. Ca urmare, este necesar carespectarea regulii să fie încurajată, remarcată şi apreciată de elevi.
Managementul problemelor disciplinare se fundamentează pe credinţele despre natura umană. Prin integrarea ideii diversităţii umane (şi a individualităţii în acelaşi timp) în filosofia lor educaţională, cadrele didactice pot îmbunătăţii managementul clasei.
Cercetătorii au demonstrat importanţa recompensării comportamentelor pozitive ale elevilor. Atunci când optează pentru un stil de management al clasei, cadrele didactice ar trebui să folosească un stil asertiv de comunicare şi de comportament. În plus, ar trebui să conştientizeze în ce măsură îşi doresc să îi integreze pe copii într-o anumită activitate de învăţare, în deplină concordanţă cu regulamentele impuse clasei şi şcolii.
Managementul eficient al problemelor disciplinare se referă şi la controlul profesorului asupra consecinţelor demersului didactic. Componentele unui plan de management, al problemelor disciplinare sunt: recompensarea comportamentului responsabil, corectarea comportamentului iresponsabil şi inadecvat, ignorarea, controlul consecvent, mustrări verbale uşoare, aşezarea preferenţială în bănci etc.
Managementul relaţiilor interpersonale se focalizează asupra clasei ca microsistem social. Rolurile şi expectaţiile cadrului didactic şi elevilor construiesc un mediu de învăţare. Cu alte cuvinte, cultura şcolară a unei instituţii educaţionale este unică. Cu toate acestea , ea este influenţată de cultura comunităţii în cadrul căreia funcţionază, ale cărei obiective educaţionale trebuie respectate. Trebuie să existe o legătură strânsă între şcoală şi comunitate, care să fie revizuită şi modificată constant în conformitate cu dinamica socială.
Clasa de elevi, în calitatea sa de formaţiune psiho-socială se defineşte prin existenţa unor relaţii interpersonale accentuate între toţi membrii săi, prin faptul că îşi păstrează compoziţia/structura o perioadă îndelungată de timp şi prin existenţa unor scopuri comune (instructiv-formative) pentru realizarea cărora elevii acţionează, atât individual cât şi prin cooperare.
Principalele atribute ale grupului-clasă sunt astfel:
 mărimea (numărul membrilor ce compun grupul);
 interacţiunea nemijlocită între indivizii ce formează grupul-clasă;
 existenţa scopurilor comune;
 structura (ierarhia internă a grupului şi microgrupurile structurate ca urmare a existenţei unor relaţii preferenţiale între elevi);
 coeziunea (omogenitatea grupului, măsura în care interrelaţiile conflictuale afectează unitatea grupului);
 eficienţa în acţiune a grupului (dependentă de gradul în care membrii grupului pot colabora eficient pentru rezolvarea unei sarcini);
 permeabilitatea grupului (disponibilitatea acestuia în ceea ce priveşte primirea de noi indivizi în cadrul grupului);
 sintalitatea (personalitatea, individualitatea clasei de elevi ca ansamblu determinat de structura relaţiilor interpersonale existente la nivelul grupului, de valorile împărtăşite şi normele de conduită promovate/acceptate);
La nivelul clasei de elevi distingem următoarele tipuri de relaţii şi interacţiuni educaţionale:
- relaţii de intercunoaştere (interacţiuni ce vizează formarea unor imagini cât mai adecvate despre colegii din cadrul grupului şi implicit cu privire la propria persoană);
- relaţii de intercomunicare (schimburi reciproce de informaţii între indivizii ce compun grupul-clasă);
- rerelaţii socio-afective preferenţiale (relaţii de simpatie/antipatie, de atracţie/respingere);
- relaţii de influenţare (determinate de normele şi regulile explicite sau implicite ce reglementează activitatea grupului);
Influenţarea poate fi rezultatul intervenţiei profesorului, a elevului numit/ales responsabil al clasei (lider formal), a unui elev ce întruneşte reuneşte multiple relaţii de preferenţialitate (lider informal) sau a unui subgrup capabil să-şi impună punctul de vedere (subgrup dominant).
Un accent deosebit trebuie să pus și pe dezvoltarea relațiilor școală-părinți-comunitate, având în vedere criza pe care o traversează familia în societatea românească și ale cărei simptome constau tocmai în restructurarea valorilor familiale tradiționale, dezorientarea în privința mijloacelor educaționale folosite în relația cu copiii, diminuarea simultană a rolului și autorității școlii.
Educația de calitate este centrată pe elev, oferită de instituții care știu să respecte autonomia individuală, asigură participarea tuturor actorilor educaționali, care abordează procesul educațional unitar, urmărind ca obiectiv central îmbunătățirea continuă a performanțelor.

Bibliografie
1. Băban, Adriana (coord.), 2001. Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere: Cluj-Napoca, Editura Ardealul
2. Bogdana Bursuc,Alina Popescu- Managementul clasei : ghid pentru profesori şi învăţători – ed.Alpha MDN, Buzău,2007
3. Cristea, Gabriela, 2007. Managementul lecţiei: Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
4. Iucu, B. Romiţă, 2006. Managementul clasei de elevi. Aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de criză educaţională: Iaşi, Editura Polirom.
5. Joiţa,E.,1995,Management şcolar, Ed.Gh.C.Alexandru,Craiova;
6. Jinga, Ioan şi Istrate, Elena, 1998. Manual de pedagogie: Bucureşti, Editura All Educational