Invatarea cititului la clasa I

Învățarea citirii la clasa I

Prof.înv.primar Mija Daniela Adina

Școala Gimnazială nr.1 Poarta Albă

Caracteristici:
• este prima activitate din procesul alfabetizării care începe
odată cu şcolarizarea;
• constituie o condiţie de bază a întregii munci
instructiv-educative din şcoală (cunoaşterea lumii mare măsură
progresul ulterior al copiilor în studiul limbii române şi al
celorlalte obiecte de studiu din clasele I-IV);
Caracteristicile procesului de învăţare a citit-scrisului:
• trebuie să se pornească de la particularităţile
materialului predat, dar tot atât de important este să se ţină
seama de particularităţile psihologice ale copiilor;
• în prima etapă, când gândirea micilor şcolari îşi mai
păstrează caracterul intuitiv, iar activitatea lor de cunoaştere
este orientată spre perceperea aspectelor materiale şi a formării
unor reprezentări de limbă, este nevoie să se recurgă chiar la
obiecte, ilustraţii, tablouri, care servesc dezvăluirii
conţinutului noţional al cunoştinţelor, caracteristicilor
esenţiale ale noţiunilor;înconjurătoare nu se face numai prin
observarea directă, ci şi indirect, din cărţi);
• reprezintă pentru începători o activitate complexă şi
necesită folosirea unei metode specifice de predare (de modul cum
învăţătorul predă citit-scrisul depinde în cea mai mare
măsură)
• în etapa următoare, materialul intuitiv de bază îl
constituie cuvintele, faptele de limbă, organizate în propoziţii,
fraze, texte închegate;
• trebuie să dea posibilitatea elevilor să-şi însuşească
uşor, dar corect, pronunţarea sunetelor în variate combinaţii de
silabe, în cuvinte, să recunoască literele în scris şi apoi să
transforme literele din complexul de silabe şi cuvinte iarăşi în
sunete;
Calităţile citirii şi mijloacele formării lor
Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de citire la elevi
constituie o sarcină de bază a cadrelor didactice. Deprinderea
citirii corecte, curente, conştiente, expresive permite elevilor
să parcurgă şi să asimileze volumul de cunoştinţe prevăzut de
programa şcolară.
Deprinderea de a citi parcurge în dezvoltarea ei o cale
complexă. Pentru aceasta se desfăşoară o serie de forme de
activităţi didactice, care asigură o citire corectă şi
conştientă de către elevi.
Astfel, copiii se familiarizează treptat cu citirea
corectă a cuvintelor în propoziţie, condiţie esenţială a
înţelegerii sensului propoziţiei; cunosc diferite forme de
punctuaţie şi învaţă să le respecte în citire; sunt
iniţiaţi în citirea pe roluri; se foloseşte procedeul citirii
selective pentru a verifica în ce măsură citirea este
conştientă ş.a.
Citirea corectă
Prin citirea corectă se înţelege citirea clară a
cuvintelor, fără deformări, fără omiteri, adăugiri sau
repetări de sunete, silabe sau cuvinte, cu o accentuare corectă a
cuvintelor.
În vederea formării şi dezvoltării citirii corecte se
folosesc diverse procedee:
1.pregătirea pentru citire
Constă în alegerea de către învăţător, din textul citit, a
cuvintelor grele ca articulare fonetică, lungi şi analiza acestora
cu elevii din punct de vedere fonetic, explicarea sensului lor şi
compunerea din literele alfabetului decupat, la clasa I.
2.citirea demonstrativă a învăţătorului
Se efectuează înainte sau după citirea elevilor; după citirea
unui elev, învăţătorul poate citi textul în mod demonstrativ
şi apoi cere elevului să citească din nou.
3. citirea în cor
Părţile mai dificile din text pot fi citite în cor; se recomandă
citirea unui şir de 3-4 propoziţii care nu pot fi memorate de
către elevi. După citirea în cor, citesc din nou elevii.
Corectarea se face în funcţie de felul greşelii.
Dacă elevul a accentuat greşit un cuvânt, el trebuie să
citească şi cuvântul următor de care este legat prin sens,
copilul având posibilitatea să se corecteze singur. Încă din
perioada alfabetară, şcolarii trebuie deprinşi să aibă o
atitudine critică faţă de citirea colegului lor. După ce elevul
a citit, se discută felul cum a făcut lectura, unde a greşit, cum
trebuie corectate greşelile.
1. pronunţarea cu glas tare, fără grabă, a fiecărui cuvânt în
timpul citirii textului
Elevii care nu fac distincţie în pronunţarea sunetelor s şi ş,
s şi z, înlocuindu-le reciproc, trebuie să facă exerciţii
dese de pronunţare a sunetelor respective.
2. reglarea ritmului de citire
Sporirea vitezei de citire se face treptat prin citirea în cor, pe
roluri etc., elevii deprinzându-se cu un ritm de citire
asemănător colegilor.
3. citirea jocurilor de cuvinte
Jocurile de cuvinte „ Capra crapă piatra” etc. sunt citite la
început rar, apoi din ce în ce mai repede, în cor şi individual.
4. citirea textului scris de mână pe tablă de către
învăţător
Este un procedeu folosit la clasele I şi a II-a. Textul scris pe
tablă cuprinde cuvinte mai grele ( cu 2-3 consoane alăturate etc.
), în citirea cărora elevii greşesc mai des.
Citirea curentă
Elevii trebuie deprinşi să citească suficient de repede,
însă nu grăbit. Citirea curentă trebuie să se dezvolte o dată
cu corectitudinea, expresivitatea şi caracterul conştient al
citirii.
În procesul citirii, copiii trebuie să observe şi să
respecte accentele logice ale propoziţiei, adică acele cuvinte
care determină îndeosebi sensul propoziţiei sau al frazei
respective.
Viteza citirii trebuie să se dezvolte paralel cu viteza
înţelegerii.