Investigaţii experimentale la aplicarea strategiilor instructiv-educative

INVESTIGAŢII EXPERIMENTALE LA APLICAREA STRATEGIILOR
INSTRUCTIV-EDUCATIVE
Profesor în învățământul primar Mariana Cîlțaru
Modul în care învăţătorul reuşeşte să aleagă,
să combine şi să organizeze ansamblul de metode, materiale,şi
mijloace, în vederea atingerii anumitor obiective, defineşte
strategia didactică.
Strategia este legată de obiectivele operaţionale şi
conţinuturile şcolare şi are implicaţii directe privind
O strategie didactică prescrie modul în care elevul este pus în
contact cu conţinutul de învăţare, adică traiectoria pe care
urmează să-i fie condus efortul de învăţare. Ea conferă
soluţii de ordin structural procedural cu privire la proiectarea
şi combinarea diferitelor metode, mijloace, forme şi resurse de
predare – învăţare, pentru ca elevii să ajungă la
achiziţiile dorite, iar obiectivele educaţionale să fie atinse.
Relaţie obiective – conţinuturi – strategii în instruirea
şcolară exprimă algoritmul ce trebuie urmat în elaborarea
proiectării didactice:
• se stabilesc la început obiectivele – cadru (generale), apoi
cele de referinţă şi operaţionale, precizându-se activităţile
de învăţare;
• urmează analiza resurselor umane (clasa de elevi), ţinând
seama de nivelul de inteligenţă al elevilor, de motivaţia
învăţării şi de aptitudinile lor;
• conţinuturile procesului de predare - învăţare se stabilesc
în funcţie de obiective, de resursele umane şi materiale
existente;
• strategiile didactice şi metodele de predare - învăţare -
evaluare se stabilesc în raport de obiectivele educaţionale şi de
conţinuturi;
• în funcţie de obiective, conţinuturi şi strategii se
precizează formele de organizare a activităţilor didactice,
adică tipurile de lecţii şi alte activităţi educaţionale;
• toate acestea se realizează de către profesor prin
comportamentul său didactic.
Cu cât strategia didactică este mai structurată mai clar pe
obiective, cu atât ea va fi mai eficientă.
Acelaşi conţinut poate fi predat în moduri diferite: prezentat
într-o formă gata constituită sau printr-o manieră de solicitare
activă, de incitare la observaţii, de elaborare prin eforturii
proprii a noilor cunoştinţe.
Mi-am propus să cercetez eficienţa strategiilor moderne în cadrul
orelor de limba română la clasa a IV-a.
În studiul limbii române se disting două etape:
- în prima se operează cu noţiunile gramaticale fără a le
defini
- în a doua etapă se însuşesc noţiunile de limbă.
Principalele obiective la clasa a IV-a vizează însuşirea
cunoştinţelor despre părţile de vorbire, părţile de
propoziţie, recapitularea ortografiei şi punctuaţiei.
Manualul de metodică pune în evidenţă rolul deosebit pe care-l
au exerciţiile gramaticale în cadrul lecţiilor de gramatică
căci acestea dau posibilitatea elevilor de a pune în practică
cunoştinţele teoretice dobândite. Consolidarea cunoştinţelor de
gramatică se face după etapele de învăţare determinate de
structura programei şi a manualului. Cea mai frecventă formă de
consolidare a cunoştinţelor de gramatică o constitue exerciţiile
de analiză gramaticală folosite în funcţie de scopurile
urmărite.
În curriculum-ul actual, noţiunile de gramatică au la
bază următoarele caracteristici:
- definirea domeniilor disciplinei în termeni de capacităţi
(receptarea mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea
orală şi exprimarea scrisă);
- prezenţa comunicării în calitatea sa de competenţă
fundamentală, acoperind deprinderi de receptare şi de exprimare
orală şi cea scrisă;
- reechilibrarea ponderii dintre exprimarea orală şi cea scrisă;
- structurarea programei pe baza unor obiective cadru şi de
referinţă;
- sugerarea unor conţinuturi orientative şi flexibilitate în
adaptarea conţinuturilor.
1. Obiectivele cercetării
- dezvoltarea la elevi a proceselor de cunoaştere, a gândirii, a
iniţiativei, a spiritului de observaţie şi creativităţii prin
aplicarea unor metode didactice.
- înregistrarea, monitorizarea şi compararea rezultatelor
obţinute de elevii claselor experimentale şi de control la testul
iniţial, la testele formative, la testul final şi la testul final
reluat.
Ipoteza cercetării
Dacă se aplică şi metodele moderne active, se utilizează
materiale didactice atractive în cadrul orelor de gramatică (în
ciclul primar), atunci performanţele elevilor se situează la nivel
superior celui obţinut în condiţii obişnuite.
2. Coordonatele experimentului
În cadrul experimentului am parcurs mai multe etape:
- etapa cu caracter constatativ;
- etapa desfăşurării experimentului propriu-zis;
- etapa de control.
2.1. În etapa constatativă s-au identificat următoarele obiective
cu caracter general:
- identificarea opiniei învăţătorilor în legătură cu
eficienţa unor metode şi procedee didactice în predarea şi
învăţarea gramaticii;
- stabilirea metodelor tradiţionale şi moderne implicate în
experiment.
În optarea pentru o metodă sau
alta trebuie avute în vedere competenţele şi capacităţile
intelectuale de care elevii dispun, relaţiile ce se stabilesc
între elevi sau între învăţător şi elevi, conţinuturile ce
urmează a fi asimilate, obiectivele propuse , dar şi dotarea
materială, timpul alocat sau pregătirea psihopedagogică a celor
meniţi să formeze oamenii viitorului.
Un dascăl are însă obligaţia de a fi deschis la tot ceea ce este
nou în domeniul său, de se documenta despre schimbările survenite
sau inovaţiile actuale.
Am stabilit orientativ câteva dintre metodele ce au fost aplicate
în cadrul experimentului la cele patru clase, în cadrul lecţiilor
de gramatică.
Dintre metodele tradiţionale s-au utilizat cu precădere
conversaţia, explicaţia, expunerea, demonstraţia, exerciţiul,
problematizarea, iar dintre metodele moderne active aplicate
alături de cele tradiţionale menţionez ciorchinele, bulgărele de
zăpadă, masa rotundă, organizatorul grafic, cubul, masa rotundă,
brainstormingul.
2.2. Obiective cu caracter specific:
- alcătuirea eşantionului de conţinut;
- alcătuirea eşantionului de elevi;
- alcătuirea unui inventar metodologic;
- alcătuirea de perechi de clasă, experimentală şi de control.
Alcătuirea eşantionului de conţinut va ţine seama de:
- respectarea procesului didactic al învăţării limbii române;
- respectarea viziunii comunicativ-pragmatice;
- interdependenţa elementelor componente limbii;
- perfecţionarea vorbirii elevilor;
- perfecţionarea scrierii elevilor;
La două clase s-au utilizat metode tradiţionale, iar la alte
două clase s-au avut în vedere aplicarea predominantă a unor
metode moderne active
3. Experimentul formativ
La clasele experimentale s-au introdus ca variabilă strategii
instructiv-educative moderne, bazate pe utilizarea unor metode şi
procedee didactice active, dar şi pe materiale didactice atractive
şi relaţii de colaborare. Învăţarea se realizează prin
intermediul organizării elevilor în grupuri de câte 6 – 7
elevi.
Conţinutul vizat cuprinde totalitatea informaţiilor despre limba
română: părţile de vorbire (substantivul, adjectivul, verbul,
pronume), părţile de propoziţie (subiectul, predicatul,
complementul, atributul), regulile de ortografie şi de punctuaţie.
Pentru alegerea conţinutului concret al unei lecţii se ţine cont
de:
- gradul în care elevii stăpânesc materialul ce va fi predat;
- capacitatea elevilor de a prelucra materialul;
- realizarea unei activităţi intelectuale corespunzătoare
nivelului de dezvoltare al elevului.
Obiectivele finale vizează nu numai formarea capacităţii de
exprimare şi receptare orală, ci şi pe cea de exprimare şi
receptare în scris. Acestea pot fi redate astfel:
- să aranjeze corect un text în pagină;
- să-şi consolideze capacitatea de a scrie corect şi citeţ;
- să identifice cu uşurinţă părţile de vorbire şi părţile
de propoziţie;
- să aplice normele ortografice;
- să alcătuiască schema unei propoziţii sau să construiască
propoziţii după scheme date;
- să se exprime corect din punct de vedere gramatical oral şi în
scris;
- să alcătuiască compuneri gramaticale oral şi în scris.
4. Concluzii din interpretarea datelor experimentului:
Cele patru clase au fost alese de la început cu un potenţial de
inteligenţă colectiv apropiat şi cu dotări materiale identice
pentru a se pune în evidenţă destul de clar avantajele alegerii
unor strategii instructiv-educative ce au îmbinat tradiţionalul cu
modernul.
După 10 săptămâni s-au administrat teste docimologice cu
conţinut identic pentru cele două tipuri de clase (experimentale
şi de control). Scopul a fost de a vedea măsura în care s-au
atins obiectivele cercetării după ce acelaşi test a fost dat
celor patru clase.
Din rezultatele comparative se constată în cazul celor două clase
experimentale că diferenţa dintre calificativele obţinute la
posttest şi pretest este semnificativă statistic la un prag foarte
riguros până la 0,001. Ne permite astfel să concluzionăm
utilitatea strategiilor instructiv educative ce au cuprins pe
lângă metodele tradiţionale şi pe cele moderne active.
Calculul procentajelor de exactitate pentru fiecare item ne-a permis
analizarea comparativă a răspunsurilor date de elevi, deci a
nivelului, a calităţii şi a operaţionalităţii cunoştinţelor
deţinute.
Datele experimentale demonstrează că la itemii care au solicitat
redarea unor definiţii rezultatele au fost comparabile la cele
două tipuri de clase, în schimb la itemii care au solicitat
aplicarea cunoştinţelor în rezolvarea exerciţiilor s-au
înregistrat rezultate mai bune la clasele experimentale, elevii
dobândind cunoştinţe temeinice.
Experimentul prezentat arată că îmbinând metodele tradiţionale
cu cele moderne, diversificând astfel modalităţile de lucru cu
elevii, se realizează o muncă calificativă superioară. La
clasele unde a primat informaţionalul, elevii nu au putut opera cu
aceste informaţii la un nivel satisfăcător. La clasele în care
au fost aplicate metodele moderne s-a realizat înzestrarea elevului
cu un ansmblu de competenţe care i-au permis să prelucreze şi
aplice în practică cunoştinţe.
Nu trebuie omis nici modul de organizare al elevilor. În primele
clase elevii au lucrat predominant izolaţi. În celelalte clase,
elevii au şansa unui dialog efectiv cu învăţătorul, iar în
relaţia elev – elev s-a ajuns la relaţiile de cooperare şi
colaborare. Acum ei au exprimat puncte de vedere proprii.
Promovarea şi punerea accentului pe strategiile didactice noi nu
echivalează însă cu renunţarea totală la cele tradiţionale ci
la îmbinarea acestora.
Eficienţa strategiilor instructiv – educative bazate pe metode
şi procedee noi poate fi pusă şi pe seama nevoii lde
tot ceea ce este nou. Lucrând şi colaborând împreună cu colegii
săi elevul îşi consolidează şi sistematizează cunoştinţele
cu uşurinţă.
Devine un membru al unui grup (clasa este împărţită în 4 – 5
grupe) care are o contribuţie proprie la sarcina de
lucru şi devine activ spre deosebire de implicarea din cadrul
metodelor tradiţionale (un elev este întrebat ceva, ceilalţi
ascultă).
„Odată cu dezvoltarea cooperării sociale între copii (8 – 12
ani) ... copilul ajunge la relaţii morale noi, întemeiate pe
respectul reciproc şi conducând la anumită autonomie, activitatea
în grup oferă de 4 – 5 ori mai multe posibilităţi de
manifestare a elevului decât conducerea frontală în cadrul unei
ore cu durata similară.” (J. Piaget)
Calitatea metodologică este un aspect ce ţine de oportunitate,
dozaj, combinatorică între metode sau ipostaze ale metodelor. A
spune că o metodă este mai bună ca alta, fără a ţine cont de
contextul în care metoda respectivă este eficientă, constituie o
afirmaţie lipsită de sens.
Încadrarea unei metode într-o anumită clasă nu este definitivă,
ci relativă. O metodă se defineşte prin predominanţa unor
caracteristici la un moment dat, caracteristici ce se pot
metamorfoza astfel încât metoda să fie satisfăcătoare la o
clasă complementară sau chiar contrară. Astfel, o metodă
tradţională poate evolua spre modernitate, în măsura în care
secvenţele procedurale care le compun îngăduie restructurări
inedite sau când circumstanţele de aplicare a acelei metode sunt
cu totul noi. În unele metode moderne surprindem secvenţe destul
de tradiţionale sau descoperim că variante ale acestei metode erau
de mult cunoscute şi aplicate.
S-a constatat în urma experimentului că învăţarea creativă
apare atunci când elevii participă activ la lecţie, cooperează
în perechi şi grupuri, căutând şi aplicând elemente noi de
conoştinţe, capacităţi şi aptitudini, prin intermediul
metodelor active cum sunt: problematizarea, modelarea, jocul de rol.